ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17

iulie 2002, la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, sub

nr. 2018, reclamanta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Argeș,

a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC E. SA Pitești și Ministerul Industriei

și Comerțului, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria MO 3 nr. 6046, emis la 2 noiembrie

2002, în beneficiul SC E. SA, pentru suprafețele de 6015,77 mp și 147,3 mp.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

de către reclamantă că SC E. SA, desprinsă de fostul I.F.E.T. Pitești, ocupă în

prezent, ilegal, prin construcțiile sale, terenul din fondul forestier,

proprietate publică a statului, în suprafață de 6015,77 mp și 147,3 mp și că a

avut cunoștință de emiterea certificatului de atestare, la 26 noiembrie 2001.

Ministerul Industriei și Resurselor,

prin întâmpinare, a invocat tardivitatea cererii, susținând că reclamanta a

introdus acțiunea cu depășirea termenului de un an, prevăzut de art. 5 alin.

final din Legea nr. 29/1990.

Și cealaltă pârâtă, SC E. SA a

invocat, prin întâmpinare, excepția privind inadmisibilitatea acțiunii,

susținând că reclamanta a avut cunoștință de existența actului, la data de 26

noiembrie 2001, iar procedura prealabilă a fost făcută la data de 15 februarie

2002, când s-a adresat autorității emitente.

Curtea de Apel Pitești, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70, pronunțată la 17 iunie

2002, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a

Pădurilor, prin Direcția Silvică Argeș, împotriva pârâților SC E. SA Pitești și

Ministerul Industriei și Resurselor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate, potrivit art. 137 C. proc.

civ., a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 29/1992, în sensul că reclamanta s-a adresat autorității emitente în

procedura prealabilă, cu despășirea termenului de 30 de zile de la data când i

s-a comunicat actul.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel

Pitești, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta Regia

Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Argeș, invocând nelegalitatea

acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că terenurile în discuție sunt exceptate de lege, întrucât fac parte din

amenajamentele silvice, astfel că ele nu puteau fi atribuite în proprietate,

intimatei, iar cu privire la excepția tardivității reținută de instanță, s-a

precizat că procedura prealabilă nu operează în cazul său, întrucât

certificatul de atestare a dreptului de proprietate vizează o altă persoană.

Prin întâmpinare,

intimata a invocat excepția tardivității recursului, susținând că recurentei

i-a fost comunicată hotărârea, la 12 iulie 2002, iar recursul a fost

înregistrat la 29 iulie 2002.

Cu privire la excepția

invocată, Curtea urmează să constate că recursul a fost declarat în termen, el

fiind trimis prin poștă, așa cum rezultă din plicul existent la dosar, la data

de 19 iulie 2002, astfel că nu a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de

art. 301 C. proc. civ.

În legătură cu recursul declarat de

recurenta Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Argeș, Curtea

urmează să constate temeinicia acesteia, reținând că actul administrativ nu i-a

fost comunicat, situație în care nu i se poate aplica sancțiunea prevăzută de

art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, recurenta fiind un terț în ce

privește raporturile de drept administrativ.

Față de această împrejurare, nici

prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, nu pot fi puse în discuție,

astfel că instanța de fond nu putea să analizeze cauza pe cale de excepție,

atâta timp, cât nu au existat dovezi certe în legătură cu momentul luării la

cunoștință a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Din întâmpinarea depusă chiar de

intimată în dosarul de fond, rezultă că recurenta a luat cunoștință de

existența actului, la 3 ianuarie 2002 și că a înregistrat acțiunea la 11

aprilie 2002, în termen, astfel că instanța trebuia să se pronunțe pe fondul

acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Argeș, împotriva sentinței civile

nr. 70/F-C din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința cu trimitere spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2003.