ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5114/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 260/2009 a

Tribunalului Dolj s-a admis sesizarea Direcției Generale de Pașapoarte

București și s-a dispus restrângerea drepturilor pârâtului la liberă circulație

pe timp de o lună pe teritoriul Belgiei, reținându-se că pârâtul a fost

surprins fără permis de muncă în Belgia.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel intimatul M.M. iar prin decizia civilă nr. 295 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Pârâtul a fost reținut în Belgia –

pe motiv de ședere ilegală și fără vreo ocupație.

Cum în apel pârâtul nu s-a prezentat

pentru a face dovada contrară, instanța de apel a reținut incidența

dispozițiilor art. 38 lit. a( din Legea nr. 248/2005.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului,

susținând că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii,

întrucât șederea sa în Belgia este legală cu atât mai mult cu cât are și un loc

de muncă stabil în această țară.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a

actelor depuse de recurent filele 3 – 4, Înalta Curte reține că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 27 din

Directiva nr. 2004/38/CE „statele membre pot restrânge libertatea de circulație

și de ședere a cetățeanului Uniunii Europene și a membrilor de familie,

indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau

sănătate publică.

Aceste motive nu pot fi invocate în

scopuri economice”.

Ca atare norma comunitară prevede

doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a

persoanelor și anume afectarea ordinii publice, siguranței publice sau

sănătății publice.

Față de dispozițiile normei

comunitare, de faptul că prin actele depuse recurentul a făcut dovada că

șederea sa în Belgia nu este una nelegală, ci este justificată prin chiar

existența unui loc de muncă stabil în acest stat membru al Uniunii Europene.

Ca atare, restrângerea libertății de

circulație dispusă de instanța de fond și de apel, este neavenită, în

condițiile în care pârâtul nu se încadrează în nici una din situațiile pe care

le prevede norma comunitară art. 27 din Directiva 2004/38/CE și cu atât mai

mult cu cât acesta a făcut dovada că șederea lui în Belgia este una legală

justificată și întemeiată pe existența locului său de muncă.

Astfel din perspectiva celor expuse,

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care

urmează a se admite recursul pârâtului, a se modifica hotărârea instanței de

apel în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință a se schimba

sentința civilă nr. 260 din 2 octombrie 2009 a Tribunalului Mehedinți în sensul respingerii acțiunii Direcției Generale de Pașapoarte București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.M. împotriva deciziei nr. 295 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o

modifică în sensul că admite apelul declarat de acesta împotriva sentinței nr.

260 din 2 octombrie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, și în

consecință:

Schimbă în tot sentința nr. 260 din

2 octombrie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă.

Respinge acțiunea formulată de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 octombrie 2010.