ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2010

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Prin decizia civilă nr. 6804 din 19

iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad, împotriva

deciziei civile nr. 252 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța supremă a fost avut în vedere următoarele considerente de fapt și de

drept:

Decizia civila recurată a fost

comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având

dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc. civ., în termen de

15 zile de la această dată, respectiv până la data de 5 ianuarie 2009.

Cum cererea de recurs a primit viza

de primire la data de 6 ianuarie 2009 (fila nr. 2, dosar de recurs), s-a

apreciat că recursul a fost declarat după expirarea termenului legal, motiv

pentru care recursul a fost respins ca tardiv.

Împotriva deciziei civile nr. 6804

din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a formulat contestație în anulare D.G.F.P. Arad, la data de 3

noiembrie 2009, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

Decizia civilă prin care s-a

constatat tardivitatea recursului este vădit nelegală, fiind rezultatul unei

greșeli materiale, încadrându-se in prevederile art. 318 C. proc. civ., al căror

conținut prescriu următoarele „ (1) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare”.

S-a susținut ca, prin decizia civilă

atacată in mod greșit nu s-a reținut că decizia civilă nr. 252 din 13 noiembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost comunicată la data de 18

decembrie 2008 la sediul D.G.F.P. Arad și la data de 19 decembrie 2008 la

sediul Ministerului Finanțelor Publice București, iar recursul a fost depus la

data de 29 decembrie 2008.

Instanța de recurs s-a aflat într-o

eroare materială, întrucât recursul a fost formulat și depus prin poșta

specială la data de 29 decembrie 2008, deci în termenul legal prevăzut de art. 301

C. proc. civ.

S-a arătat ca termenele se socotesc

pe zile libere, nefiind luată în considerare nici ziua când a început, nici

ziua când s-a sfârșit termenul, iar dacă termenul se sfârșește într-o zi

nelucrătoare, acesta se prelungește până la sfârșitul primei zile de lucru

următoare, așa cum se prevede la art. 101 C. proc. civ.

În sprijinul celor susținute in

cuprinsul contestației in anulare, s-a depus la dosarul cauzei si borderoul nr.

30 din 29 decembrie 2008, prin care s-a predat la poșta specială (SRI) recursul

(la data de 29 decembrie 2008) înregistrat la autoritatea emitentă sub nr.

40766 din 22 decembrie 2008.

În conformitate cu prevederile art.

104 C. proc. civ. „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor

judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat

la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

In drept, au fost invocate

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestația in anulare este neîntemeiata

pentru considerentele ce urmează:

In fapt, decizia recurata a fost

comunicată recurentului-pârât la data de 19 decembrie 2008, acesta având

dreptul legal să declarare recurs, conform art. 301 C. proc. civ., în termen de

15 zile de la data comunicării, respectiv până la data de 05 ianuarie 2009.

Cererea de recurs a fost

înregistrată la data de 06 ianuarie 2009, fiind însoțită de un plic, fără insa

ca acesta sa aibă stampila oficiului poștal, singura in măsura sa facă dovada

certa a expedierii ei in condiții de regularitate procedurala - art. 104 C.

proc. civ.

În raport de aceste date concrete,

singurele existente la dosarul cauzei in recurs, instanța, fără să săvârșească

nici o eroare de calcul sau de consemnare a elementelor susmenționate, pertinente

sub aspectul calculului termenului de recurs, în mod corect a reținut

tardivitatea recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Arad.

Într-o astfel de cale extraordinară

de atac nu i se poate solicita instanței să-și retracteze hotărârea și să

reevalueze situația în contextul unui probatoriu îmbunătățit, întrucât dispozițiile

art. 318 C. proc. civ. - „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare - au

un conținut restrictiv ce nu poate fi nesocotit.

Prin dispoziția legală menționată -

temeiul juridic expres al contestației in anulare - legiuitorul nu a urmărit să

deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de către

aceeași instanță, sub pretextul unei greșite aprecieri a probelor administrate

in cauza sau unei greșite interpretări a legii - de drept material si/sau

procedural, știut fiind că anularea unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile pentru astfel de motive ar echivala cu o nesocotire a puterii

lucrului judecat, prezumție de care se bucură astfel de hotărâri.

La dosarul cauzei în această cale

extraordinară de atac, în sprijinul susținerii că recursul a fost declarat in

termen, s-a depus si borderoul nr. 30 din 29 decembrie 2008, prin care s-ar fi

predat la poșta specială (SRI) recursul (la data de 29 decembrie 2008)

înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. 40766 din 22 decembrie 2008, fără

ca acesta să constituie un argument pertinent pentru schimbarea soluției, întrucât,

pe de o parte, reprezintă în sine un act nou neavut în vedere la data

pronunțării, și, pe de altă parte, irelevant sub aspect probator - nu se

conjugă prin elemente certe de autenticitate cu cererea de recurs - art. 104 C.

proc. civ.

Așa fiind, cum soluția instanței de

recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea prescrisa de

art. 318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare dedusă judecății nu poate

fi primita, sens în care aceasta va fi respinsă ca neîntemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de D.G.F.P. Arad,

pentru Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român,

împotriva deciziei nr. 6804 din 19 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în dosar nr. 2604.1/108/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2010.