ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia atacată cu contestație în anulare Prin Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de C.E. împotriva Sentinței nr. 5 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, următoarele: 1.1. Prin Sentința nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâții SC P.P.
SA și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect constatare nulitate certificat de atestare a dreptului de proprietate. Curtea de Apel a reținut că actul administrativ contestat este un act administrativ individual și se adresează altui subiect de drept, a fost transcris în Cartea funciară la data de 18 iunie 2003 în baza Încheierii nr. 6.199 din 18 iunie 2003, la cererea SC P.P. SA Galați. Instanța a apreciat că de la această dată a început să curgă termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dată de la care actul a devenit opozabil erga omnes, deci și reclamantei. În concluzie, termenul de prescripție al dreptului la acțiune în sens material reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a început să curgă din momentul înscrierii în cartea funciară a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 2762, emis de M.A.D.R.
la 23 mai 2002, adică de la data de 18 iunie 2003. Întrucât reclamanta a introdus acțiunea la data de 26 august 2009, fără a solicita și motiva o eventuală cerere de repunere în termenul de prescripție de drept comun prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1968, instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată. 1.2. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat în mod greșit cererea de chemare în judecată și nu a observat că aceasta este o cerere de constatare a nulității absolute a unei părți din actul administrativ atacat, fiind incidente prevederile art. 108 C. proc.
civ., care determină regimul juridic al nulităților absolute și relative, în sensul că nulitățile absolute pot fi invocate în orice fază a procesului civil, pot fi invocate de oricare dintre părți, iar viciile unui act afectat de nulitate absolută nu pot fi acoperite. De asemenea, recurenta a susținut că în cauză sunt incidente și prevederile art. 2 din Decretul nr. 7/1958 și cele ale C. civ. și Constituției României, referitoare la prescriptibilitatea dreptului de proprietate, astfel că în mod greșit a fost admisă excepția de tardivitate, în raport de obiectul cauzei - cerere privind constatarea unei nulități absolute, care este imprescriptibilă.
În același sens, recurenta a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, instanța putea "din oficiu" să repună reclamanta în termenul de prescripție de drept comun și nu să decidă în mod vădit părtinitor în favoarea pârâților, refuzându-i practic dreptul de dobândire a proprietății deținute abuziv și fără titlu de către un terț. 1.3.
Pentru a respinge recursul ca nefondat, Înalta Curte a reținut că prima instanță a făcut, prin sentința atacată, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, constatând că, prin raportare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 2762 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (23 mai 2002), la data intabulării acestuia în cartea funciară (18 iunie 2003) și la data introducerii cererii de chemare în judecată (28 iunie 2009), acțiunea în contencios administrativ prin care reclamanta a solicitat anularea actului administrativ individual este tardiv formulată.
Prin urmare, instanța de fond a procedat în mod întemeiat, în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., la examinarea cu prioritate a excepției tardivității introducerii acțiunii reclamantei, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și la admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv introdusă, nemaifiind necesară luarea în discuție și analizarea aspectelor referitoare la nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, C.E. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc.
civ. și înregistrată la Înalta Curte la data de 13 ianuarie 2012. În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său la apărare și este rezultatul unei greșeli materiale, constând în faptul că nu s-a făcut discuție între data la care societatea comercială intimată a inclus terenul în proprietatea sa și data la care a fost cunoscută existența actului administrativ, care în speță a fost menționată în adresa nr. 53959 din 27 noiembrie 2008 a Primăriei Galați.
O altă împrejurare indicată de contestatoare ca fiind o greșeală materială rezidă în împrejurarea că instanța nu a observat îndeplinirea procedurii prealabile administrative și nu a ținut seama de caracterul abuziv, nelegal, al certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea Societății comerciale, în condițiile în care, respingând recursul, instanța de judecată nu a cercetat motivele referitoare la nelegalitatea actului administrativ. Printr-o cerere depusă la dosar ulterior, la data de 27 aprilie 2012, contestatoarea a completat și detaliat motivele contestației în anulare, invocând: omiterea existenței, la dosarul de fond, a unei cereri de repunere în termenul de prescripție, confundarea unor elemente și date materiale importante ale cauzei, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, refuzul analizării fondului acțiunii și neacordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
3. Apărările formulate și procedura derulată în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazuri prevăzute limitativ în art. 317 - 318 C. proc. civ. La termenul din 4 mai 2012, Curtea a invocat excepția tardivității contestației în anulare, în raport cu termenul prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Prin notele scrise formulate în combaterea excepției, contestatoarea a arătat că termenul de 15 zile prevăzut în textul legal menționat nu are caracter strict și a precizat că s-a încadrat în termenul limită de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 19 aprilie 2011 și a formulat contestația la data de 13 ianuarie 2012, deci în mai puțin de un an.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit susținerilor contestatoarei, Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011 i-a fost comunicată la data de 19 aprilie 2011, dată care se corelează cu înregistrarea efectuată în evidențele ECRIS ale instanței, în care este menționată expedierea deciziei la data de 14 aprilie 2011. Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă". Curtea nu poate accepta interpretarea contestatoarei, în sensul că termenul de 15 zile nu ar fi unul "strict", esențială fiind încadrarea în termenul de un an.
În realitate, legea a instituit regula ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul hotărârii, dar pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului, s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii irevocabile, termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar împlini ulterior. Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag.
1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar contestatoarea nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința ei, în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare exercitată de C.E. cu privire la Decizia nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012. Procesat de GGC - AM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.