ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3022/2008

Deliberând asupra contestației în anulare de față, SC S. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3143 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 13475/1/2005. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. susținându-se că instanța nu a analizat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și, în mod greșit a constatat nulitatea recursului. Contestatoarea mai arată că prin dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a realizat cerința prevăzută de art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele motive: Recurenta contestatoare a invocat în motivele de recurs art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. susținând că decizia din apel este greșită întrucât, deși apreciază că efectuarea unui punctaj în comun pentru stabilirea cantităților de masă lemnoasă exploatată de pârâtă, a prețului datorat și a cuantumului penalităților nu ar fi tergiversat soluționarea cauzei, ținând seama că un asemenea punctaj nu era posibil înainte de încuviințarea probei cu expertiză contabilă, totuși a respins apelul. În precizările depuse au fost restructurate motivele susținându-se doar cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se arată că hotărârea este motivată sumar și confuz, fapt ce rezultă din reținerea că în considerente se statuează că efectuarea unui punctaj pentru a se stabili cantitățile de masă lemnoasă exploatată de pârâtă, valoarea prețului datorat de aceasta, a cuantumului penalităților de întârziere, apare ca o cerere ce nu ar duce la tergiversarea soluționării cauzei, întrucât punctajul nu era posibil înainte de încuviințarea probei cu expertiză contabilă efectuată. Și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost dezvoltat în precizări invocându-se în primul rând lipsa de temei legal a soluției de respingere a apelului deși se recunoscuse necesitatea efectuării punctajului comun dar la care s-a renunțat tacit.

Un alt aspect de nelegalitate invocat îl reprezintă nesocotirea legii procedurale, respectiv ignorarea neîndeplinirii procedurii de conciliere directă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Dezvoltat separat ca o excepție de ordine publică întemeiată pe dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., lipsa procedurii concilierii ducea la respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Instanța de recurs a apreciat că toate criticile sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate. Într-adevăr criticile referitoare la confuzia deciziei din apel se cantonează la punctajul considerat necesar în viziunea contestatoarei dar care a fost abandonat în condițiile în care s-a dispus efectuarea unei expertize. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa procedurii de conciliere apreciată sumar de instanța de recurs ca neconstituind un motiv de ordine publică prevăzută de art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., se constată că invocarea acestui motiv s-a făcut cu scopul tergiversării pronunțării unei hotărâri irevocabile în condițiile în care la fond s-au depus dovezi privind efectuarea procedurii concilierii directe și chiar contestatoarea este cea care insistă ostentativ asupra „punctajului comun”. Sub aspect formal însă contestația în anulare este inadmisibilă întrucât instanța nici nu a respins, nici nu a admis recursul ci l-a constatat nul. Nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., urmează a fi respinsă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SRL Vatra Dornei împotriva deciziei nr. 3143 din 25 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.