ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul C.V.M. a chemat în judecată

societatea M. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate

nulitatea H.A.G.E.A. SC M. SA ținută la data de 23 noiembrie 2006.

În fapt, reclamantul a susținut că în convocatorul

publicat în M. Of. partea a IV-a nu s-a prevăzut modalitatea de reprezentare a

acționarilor în adunarea generală și nici termenul în care se depun procurile

în original la sediul societății și a apreciat că în lipsa acestor precizări,

în mod abuziv reprezentantul său nu a fost primit să participe la desfășurarea

adunării în cadrul căreia a fost schimbată forma juridică a societății M. din

societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată cu un număr de 13

asociați persoane fizice, angajați ai societății, cu excluderea restului acționarilor.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 49/ PI/CC

din 24 aprilie 2007, a respins acțiunea reclamantului reținând în considerente

că s-au respectat prevederile art. 117 și urm. din Legea nr. 31/1990 întrucât convocarea

a cuprins mențiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin. (7) și (8) L.S.C.

în legătură cu menționarea explicită a problemelor care au făcut obiectul

dezbaterilor. De asemenea, prima instanță a reținut că au fost respectate și

prevederile art. 125 alin. (1) din aceeași lege, prin care se statuează că

acționarii nu pot fi reprezentați în adunările generale decât prin alți

acționari.

În concluzie, instanța a stabilit că

reclamantul avea cunoștință despre data, locul și ordinea de zi stabilită

pentru desfășurarea adunării și, de asemenea că, acesta avea posibilitatea să

formuleze propuneri proprii pentru completarea ordinii de zi.

În fine, s-a reținut că prin modificarea formei

juridice aprobată cu o majoritate de 82,41 % nu s-a procedat la excluderea

acționarilor, că acestora le sunt aplicabile dispozițiile art. 207 alin. (2) lit.

b) din L.S.C. prin care s-a prevăzut „restituirea către acționari a unei

cote-părți din aporturi, proporțională cu reducerea capitalului social și calculată

egal pentru fiecare acțiune sau parte socială”.

Sentința de fond a fost apelată de reclamant care

a susținut că prima instanță nu a ținut seama de prevederile legale atunci când

a considerat că mandatarul său nu-l poate reprezenta, că a dobândit calitatea

de acționar pe piața bursieră și că au fost încălcate prevederile art. 134 și 207

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 întrucât reducerea capitalului social

trebuia făcută proporțional și în mod egal pentru fiecare acțiune și nu în mod

preferențial prin excluderea acționarilor și menținerea unui număr de 13

asociați. A mai arătat apelantul că intenționa să fie asociat în noua formă a

societății și că nu dorește să se retragă din moment ce legea oferă această

posibilitate care este la latitudinea fiecărui asociat și nu impusă de

societate. Fiind societate pe acțiuni și nu societate de persoane sau salarială,

recurentul a considerat că nu se poate decide în mod arbitrar excluderea pe

viitor a acționarilor.

Apelantul și-a exprimat dezacordul și în

legătură cu raportul de evaluare care s-a efectuat, la data de 11 aprilie 2006,

pentru motivul că nu a ținut seama de majorările de capital pe care le-a făcut

el însuși până la delistarea societății din societate de tip închis în

societate de tip deschis. Față de operațiunile care au fost derulate în timp,

apelantul a considerat că raportul de evaluare care a stat la baza stabilirii

prețului pe acțiune aduce prejudicii acționarilor.

Aceste susțineri ale apelantului au fost

combătute de intimata SC M., care a arătat că reducerea capitalului social s-a

făcut prin combinarea procedeelor prevăzute de art. 207 alin. (1) lit. a) și c)

din Legea nr. 31/1990 prin anularea acțiunilor pe care le-a dobândit societatea

de la acționarii care s-au retras, că această restituire s-a calculat egal

pentru fiecare acțiune astfel cum prevede legea, în baza raportului de

expertiză contabilă. A mai arătat intimata că prin schimbarea formei juridice

nu a fost exclus nimeni din societate iar continuarea societății cu 13 asociați

nu încalcă nicio prevedere legală.

Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel

Timișoara care prin decizia nr. 196/ A, a admis apelul reclamantului și a

schimbat sentința nr. 49/ PI din 24 aprilie 2007 în sensul că s-a admis

acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a H.G.E.A. a SC M. SA din data de

23 noiembrie 2006. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea

prin care SC M. SA și-a schimbat forma juridică din societate pe acțiuni în

societate cu răspundere limitată și a hotărât continuarea formei juridice cu

numai 13 asociați din 555 de acționari, fără ca vreunul să fi depus cerere de

retragere, echivalează cu excluderea acestora.

