ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2738/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 145 din 5 martie 2009 Tribunalul Dâmbovița

a admis cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC

C. SA și a anulat pct. 1 din hotărârea nr. 20 din 24 iulie 2008 a A.G.E.A.

Pentru a pronunța această sentință

Tribunalul Dâmbovița a reținut că pârâta SC C. SA Dâmbovița a convocat A.G.A.

pentru data de 24/25 iulie 2008, având ca ordine de zi, printre altele,

vânzarea de active, terenuri și clădiri în comuna Aninoasa. Deși reclamanta

arată că a solicitat cu adresa din 4 iulie 2008 conducerii societății pârâte,

să transmită documentația în baza căreia au fost emise punctele de pe ordinea

de zi în vederea emiterii mandatului special acordat reprezentantul A.V.A.S.

pentru a putea vota în A.G.A., aceasta nu a transmis documentația, spre a lua o

decizie în care nu s-au putut analiza deplină cunoștință de cauză.

Potrivit art. 117 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990, convocarea adunării generale trebuie să cuprindă locul, data

ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor

problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. Această menționare

explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării,

reprezintă dreptul la informare al acționarilor care reprezintă atât o măsură

de protecție, cât Și un mijloc eficient de control asupra societății. Astfel în

lipsa unei fidele informări între administrație și acționari este lipsită de

scop însăși funcționarea societății, care a fost constituită pe principiul

bunei credințe contractuale dintre acționari, din care derivă și îndatoririle

de loialitate și cooperare.

Or, atâta vreme cât un acționar nu

este informat în mod corect, cu privire la problemele care fac obiectul

dezbaterilor în vederea exercitării dreptului de vot, respectiv în cauza de față

elementele esențiale privind vânzarea imobilelor, este încălcat nu numai

principiul egalității în drepturi a acționarilor, dar și principiul liberei

exercitări a dreptului de vot, pentru că numai un acționar care este bine

informat asupra problemelor supuse dezbaterii A.G.A., poate vota în mod

"liber" cu privire la acestea.

Astfel obligația de informare, în

dreptul tehnic al societăților comerciale fiind strâns legată de exprimarea în

cunoștință de cauză a consimțământului acționarilor, Tribunalul a apreciat că

nerespectarea acesteia conduce la anularea hotărârii A.G.A. în conformitate cu art.

132 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta. Prin decizia nr. 130 din 29 octombrie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, apelul

a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta ce a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând

că hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990.

Analizând decizia prin prisma

criticii formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele

considerente:

Legea nr. 31/1990, republicată,

cuprinde mai multe dispozitii ce au rolul de protectie al actionarilor

minoritari si care le asigura acestora dreptul la informare asupra actelor si

gestiunii societatii, cât si dreptul de control.

Astfel, dreptul la informare al

actionarilor unei societati comerciale pe actiuni se realizeaza prin:

- informarea cu caracter general

realizata cu ocazia adunarii generale, actionarul având dreptul sa i se

comunice o copie de acte si documente, enumerate expus la art. 117

2

alin.

(1) si sa adreseze consiliului de administratie, respectiv directoratului,

întrebari în scris referitoare la activitatea societatii, înaintea datei de

desfasurare a adunarii generale, urmând a i se raspunde în cadrul adunarii [informatia

poate fi publicata si pe pagina de internet art. 117

2

alin. (3)];

- consultarea situatiilor financiare

anuale, a raportului administratorilor si auditorului, a propunerii de

distribuire de dividende, precum si a rapoartelor societatii. Aceste acte si

documente sunt la dispozitiile actionarilor la sediul societatii de la data

convocarii adunarii generale, putând fi obtinute si copii la cerere pe

cheltuiala lor [art. 117

2

alin. (1)].

- dreptul actionarilor de a controla

registrele prevazute la art. 177 alin. (1) lit. a), b) si f) (registrul

actionarilor, registrul sedintelor si deliberarilor adunarilor generale si

registrul obligatiunilor), drept prevazut de art. 178 din Legea nr. 31/1990,

republicată.

- informarea actionarilor cu privire

la fuziunea sau divizarea societatii (art. 244 din lege);

- informarea realizata în conditiile

Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului.

Mai mult, în exercitarea dreptului

de control, actionariatul, reprezentând individual sau împreuna, cel putin 5%

din capitalul social poate cere consiliului de administratie, convocarea

adunarii generale, iar în cazul în care nu este convocata A.G.A., instanta va

putea autoriza convocarea A.G.A. de catre actionarii care au formulat cererea (art.

119 din Legea nr. 31/1990).

De asemenea, în temeiul art. 136 din

lege, unul sau mai multi actionari reprezentând (individual sau împreuna) cel

putin 10% din capitalul social vor putea cere instantei sa desemneze unul sau

mai multi experti însarcinati sa analizeze anumite operatiuni din gestiunea

societatii si sa întocmeasca un raport care sa le fie înmânat si totodata

predat oficial consiliului de administratie, precum si actionarilor sau

auditorilor interni ai societatii, dupa caz, spre a fi analizat si a se propune

masuri corespunzatoare.

Nu în ultimul rând, dreptul de

control se manifesta si prin posibilitatea atacarii în justitie a hotarârilor

A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv, conform art. 132 din Legea nr. 31/1990,

republicată.

Prin faptul ca legea prevede în mod

expres sau implicit dreptul de control al actionarilor minoritari, precum si

modalitatile de exercitare a acestuia, inclusiv a dreptului de informare,

Înalta Curte apreciaza ca un astfel de control trebuie să fie unul concret

exercitat în condițiile asigurării unei informări reale.

Față de considerentele reținute,

rezultă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel în urma controlului

judiciar, au pronunțat soluții cu deplina respectare a art. 117 din Legea nr. 31/1990,

dând eficiență dreptului acționarilor la informare.

Fiind la adăpost de criticile

formulate, decizia atacată va fi păstrată, iar recursul va fi respins, ca

nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C. SA Aninoasa împotriva deciziei nr. 130 din 29 octombrie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2010.