ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5393/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 11 aprilie 2002 reclamanții M.G. și M.N. s-au adresat Tribunalului Buzău chemând în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Buzău și solicitând să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma acțiunilor la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru o moară țărănească din comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, județul Buzău. În motivarea acțiunii s-a arătat că autorul reclamanților, defunctul M.A. a fost proprietarul unei mori pentru mălai (clădire și utilaje în bună stare de funcționare) preluată în mod abuziv de stat în anul 1948 fără plata de despăgubiri.

La notificarea formulată de reclamanți, care sunt unicii moștenitori ai defunctului, și întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, Primarul comunei Glodeanu Sărat a răspuns prin dispoziția nr. 8/2002 că nu poate fi identificată unitatea deținătoare a morii. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă din 6 februarie 2003, a respins acțiunea, cu motivarea că reclamanta M.G. este nora defunctului și nu poate veni la succesiune prin reprezentarea defunctului ei soț, astfel că nu are calitatea de „persoană îndreptățită” în sensul Legii nr. 10/2001. În ceea ce îl privește pe reclamantul M.N., s-a reținut că acesta nu a formulat notificarea prevăzută de lege.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 123 din 22 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost anulată sentința și, reținându-se cauza spre soluționare, s-a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a unei mori situate în comuna Glodeanu Sărat, sat Pitulicea, județul Buzău, prin acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital la valoarea de 2.406.678.889 lei conform raportului de expertiză tehnică M.C.I.

Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut în esență că: - reclamanții au solicitat prin notificări adresate atât Prefecturii județului Buzău cât și Primăriei comunei Glodeanu Sărat să li se restituie în echivalent o moară de mălai și făină, care a fost proprietatea lui M.A., decedat la 28 februarie 1949; - Primăria comunei Glodeanu Sărat a emis dispoziția nr. 8/2002 în care s-a menționat că moara (clădire și utilaje) nu mai există iar terenul pe care ea se afla amplasată este deținut de SC S. SA Buzău; - terenul pe care se afla moara a fost restituit, prin echivalent, acelorași reclamanți prin sentința civilă nr. 438 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia nr. 16 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești; - calitatea procesuală activă a reclamanților a fost definitiv stabilită; sub acest aspect este evident greșită concluzia instanței de fond în sensul că reclamanta s-ar prevala de reprezentarea succesorală a soțului ei predecedat; în realitate, M.A.

a avut un fiu, A., la rândul său decedat în anul 1961, la a cărui succesiune au venit reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și reclamantul ca fiu al defunctului; - s-a făcut dovada cu înscrisuri că reclamanții au făcut toate demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, fiind în mod cumulativ întrunite cerințele art. 26 alin. (3) din acest act normativ; - în fine, valoarea bunului a fost stabilită printr-o expertiză tehnică necontestată și care se coroborează cu celelalte probatorii administrate. Împotriva acestei decizii D.G.F.P. Buzău, în baza mandatului special nr. 33788 din 11 iunie 2003, a formulat în numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului român, recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a adus deciziei două critici esențiale. Prima dintre ele se referă la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. S-a susținut că SC S. SA Buzău este persoana juridică deținătoare a terenului pe care s-a aflat moara, astfel încât acesteia îi incumbă obligațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Sub cel de-al doilea aspect s-a arătat că valoarea despăgubirilor, stabilită prin expertiză, este exagerată în raport de probatoriile administrate. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea reține că recursul este nefondat, decizia atacată fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel, este corectă concluzia instanței de apel în sensul că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt pe deplin aplicabile în speță.

Moara ce face obiectul litigiului nu mai există din punct de vedere fizic iar terenul pe care ea se afla a făcut obiectul mai multor schimburi succesive între diferite unități agricole, astfel încât el le-a fost restituit reclamanților în echivalent prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Pe de altă parte, demersurile făcute de reclamanți în sensul prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 au fost dovedite, Curtea de apel stabilind în mod corect că acțiunea îndreptată împotriva Statului român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, este admisibilă. În ceea ce privește cuantumul echivalentului la care a fost obligat pârâtul, el a fost stabilit prin expertiză tehnică ale cărei concluzii se coroborează cu ansamblul materialului probator.

Pârâtul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize și nu a contestat „nota” din finalul raportului de expertiză potrivit căreia la cuantumul despăgubirilor ar fi achiesat și conducerea D.G.F.P. Buzău. Așa fiind, cum decizia pronunțată în apel este corectă sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei nr. 123 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.