Concluzia excluderii mascate potrivit

instanței de apel este dată de prevederile art. 134 alin (2) din Legea nr. 31/1990

în forma de la acea dată, precum și de hotărârea adoptată care are în vedere două

ipoteze, cea în care acționarii se retrag și cea a acționarilor care nu vor

face parte din noua formă juridică. În continuare instanța de apel a apreciat

că nu schimbarea formei juridice în sine duce la excluderea unor acționari ci

excluderea a fost generată de hotărârea de a se continua societatea cu un număr

de 13 asociați.

Curtea a mai reținut că și reducerea

capitalului social a fost făcută nelegal în condițiile în care nu era depusă

nicio cerere de retrage încălcându-se astfel prevederile art. 207 alin. (2) lit.

b) și art. 134 din Legea nr. 31/1990, primul articol pentru că se referă la

reducerea valorii nominale a acțiunilor și al doilea pentru că se referă la

posibilitatea de retragere a acționarilor cu acordarea contravalorii acțiunilor

pe care le posedă.

Celelalte critici în legătură cu modalitatea

de reprezentare a acționarilor au fost respinse cu trimitere la art. 125 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la acel moment, instanța de apel apreciind

că dispozițiile respective au fost corect interpretate de către prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 196 din 27 septembrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs în termenul

prevăzut de art. 302 C. proc. civ., pârâta SC M. SRL continuatoare a SC M. SA.

Criticile menționatei decizii, au fost

întemeiate de autoare pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5, 6, 8, 9 C.

proc. civ., în argumentarea cărora a susținut:

- Calea de atac declarată de apelantă a fost

calificată greșit de Curtea de Apel, întrucât prin sentința nr. 49 din 24

aprilie 2007 s-a menționat drept cale de atac recursul;

Potrivit recurentei s-au încălcat prevederile

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., întrucât numai prima instanță

putea să corecteze și să lămurească dispozitivul;

- Calificarea căii de atac și autoinvestirea

instanței de judecată constituie o imixtiune în treburile legislativului și a

executivului întrucât instanța este chemată să aplice legea nu să creeze sau să

adauge la lege;

- Prin recalificarea căii de atac s-a acoperit

în realitate faptul că apelantul a promovat o cale de atac cu nerespectarea

termenelor prevăzute procedural. Neexercitarea căii de atac prevăzută de lege

atrage aplicarea sancțiunii anulării și nu repunerea în termen prin

recalificarea greșită a căii respective de atac de către instanță;

- S-a încălcat principiul disponibilității

procesuale prin recalificarea căii de atac și s-a reținut greșit că s-au

încălcat prevederile art. 117 alin. (6) și art. 125 din Legea nr. 31/1990.

Mandatara reclamantului nu era acționară a societății și nici salariată a

societății, astfel că nu putea participa la lucrările A.G.E.A.

- S-a reținut greșit susținerea reclamantului

că a fost exclus din societate deși avea la dispoziție 4 luni de la data

ținerii adunării generale extraordinare din 23 martie 2006 pentru a-și exprima

opțiunea. Art. 207 lit. b) din Legea nr. 31/1990 dă dreptul societății să-și

reorganizeze activitatea prin restituirea către acționari a cotei părți din

aporturi așa cum s-a procedat, egal pentru fiecare acțiune.

- Raportul de expertiză evaluatorie efectuat

cu ocazia delistării societății, la data de 11 aprilie 2006, nu produce daune

acționarilor, ci, dimpotrivă este mai avantajos decât expertiza ordonată de

judecătorul delegat de pe lângă O.R.C. cu ocazia modificării formei juridice,

valoarea acțiunilor oferită fiind mult mai mare;

- S-a interpretat greșit actul juridic,

Hotărârea A.G.E.A. nr. 4/2006, pentru că se ajunge la concluzia că schimbarea formei

juridice fără ca cei 542 de acționari să fi depus cerere de retragere este

echivalentă cu excluderea acestora;

- Faptul că modificarea formei juridice s-a

făcut doar cu 13 acționari salariați, se datorează neexprimării opțiunii de a

face parte din noua formă juridică de către recurent sau de către alți

acționari care au votat pentru acest număr de 13 asociați;

- S-au interpretat greșit prevederile art. 134

și 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu s-a redus capitalul

social în condiții de nelegalitate ci cota parte care a dus la reducere este

reprezentată de aporturile celor 542 acționari, iar cota respectivă s-a calculat

egal pentru fiecare acțiune;

- Afirmația că art. 207 alin. (2) lit. b) se

referă la ipoteza reglementată de art. 207 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990,

nu face decât să creeze confuzie între textele de lege și modul lor de

aplicare.

