ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Prin decizia civilă nr. 6804 din 19 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad, împotriva deciziei civile nr. 252 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a fost avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: Decizia civila recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc.

civ., în termen de 15 zile de la această dată, respectiv până la data de 5 ianuarie 2009. Cum cererea de recurs a primit viza de primire la data de 6 ianuarie 2009 (fila nr. 2, dosar de recurs), s-a apreciat că recursul a fost declarat după expirarea termenului legal, motiv pentru care recursul a fost respins ca tardiv. Împotriva deciziei civile nr. 6804 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a formulat contestație în anulare D.G.F.P. Arad, la data de 3 noiembrie 2009, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Decizia civilă prin care s-a constatat tardivitatea recursului este vădit nelegală, fiind rezultatul unei greșeli materiale, încadrându-se in prevederile art. 318 C. proc.

civ., al căror conținut prescriu următoarele „ (1) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. S-a susținut ca, prin decizia civilă atacată in mod greșit nu s-a reținut că decizia civilă nr. 252 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost comunicată la data de 18 decembrie 2008 la sediul D.G.F.P. Arad și la data de 19 decembrie 2008 la sediul Ministerului Finanțelor Publice București, iar recursul a fost depus la data de 29 decembrie 2008. Instanța de recurs s-a aflat într-o eroare materială, întrucât recursul a fost formulat și depus prin poșta specială la data de 29 decembrie 2008, deci în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. S-a arătat ca termenele se socotesc pe zile libere, nefiind luată în considerare nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar dacă termenul se sfârșește într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, așa cum se prevede la art. 101 C. proc. civ. În sprijinul celor susținute in cuprinsul contestației in anulare, s-a depus la dosarul cauzei si borderoul nr. 30 din 29 decembrie 2008, prin care s-a predat la poșta specială (SRI) recursul (la data de 29 decembrie 2008) înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 40766 din 22 decembrie 2008. În conformitate cu prevederile art. 104 C. proc. civ. „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestația in anulare este neîntemeiata pentru considerentele ce urmează: In fapt, decizia recurata a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc. civ., în termen de 15 zile de la data comunicării, respectiv până la data de 05 ianuarie 2009. Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 06 ianuarie 2009, fiind însoțită de un plic, fără insa ca acesta sa aibă stampila oficiului poștal, singura in măsura sa facă dovada certa a expedierii ei in condiții de regularitate procedurala - art. 104 C. proc. civ.

În raport de aceste date concrete, singurele existente la dosarul cauzei in recurs, instanța, fără să săvârșească nici o eroare de calcul sau de consemnare a elementelor susmenționate, pertinente sub aspectul calculului termenului de recurs, în mod corect a reținut tardivitatea recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad. Într-o astfel de cale extraordinară de atac nu i se poate solicita instanței să-și retracteze hotărârea și să reevalueze situația în contextul unui probatoriu îmbunătățit, întrucât dispozițiile art. 318 C. proc. civ. - „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare - au un conținut restrictiv ce nu poate fi nesocotit.

Prin dispoziția legală menționată - temeiul juridic expres al contestației in anulare - legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de către aceeași instanță, sub pretextul unei greșite aprecieri a probelor administrate in cauza sau unei greșite interpretări a legii - de drept material si/sau procedural, știut fiind că anularea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pentru astfel de motive ar echivala cu o nesocotire a puterii lucrului judecat, prezumție de care se bucură astfel de hotărâri.

La dosarul cauzei în această cale extraordinară de atac, în sprijinul susținerii că recursul a fost declarat in termen, s-a depus si borderoul nr. 30 din 29 decembrie 2008, prin care s-ar fi predat la poșta specială (SRI) recursul (la data de 29 decembrie 2008) înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 40766 din 22 decembrie 2008, fără ca acesta să constituie un argument pertinent pentru schimbarea soluției, întrucât, pe de o parte, reprezintă în sine un act nou neavut în vedere la data pronunțării, și, pe de altă parte, irelevant sub aspect probator - nu se conjugă prin elemente certe de autenticitate cu cererea de recurs - art. 104 C. proc. civ. Așa fiind, cum soluția instanței de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea prescrisa de art. 318 teza I C. proc.

civ., contestația în anulare dedusă judecății nu poate fi primita, sens în care aceasta va fi respinsă ca neîntemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.G.F.P. Arad, pentru Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, împotriva deciziei nr. 6804 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 2604.1/108/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.