ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2008

Înalta Curte va lua în examinare mai întâi motivul prevăzut de art. 304 alin (9) C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Aceste dispoziții vizează aplicarea unui text de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept. Față de aceste precizări și având în vedere că în apel se verifică legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe trebuie reținut că pentru nulitatea A.G.E.A. care s-a ținut la data de 23 noiembrie 2006 s-au invocat în drept dispozițiile art. 132 și 134 din Legea nr. 31/1990 care potrivit intimatului reclamant au fost încălcate cu ocazia luării măsurii de schimbare a formei juridice a societății pe acțiuni M., în societate cu răspundere limitată. Întrucât în primă instanță s-a pus problema legalității convocării și participării la A.G.E.A. au mai fost puse în discuție și prevederile art. 117, 125 și 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, instanța de apel avea de examinat soluția primei instanțe din perspectiva aplicării dispozițiilor legale referitoare la urmările măsurii de schimbare a formei juridice a societății adoptată de adunarea generală a acționarilor. Schimbarea formei juridice a societății potrivit L.S.C. se hotărăște prin voința societară manifestată în A.G.E.A., cu respectarea cerințelor impuse pentru forma juridică în care are loc schimbarea, capital social, număr de asociați etc. Din acest punct de vedere instanța de apel în analiza criticilor aduse sentinței a pornit prin a constata că prin hotărârea nr. 4 din 23 noiembrie 2006 a SC M. SA s-a decis modificarea actului constitutiv al acestei societăți determinată de schimbarea formei juridice a acesteia, din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată care urma să aibă un număr de 13 asociați persoane fizice. De asemenea, s-a stabilit că prin A.G.E.A. s-a hotărât care va fi capitalul social și s-au luat măsuri în baza art. 134 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu drepturile cuvenite acționarilor care se retrag. Potrivit dispozițiilor art. 134 alin (1) din Legea nr. 31/1990, acționarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea formei juridice a societății au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la societate contravaloarea acțiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat. Prin aceste dispoziții s-au avut în vedere situațiile în care este posibil ca prin voința societară să fie afectate interesele acționarilor, de aceea, legea le-a recunoscut dreptul de a se retrage din societate. Ca urmare a recunoașterii acestui drept de retragere, în continuare, în aceleași dispoziții sunt stipulate drepturile care li se cuvin acționarilor. În condițiile în care A.G.E.A. a hotărât respectând cvorumul prevăzut de lege, condițiile de convocare și de participare la vot în vederea exprimării opțiunii referitoare la schimbarea formei juridice a societății, hotărârea fiind obligatorie pentru ceilalți acționari, în mod greșit s-a reținut că acest vot reprezentând 82,41 % din capital constituie o modalitate de îndepărtare din societate prin excluderea implicită a acționarilor și tot greșit au fost citate dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, care în opinia instanței s-ar fi aplicat implicit deși aceste dispoziții sunt specifice societății de persoane și vizează instituția excluderii distinctă de procedura de retragere reglementată de art. 134 din L.S.C. Prin urmare, nu poate fi opusă voința individuală a unui acționar hotărârii luată de adunarea generală care reprezintă voința societară decât în măsura în care pentru a se lua hotărârea în A.G.E.A. nu au fost respectate condițiile de convocare sau de deliberare. Cum astfel de încălcări ale dispozițiilor legale nu au fost constatate, aprecierea că a avut loc o excludere mascată din societate nu are suport în lege și nici în conținutul hotărârii A.G.E.A., a cărei nulitate se invocă. Distincția între acționarii care se retrag și acționarii care nu vor face parte din societate din art. 2 al A.G.E.A. nu are nici o relevanță în privința aplicării art. 134 din Legea nr. 31/1990 câtă vreme ceea ce s-a adoptat prin acest articol este prețul pe acțiune care urma să se plătească acționarilor care nu vor mai face parte din societate, modalitatea admisă de lege fiind retragerea. Chiar și în ipoteza în care o astfel de cerere nu s-ar depune, drepturile foștilor acționari pentru a primi despăgubiri sunt recunoscute de lege așa încât nu vor fi reținute nici concluziile deduse din interpretarea art. 2 din A.G.E.A. Dreptul de a rămâne în societatea cu răspundere limitată care de această dată este o societate de persoane nu a fost exprimat în adunarea generală de către intimat, astfel că în lipsa acestei manifestări de voință, instanța de apel a reținut greșit că schimbarea formei juridice deși nu duce în sine la excluderea unor acționari totuși excluderea este generată de reținerea în societatea cu răspundere limitată a unui număr de 13 asociați. După cum s-a arătat mai sus noua formă a societății impune un număr restrâns de asociați, însă această chestiune s-a votat în adunarea generală legal constituită cu un cvorum care viza 82,41 %. Această hotărâre în privința numărului de asociați în noua formă juridică este o chestiune de oportunitate care scapă controlului instanței după cum și criteriile avute în vedere pentru stabilirea numărului de asociați, în măsura în care limitele legii au fost respectate pentru noua formă juridică, aparțin în totalitatea A.G.E.A. și nu încalcă norme imperative care să ducă la nulitatea Hotărârii nr. 4/2006. Inițierea unei proceduri succesive în legătură cu schimbarea formei juridice nu este prevăzută de lege așa încât nici instanța nu o poate recomanda dacă modalitățile respective propuse nu sunt prevăzute de lege. În contextul arătat și trimiterea la art. 222 din Legea nr. 31/1990 este greșită deoarece aceste norme nu pot fi aplicate prin asemănare și nici nu se poate presupune că au fost implicit aplicate. Față de argumentele de mai sus, concluzia care se desprinde este aceea că s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale analizate față de contextul speței în care ceea ce era de analizat era dacă s-au respectat dispozițiile legale referitoare la desfășurarea A.G.E.A. prin care s-a schimbat forma juridică a societății, fiind evident că dreptul de retragere și de a obține despăgubiri al acționarilor care nu și-au exprimat voința de a rămâne în noua formă juridică nu a fost suprimat sau încălcat. Nu în ultimul rând instanța trebuia să observe că măsura luată în A.G.E.A. este rezultanta voinței majorității acționarilor ca voință socială. Această voință de a schimba forma juridică precum și urmările acestei schimbări exprimată în A.G.E.A. este obligatorie și pentru acționarii minoritari sau care nu au fost de acord cu aceste măsuri.

