ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6177/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 februarie 2003

reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Mihăilești

și Primăria comunei Largu solicitând ca acestea să fie obligate a-i restitui

moara și terenul pe care se află aceasta, precum și mijloacele mobile aferente

(butoaie pentru combustibil, banc de lucru și sculele necesare întreținerii

morii) preluate în mod abuziv de Statul Român în anula 1948.

În susținerea cererii reclamantul a

arătat, că bunurile ce formează obiectul acțiunii în revendicare au fost

preluate de Statul Român în anul 1948 de la tatăl său B.D. decedat.

Sesizată, Judecătoria Buzău a admis

excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența

în favoarea Tribunalului Buzău, prin sentința civilă nr. 1180 din 10 martie

2003, reținând că în speță sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Soluționând cauza în fond,

Tribunalul Buzău, secția civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantului

prin sentința nr. 217 din 18 aprilie 2003 cu motivarea că moara a fost restituită

în natură în urmă cu un an, nepoților reclamantului, situație confirmată de

însăși reclamant.

Apelul formulat de reclamant

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 170 din 25

august 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, care, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 6

și 9 C. proc. civ., susținând că: instanța de apel a menținut soluția

Tribunalului Buzău, care a judecat cauza pe fond considerându-se competent și a

constatat că moara a fost restituită nepoților săi în temeiul Legii 10/2001,

deși prin acțiunea introductivă acesta precizase aspectele de

neconstituționalitate a menționatei legi; instanța nu s-a pronunțat asupra

capătului de cerere privind neconstituționalitatea Legii 10/2001; instanța a

confirmat soluția Tribunalului Buzău care a refuzat să constate nulitatea

absolută a restituirii morii nepoților reclamantului.

Motivele de recurs invocate, sunt

neîntemeiate și nu pot fi reținute.

Așa după cum în mod corect a reținut

instanța în decizia criticată și rezultă din actele dosarului, pentru

restituirea în natură a imobilului în litigiu (moară, teren) și a mijloacelor

mobile aferente, au formulat notificare în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001

nepoții reclamantului, iar cererea acestora a fost admisă, situație confirmată

de recurentul-reclamant. Acesta din urmă nu a formulat notificare și nici nu a

contestat măsura de restituire î n natură dispusă de primar, așa încât pârâtele

chemate în judecată nefiind titularele dreptului de proprietate nu au calitate

procesuală pasivă.

Nefiind contestată notificarea

formulată de nepoții reclamantului în temeiul Legii 10/2001 și nici măsura

dispusă de primar în rezolvarea notificării, evident că tribunalul este

competent să soluționeze cauza pe fond în primă instanță.

La dosar nu există nici o cerere din

partea recurentului-reclamant prin care acesta să fi invocat excepția de

neconstituționalitate a Legii 10/2001.

Dar chiar dacă ar fi existat o

asemenea cerere, rezolvarea acesteia era de competența Curții Constituționale

și nu de competența tribunalului sau curții de apel, care ar fi putut doar, să

suspende judecata și să înainteze dosarul Curții Constituționale pentru a

hotărî asupra excepției.

Deși invocă și motivul de casare

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul nu arată în motivarea

recursului care au fost prevederile legale încălcate de instanța de apel prin

respingerea apelului și nici în ce constă aplicarea greșită a legii, în raport

cu textele prevăzute în considerentele deciziei și care au fundamentat soluția

pronunțată de instanța de apel.

În raport de cele menționate, curtea

de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică, motiv pentru care recursul

declarat de reclamant este nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.T. împotriva deciziei nr. 170 din 25 august 2003 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.