ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2964/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș reclamanta A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.D. SA, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 15 aprilie 2006 a A.G.A. SC A.D. SA. În motivarea cererii reclamanta a invocat următoarele aspecte: - la data de 15 aprilie 2006 a avut loc adunarea generală a acționarilor SC A.D. SA în care s-a notat și hotărât să se majoreze capitalul social la d-na S.N. cu suma de 37412,60 lei prin creanță, bani împrumutați la SC A.D. SA; - în baza acestei hotărâri a fost modificat actul constitutiv al societății prin act adițional iar prin încheierea judecătorului delegat, nr. 6584/2007 a fost admisă cererea de înscriere de mențiuni; - prin hotărârea evocată au fost încălcate dispozițiile art. 215 alin. (2) din L.S.C.

potrivit cărora aporturile în creanțe nu sunt admise, hotărârea nefiind dusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării ei așa cum prevăd dispozițiile art. 219 din lege. La termenul din 22 decembrie 2008 Z.D.I. a formulat cerere de intervenție principală, invocând faptul că hotărârea ce face obiectul litigiului a fost anulată prin sentința civilă nr. 1827/2006 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 45/2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1827/200 formulând totodată și o cerere de suspendare a judecății. Prin sentința nr. 3660 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Maramureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția autorității de lucru judecat, a respins acțiunea formulată de reclamantă și cererea de intervenție în interes propriu.

În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: - în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1202 C. civ., raportat la art. 166 C. proc. civ.; - în ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1827/200 a Tribunalului Maramureș devenită irevocabilă prin decizia nr. 2979/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus anularea hotărârii A.G.A. ce formează obiectul prezentului litigiu, că față de această împrejurare demersul judiciar al intervenientului nu este justificat întrucât acesta a obținut anterior anularea hotărârii A.G.A. în discuție. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S.

București invocând următoarele critici: - în cazul actului juridic atacat este incidentă nulitatea absolută datorită încălcării prevederilor art. 215 alin. (2) din L.S.C.; - nu se poate reține lipsa de obiect în condițiile în care obiectul și cauza celor două cereri sunt diferite. Prin decizia nr. 14 din 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei A.V.A.S., a obligat apelanta să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, soluționarea corectă a excepției autorității de lucru judecat și că deși există diferențe semnificative între regimul nulităților absolute și cel al nulităților relative, efectele declarării nulității sunt aceleași.

Recursul a fost declarat de reclamanta A.V.A.S. care își subsumează criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și vizează următoarele aspecte: - hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 215 alin. (2) și a art. 219 din LSC; - motivarea instanței de apel cu privire la faptul că A.V.A.S. a solicitat a se constata nulitatea absolută a unui act deja desființat este greșită având în vedere că în litigiul la care instanța face referire A.V.A.S. nu a fost parte iar obiectul a fost diferit. Recurenta – reclamantă conchide în sensul că solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de judecată astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin hotărârea nr. 1827 din 28 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș, rămasă definitivă prin decizia nr. 45 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj și devenită irevocabilă prin decizia nr. 2979 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a dispus anularea hotărârii nr. 1 din 15 aprilie 2006 a A.G.A. a SC A.D. SA. În speță, demersul judiciar al reclamantei poartă asupra constatării nulității absolute a aceleiași hotărâri A.G.A., împrejurare care lipsește acțiunea de însăși obiectul ei, aspect legal reținut de ambele instanțe.

Aserțiunea recurentei – reclamante potrivit căreia cele două acțiuni ar fi vizat regimuri juridice diferite ale nulității și s-ar fi raportat la un cadru diferit sub aspectul participării procesuale nu prezintă relevanță decât din punctul de vedere al soluționării excepției de autoritate de lucru judecat care dealtfel a primit o corectă dezlegare. Așa fiind, cum în speță nu se poate constata nulitatea absolută a unei hotărâri deja anulate, efectele nulității fiind aceleași indiferent de regimul juridic, criticile de nelegalitate formulate de recurenta – reclamantă apar ca lipsite de fundament, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 14 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.