Fără să observe obiectul cererii dedusă judecății cea a investirii inițiale a instanței care nu s-a modificat pe parcursul litigiului, instanța de apel a analizat reducerea capitalului social din perspectiva excluderii acționarilor și ca urmare a interpretat greșit și dispozițiile art. 207 din Legea nr. 31/1990. În cazul de față fiind vorba de schimbarea formei juridice dintr-o societate de capitaluri în societate cu răspundere limitată cu prevalența factorului personal, operează dispozițiile respective prin raportare la art. 134 din aceeași lege, care asigură dreptul de retragere, iar consecința în ce privește noua formă juridică este reducerea în mod corespunzător a capitalului social. Această reducere a capitalului se datorează nu numai noii forme juridice dar și dreptului acționarului de a obține despăgubirile prevăzute de lege ca o consecință a retragerii sau a faptului că nu mai are calitatea de asociat în noua formă juridică. Așadar, criticile analizate sunt de natură să ducă la concluzia că soluția instanței de apel este nelegală astfel că, potrivit art. 304 alin. (9) raportat la art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul SC M. SRL iar decizia va fi modificată în sensul dispozitivului.

În ce privește criticile referitoare la aplicarea art. 117 1 alin. (6) și art. 125 din Legea nr. 31/1990 pe care recurenta le reia prin prisma motivului prevăzut de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că sunt lipsite de interes de vreme ce instanța de apel le-a analizat corect și le-a dat o dezlegare corectă, schimbarea soluției din apel nefiind determinată de interpretarea și aplicarea acestora ci de dispozițiile analizate anterior.

Critica referitoare la inexistența căii de atac a apelului în cazul acțiunii în anulare a hotărârilor adunării generale este nefondată. Mai întâi trebuie reținut că nu a fost indicat textul de lege care a fost încălcat. În cazul de față acțiunea se înscrie în categoria cererilor neevaluabile în bani iar competența revine tribunalului potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., raportat la 132 din Legea nr. 31/1990. În ce privește recalificarea căii de atac, instanța de apel a procedat corect de vreme ce nu se afla în ipoteza recursului acest drept fiind recunoscut instanței prin art. 84 C. proc. civ., dându-se astfel efecte principiului legalității căilor de atac. În aceste condiții nu se impunea aplicarea art. 281 C. proc. civ., în nici o variantă propusă de recurent. Din acest punct de vedere trebuie reținut și faptul că acest drept de calificare a căilor de atac este recunoscut procedural judecătorilor și constituie o chestiune de aplicare a legii și nu de imixtiune în treburile legislativului și nici nu constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești cum greșit susține recurenta. Nu vor fi reținute nici criticile care vizează celelalte puncte ale art. 304 C. proc. civ., întrucât acestea sunt total nefondate fiind în realitate speculații neargumentate juridic.

Și critica în legătură cu nulitatea hotărârii judecătorești sub aspectul semnării ei este nefondată întrucât nu au fost încălcate prevederile art. 261 alin (2) C. proc. civ. Din compararea minutei cu decizia redactată se constată că aceasta poartă semnăturile judecătorilor care au pronunțat decizia iar faptul că s-a eliberat la cerere o copie a dispozitivului care conține greșeli în privința semnăturilor nu atrage nulitatea deciziei. Așa cum s-a arătat decizia este semnată de judecătorii care au dat soluția și ca urmare nu se impunea admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului.

În fine, celelalte critici indiferent de încadrarea lor, față de motivul analizat care a atras modificarea soluției nu se mai impun a fi analizate. Chestiunile legate de modul de despăgubire, evaluarea acțiunilor conform expertizelor și îndeplinirea formalităților pentru retragere care au fost puse în discuție și în apărare vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției. Mai mult aceste chestiuni nu au fost puse în discuție prin cererea introductivă ci pe parcursul căilor de atac au fost dezvoltate argumente și apărări, cu referire la susținerile privind schimbarea formei juridice și urmările acesteia.