- Există neconcordanță între dispozitivul deciziei

comunicate și copia minutei sub aspectul numărului de semnături. În afară de

aceste motive, recurenta a invocat ca și chestiuni de ordine publică,

necompetența instanțelor, nelegalitatea căii de atac promovată și nulitatea

deciziei pentru motivul că nu poartă semnăturile judecătorilor care s-au

pronunțat în apel.

Intimatul prin întâmpinare a solicitat să se

respingă recursul întrucât motivele privind nulitatea apelului prin lipsa

semnăturii clientului sunt nefondate și susținute fără a se observa

dispozițiile art. 133 alin. (2) și art. 287 alin. (5) C. proc. civ. și art. 3

din Legea nr. 51/1995.

În continuare a considerat că retragerea din

societatea este o posibilitate oferită acționarilor, care nu poate să fie impusă

de societate și că au fost încălcate dispozițiile art. 207 alin. (1) lit. b) și

art. 134 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, a susținut că pentru societatea cu

răspundere limitată nu există criteriul de a fi salariat și că cei 13 acționari

care dețineau capitalul majoritar au această calitate. A conchis că prin

schimbarea formei juridice pentru viitor s-a decis clar excluderea celor 500 de

acționari care au făcut parte din societatea M. SA.

Recursul este fondat.

motivul prevăzut de art. 304 alin (9) C. proc. civ., potrivit căruia

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Aceste dispoziții vizează aplicarea unui text

de lege străin situației de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată

a aplicării normelor unei situații de fapt determinată, interpretarea și

aplicarea greșită a textului de lege la o anumită situație de fapt sau

încălcarea unor principii generale de drept.

Față de aceste precizări și având în vedere

că în apel se verifică legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe

trebuie reținut că pentru nulitatea A.G.E.A. care s-a ținut la data de 23

noiembrie 2006 s-au invocat în drept dispozițiile art. 132 și 134 din Legea nr.

31/1990 care potrivit intimatului reclamant au fost încălcate cu ocazia luării

măsurii de schimbare a formei juridice a societății pe acțiuni M., în societate

cu răspundere limitată. Întrucât în primă instanță s-a pus problema legalității

convocării și participării la A.G.E.A. au mai fost puse în discuție și

prevederile art. 117, 125 și 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990. Prin

urmare, instanța de apel avea de examinat soluția primei instanțe din

perspectiva aplicării dispozițiilor legale referitoare la urmările măsurii de

schimbare a formei juridice a societății adoptată de adunarea generală a

acționarilor.

Schimbarea formei juridice a societății

potrivit L.S.C. se hotărăște prin voința societară manifestată în A.G.E.A., cu

respectarea cerințelor impuse pentru forma juridică în care are loc schimbarea,

capital social, număr de asociați etc.

Din acest punct de vedere instanța de apel în

analiza criticilor aduse sentinței a pornit prin a constata că prin hotărârea nr.

4 din 23 noiembrie 2006 a SC M. SA s-a decis modificarea actului constitutiv al

acestei societăți determinată de schimbarea formei juridice a acesteia, din

societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată care urma să aibă un

număr de 13 asociați persoane fizice. De asemenea, s-a stabilit că prin A.G.E.A.

s-a hotărât care va fi capitalul social și s-au luat măsuri în baza art. 134

din Legea nr. 31/1990 în legătură cu drepturile cuvenite acționarilor care se

retrag.

Potrivit dispozițiilor art. 134 alin (1) din

Legea nr. 31/1990, acționarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de

adunarea generală cu privire la schimbarea formei juridice a societății au

dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la societate

contravaloarea acțiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de

către un expert autorizat.

