ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 556 din

29 ianuarie 2009 reclamanții H.G., E.H., G.H., J.C., moștenitori ai defunctului

H.N.S., au chemat în judecată pe pârâta Comuna Murgești prin primar, solicitând

anularea dispoziției nr. 3 din 16 ianuarie 2003 emisă de pârâtă.

În motivarea cererii se

arată că la 7 februarie 2002, reclamanții au notificat Prefectura Județului

Buzău, în conformitate cu Legea nr. 10/2001 solicitând acordarea de despăgubiri

cu privire la moara și utilajele aferente, mașinile agricole ce au aparținut

defunctului H.N.S. Notificarea formulată a fost soluționată la insistențele

reclamanților, prin dispoziția nr. 3 din 16 ianuarie 2003, în sensul

respingerii cererii de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 347

din 27 martie 2009, Tribunalul Buzău a respins ca tardivă contestația

reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că dispoziția emisă la 16 ianuarie 2003 a fost comunicată la 26 ianuarie 2003 și contestată la 29 ianuarie 2009, deci cu mult peste

termenul de 30 zile de la comunicare așa cum prevăd dispozițiile art. 24 din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții sub aspectul nelegalității și netemeiniciei în

sensul că expedierea dispoziției nr. 3/2003 nu echivalează cu comunicarea ei în

condițiile procedurale pentru că nu face dovada primirii acestei dispoziții de

către destinatar, respectiv de către reclamanți.

Curtea de Apel Ploiești prin

decizia nr. 130 din 29 septembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei

s-a reținut că, dispoziția contestată a fost emisă la 16 ianuarie 2003 și a

fost comunicată la data de 29 ianuarie 2009, cu mult peste termenul legal de 30

de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- Dispoziția contestată,

înregistrată sub nr. 3 din 16 ianuarie 2003, a fost comunicată reclamanților abia în anul 2009, când a fost schimbat vechiul primar și că cele două instanțe au

încălcat dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului privind dreptul

la un proces echitabil.

Examinând criticile formulate

prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Reclamanții critică

hotărârea recurată invocând ca motiv de nelegalitate, faptul că data la care a

fost comunicată dispoziția contestată nu este cea reținută de instanțele anterioare

respectiv, 26 ianuarie 2003, ci acest act administrativ a fost comunicat în

anul 2009.

Contrar celor susținute de

reclamanți, actele depuse la dosar, chiar și la instanța de recurs, fila 15,

atestă că dispoziția nr. 3 din 16 ianuarie 2003 emisă de pârâtă a fost

comunicată reclamanților cu adresa nr.21 la data de 26 ianuarie 2003, cum

corect s-a reținut și în hotărârea recurată.

Reclamanții fac doar simple

afirmații cu privire la faptul că dispoziția contestată a fost comunicată abia

în anul 2009.

Or, potrivit art. 1169 C.

civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

În speța supusă analizei,

reclamanții fac o propunere nedovedită cu privire la data comunicării

dispoziției supusă analizei.

Drept urmare, în mod corect

s-a reținut că reclamanții, în speța supusă analizei nu au respectat

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care precizează că

dispoziția/decizia de respingere a notificării poate fi atacată în termen de 30

de zile de la comunicare.

Analizând în continuare

motivele de recurs se constată că nu există nici o încălcare a art. 6 din

Convenție, cauza fiind judecată cu respectarea dreptului la acces în justiție

și într-un termen rezonabil.

Așa fiind, Înalta Curte,

față de cele sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de

reclamanții H.G., E.H., G.H. și J.C. împotriva deciziei nr. 190 din 29

septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie

2010.