ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

contestație în anulare

Prin Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de C.E. împotriva Sentinței

nr. 5 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a reținut, în esență, următoarele:

1.1. Prin Sentința

nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de

reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâții SC P.P. SA și Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect constatare

nulitate certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel a

reținut că actul administrativ contestat este un act administrativ individual

și se adresează altui subiect de drept, a fost transcris în Cartea funciară la

data de 18 iunie 2003 în baza Încheierii nr. 6.199 din 18 iunie 2003, la

cererea SC P.P. SA Galați.

Instanța a apreciat

că de la această dată a început să curgă termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dată de la care actul a devenit opozabil erga

omnes, deci și reclamantei.

În concluzie,

termenul de prescripție al dreptului la acțiune în sens material reglementat de

art. 7 din Legea nr. 554/2004 a început să curgă din momentul înscrierii în

cartea funciară a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria

MO 7 nr. 2762, emis de M.A.D.R. la 23 mai 2002, adică de la data de 18 iunie

2003.

Întrucât reclamanta a

introdus acțiunea la data de 26 august 2009, fără a solicita și motiva o

eventuală cerere de repunere în termenul de prescripție de drept comun prevăzut

de art. 19 din Decretul nr. 167/1968, instanța de fond a respins acțiunea ca

tardiv formulată.

1.2. Împotriva

hotărârii pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta C.E.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., susținând că instanța a interpretat în mod greșit cererea de chemare în

judecată și nu a observat că aceasta este o cerere de constatare a nulității

absolute a unei părți din actul administrativ atacat, fiind incidente

prevederile art. 108 C. proc. civ., care determină regimul juridic al

nulităților absolute și relative, în sensul că nulitățile absolute pot fi

invocate în orice fază a procesului civil, pot fi invocate de oricare dintre

părți, iar viciile unui act afectat de nulitate absolută nu pot fi acoperite.

De asemenea,

recurenta a susținut că în cauză sunt incidente și prevederile art. 2 din

Decretul nr. 7/1958 și cele ale C. civ. și Constituției României, referitoare

la prescriptibilitatea dreptului de proprietate, astfel că în mod greșit a fost

admisă excepția de tardivitate, în raport de obiectul cauzei - cerere privind constatarea

unei nulități absolute, care este imprescriptibilă. În același sens, recurenta

a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Decretul nr.

167/1958, instanța putea "din oficiu" să repună reclamanta în

termenul de prescripție de drept comun și nu să decidă în mod vădit părtinitor

în favoarea pârâților, refuzându-i practic dreptul de dobândire a proprietății

deținute abuziv și fără titlu de către un terț.

1.3. Pentru a

respinge recursul ca nefondat, Înalta Curte a reținut că prima instanță a

făcut, prin sentința atacată, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, constatând că, prin raportare la data emiterii

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2762 emis

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (23 mai 2002), la data

intabulării acestuia în cartea funciară (18 iunie 2003) și la data introducerii

cererii de chemare în judecată (28 iunie 2009), acțiunea în contencios

administrativ prin care reclamanta a solicitat anularea actului administrativ

individual este tardiv formulată.

Prin urmare, instanța

de fond a procedat în mod întemeiat, în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., la examinarea cu prioritate a excepției tardivității

introducerii acțiunii reclamantei, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale și la admiterea acestei excepții, cu consecința

respingerii acțiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în

discuție și analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate atacat.

exercitată

Împotriva Deciziei

nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, C.E. a formulat contestație în anulare,

întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ. și înregistrată la Înalta

Curte la data de 13 ianuarie 2012.

În motivarea căii de

atac, contestatoarea a arătat că Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a fost

pronunțată cu încălcarea dreptului său la apărare și este rezultatul unei

greșeli materiale, constând în faptul că nu s-a făcut discuție între data la

care societatea comercială intimată a inclus terenul în proprietatea sa și data

la care a fost cunoscută existența actului administrativ, care în speță a fost

menționată în adresa nr. 53959 din 27 noiembrie 2008 a Primăriei Galați.

O altă împrejurare

indicată de contestatoare ca fiind o greșeală materială rezidă în împrejurarea

că instanța nu a observat îndeplinirea procedurii prealabile administrative și

nu a ținut seama de caracterul abuziv, nelegal, al certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis în favoarea Societății comerciale, în condițiile

în care, respingând recursul, instanța de judecată nu a cercetat motivele

referitoare la nelegalitatea actului administrativ.

Printr-o cerere

depusă la dosar ulterior, la data de 27 aprilie 2012, contestatoarea a

completat și detaliat motivele contestației în anulare, invocând: omiterea

existenței, la dosarul de fond, a unei cereri de repunere în termenul de

prescripție, confundarea unor elemente și date materiale importante ale cauzei,

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, refuzul analizării

fondului acțiunii și neacordarea unui termen pentru a lua cunoștință de

întâmpinare.

formulate și procedura derulată în cauză

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

invocat inadmisibilitatea contestației în anulare pentru neîncadrarea motivelor

invocate în cazuri prevăzute limitativ în art. 317 - 318 C. proc. civ.

La termenul din 4 mai

2012, Curtea a invocat excepția tardivității contestației în anulare, în raport

cu termenul prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Prin notele scrise

formulate în combaterea excepției, contestatoarea a arătat că termenul de 15

zile prevăzut în textul legal menționat nu are caracter strict și a precizat că

s-a încadrat în termenul limită de un an de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, pentru că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 19 aprilie

2011 și a formulat contestația la data de 13 ianuarie 2012, deci în mai puțin

de un an.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cu

prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține că, potrivit susținerilor contestatoarei, Decizia nr.

283 din 20 ianuarie 2011 i-a fost comunicată la data de 19 aprilie 2011, dată

care se corelează cu înregistrarea efectuată în evidențele ECRIS ale instanței,

în care este menționată expedierea deciziei la data de 14 aprilie 2011.

Potrivit art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile

care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate

fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a

rămas irevocabilă".

Curtea nu poate

accepta interpretarea contestatoarei, în sensul că termenul de 15 zile nu ar fi

unul "strict", esențială fiind încadrarea în termenul de un an. În

realitate, legea a instituit regula ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de

executare silită, contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15

zile de la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul

hotărârii, dar pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra

finalizării procesului, s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii

irevocabile, termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații

concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar împlini ulterior.

Instituirea unor

termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte

dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar

contestatoarea nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința ei,

în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi

împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul de 15 zile de la

comunicarea deciziei.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând

sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform

art. 137 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare exercitată de C.E. cu privire la Decizia nr. 283 din 20 ianuarie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat de GGC - AM