Prin aceste dispoziții s-au avut în vedere

situațiile în care este posibil ca prin voința societară să fie afectate

interesele acționarilor, de aceea, legea le-a recunoscut dreptul de a se retrage

din societate. Ca urmare a recunoașterii acestui drept de retragere, în

continuare, în aceleași dispoziții sunt stipulate drepturile care li se cuvin

acționarilor. În condițiile în care A.G.E.A. a hotărât respectând cvorumul

prevăzut de lege, condițiile de convocare și de participare la vot în vederea

exprimării opțiunii referitoare la schimbarea formei juridice a societății,

hotărârea fiind obligatorie pentru ceilalți acționari, în mod greșit s-a

reținut că acest vot reprezentând 82,41 % din capital constituie o modalitate

de îndepărtare din societate prin excluderea implicită a acționarilor și tot

greșit au fost citate dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, care în

opinia instanței s-ar fi aplicat implicit deși aceste dispoziții sunt specifice

societății de persoane și vizează instituția excluderii distinctă de procedura

de retragere reglementată de art. 134 din L.S.C. Prin urmare, nu poate fi opusă

voința individuală a unui acționar hotărârii luată de adunarea generală care

reprezintă voința societară decât în măsura în care pentru a se lua hotărârea

în A.G.E.A. nu au fost respectate condițiile de convocare sau de deliberare.

Cum astfel de încălcări ale dispozițiilor legale nu au fost constatate,

aprecierea că a avut loc o excludere mascată din societate nu are suport în

lege și nici în conținutul hotărârii A.G.E.A., a cărei nulitate se invocă.

Distincția între acționarii care se retrag și

acționarii care nu vor face parte din societate din art. 2 al A.G.E.A. nu are

nici o relevanță în privința aplicării art. 134 din Legea nr. 31/1990 câtă

vreme ceea ce s-a adoptat prin acest articol este prețul pe acțiune care urma

să se plătească acționarilor care nu vor mai face parte din societate,

modalitatea admisă de lege fiind retragerea. Chiar și în ipoteza în care o

astfel de cerere nu s-ar depune, drepturile foștilor acționari pentru a primi

despăgubiri sunt recunoscute de lege așa încât nu vor fi reținute nici

concluziile deduse din interpretarea art. 2 din A.G.E.A.

Dreptul de a rămâne în societatea cu răspundere

limitată care de această dată este o societate de persoane nu a fost exprimat

în adunarea generală de către intimat, astfel că în lipsa acestei manifestări

de voință, instanța de apel a reținut greșit că schimbarea formei juridice deși

nu duce în sine la excluderea unor acționari totuși excluderea este generată de

reținerea în societatea cu răspundere limitată a unui număr de 13 asociați.

După cum s-a arătat mai sus noua formă a

societății impune un număr restrâns de asociați, însă această chestiune s-a

votat în adunarea generală legal constituită cu un cvorum care viza 82,41 %.

Această hotărâre în privința numărului de asociați în noua formă juridică este

o chestiune de oportunitate care scapă controlului instanței după cum și criteriile

avute în vedere pentru stabilirea numărului de asociați, în măsura în care

limitele legii au fost respectate pentru noua formă juridică, aparțin în

totalitatea A.G.E.A. și nu încalcă norme imperative care să ducă la nulitatea Hotărârii

nr. 4/2006.

Inițierea unei proceduri succesive în

legătură cu schimbarea formei juridice nu este prevăzută de lege așa încât nici

instanța nu o poate recomanda dacă modalitățile respective propuse nu sunt

prevăzute de lege. În contextul arătat și trimiterea la art. 222 din Legea nr. 31/1990

este greșită deoarece aceste norme nu pot fi aplicate prin asemănare și nici nu

se poate presupune că au fost implicit aplicate.

Față de argumentele de mai sus, concluzia

care se desprinde este aceea că s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale analizate față de contextul speței în care ceea ce era de analizat era

dacă s-au respectat dispozițiile legale referitoare la desfășurarea A.G.E.A.

prin care s-a schimbat forma juridică a societății, fiind evident că dreptul de

retragere și de a obține despăgubiri al acționarilor care nu și-au exprimat

voința de a rămâne în noua formă juridică nu a fost suprimat sau încălcat.

Nu în ultimul rând instanța trebuia să

observe că măsura luată în A.G.E.A. este rezultanta voinței majorității

acționarilor ca voință socială. Această voință de a schimba forma juridică

precum și urmările acestei schimbări exprimată în A.G.E.A. este obligatorie și

pentru acționarii minoritari sau care nu au fost de acord cu aceste măsuri.

judecății cea a investirii inițiale a instanței care nu s-a modificat pe

parcursul litigiului, instanța de apel a analizat reducerea capitalului social

din perspectiva excluderii acționarilor și ca urmare a interpretat greșit și

dispozițiile art. 207 din Legea nr. 31/1990. În cazul de față fiind vorba de

schimbarea formei juridice dintr-o societate de capitaluri în societate cu

răspundere limitată cu prevalența factorului personal, operează dispozițiile

respective prin raportare la art. 134 din aceeași lege, care asigură dreptul de

retragere, iar consecința în ce privește noua formă juridică este reducerea în

mod corespunzător a capitalului social. Această reducere a capitalului se

datorează nu numai noii forme juridice dar și dreptului acționarului de a obține

despăgubirile prevăzute de lege ca o consecință a retragerii sau a faptului că

nu mai are calitatea de asociat în noua formă juridică.

Așadar, criticile analizate sunt de natură să

ducă la concluzia că soluția instanței de apel este nelegală astfel că, potrivit

art. 304 alin. (9) raportat la art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul SC

M. SRL iar decizia va fi modificată în sensul dispozitivului.

aplicarea art. 117

1

alin. (6) și art. 125 din Legea nr. 31/1990 pe

care recurenta le reia prin prisma motivului prevăzut de art. 304 alin. (6) C.

proc. civ., Înalta Curte va reține că sunt lipsite de interes de vreme ce

instanța de apel le-a analizat corect și le-a dat o dezlegare corectă,

schimbarea soluției din apel nefiind determinată de interpretarea și aplicarea

acestora ci de dispozițiile analizate anterior.

atac a apelului în cazul acțiunii în anulare a hotărârilor adunării generale

este nefondată. Mai întâi trebuie reținut că nu a fost indicat textul de lege

care a fost încălcat. În cazul de față acțiunea se înscrie în categoria

cererilor neevaluabile în bani iar competența revine tribunalului potrivit art.

2 lit. a) C. proc. civ., raportat la 132 din Legea nr. 31/1990. În ce privește

recalificarea căii de atac, instanța de apel a procedat corect de vreme ce nu

se afla în ipoteza recursului acest drept fiind recunoscut instanței prin art. 84

C. proc. civ., dându-se astfel efecte principiului legalității căilor de atac.

În aceste condiții nu se impunea aplicarea art.

281 C. proc. civ., în nici o variantă propusă de recurent. Din acest punct de

vedere trebuie reținut și faptul că acest drept de calificare a căilor de atac

este recunoscut procedural judecătorilor și constituie o chestiune de aplicare

a legii și nu de imixtiune în treburile legislativului și nici nu constituie o

depășire a atribuțiilor puterii judecătorești cum greșit susține recurenta. Nu vor

fi reținute nici criticile care vizează celelalte puncte ale art. 304 C. proc.

civ., întrucât acestea sunt total nefondate fiind în realitate speculații

neargumentate juridic.

hotărârii judecătorești sub aspectul semnării ei este nefondată întrucât nu au

fost încălcate prevederile art. 261 alin (2) C. proc. civ. Din compararea

minutei cu decizia redactată se constată că aceasta poartă semnăturile

judecătorilor care au pronunțat decizia iar faptul că s-a eliberat la cerere o

copie a dispozitivului care conține greșeli în privința semnăturilor nu atrage

nulitatea deciziei. Așa cum s-a arătat decizia este semnată de judecătorii care

au dat soluția și ca urmare nu se impunea admiterea recursului și casarea cu

trimitere pentru rejudecarea apelului.

încadrarea lor, față de motivul analizat care a atras modificarea soluției nu

se mai impun a fi analizate. Chestiunile legate de modul de despăgubire, evaluarea

acțiunilor conform expertizelor și îndeplinirea formalităților pentru retragere

care au fost puse în discuție și în apărare vizează netemeinicia și nu

nelegalitatea soluției. Mai mult aceste chestiuni nu au fost puse în discuție

prin cererea introductivă ci pe parcursul căilor de atac au fost dezvoltate

argumente și apărări, cu referire la susținerile privind schimbarea formei

juridice și urmările acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtei SC M. SRL TIMIȘOARA

împotriva deciziei civile nr. 196/ COM din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge

apelul reclamantului C.V.M. împotriva sentinței civile nr. 49/ PI din 24 aprilie

2007 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.