ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dămbovița, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pârâta SC P. SA pentru anularea Hotărârii A.G.A. din data de 6 mai 2008 În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitatea sa de acționar nu a participat la lucrările ședinței, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pentru promovarea acțiunii. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de faptul că neregularitatea invocată trebuia sesizată în cursul lucrărilor adunării generale, lucru care nu s-a realizat.

Prin sentința nr. 1172 din data de 18 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință, a anulat măsurile adoptate la pct. 1 și 2 din hotărârea adunării generale a acționarilor SC P. SA din 6 mai 2008. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanta care nu a participat la adunare, are dreptul de ataca în justiție hotărârea adunării generale. În ceea ce privește fondul pricinii, tribunalul a reținut că din procesul verbal al adunării a rezultat că pârâta nu a prezentat acționarilor raportul de gestiune al consiliului de administrație, situație care a generat descărcarea de gestiune, ceea ce a produs o vătămare a intereselor sale prin încălcarea actelor premergătoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că au fost interpretate și greșit aplicate dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. a) și art. 117 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1900. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscală, prin Decizia nr. 58 din 15 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată; a reținut restul dispozițiilor sentinței. Decizia sus menționată a fost recurată de către reclamanta SIF O. SA Craova, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fără a indica și dezvolta motivele de nelegalitate în susținerea recursului, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SIF O. SA Craiova a fost însoțit de dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, recurenta fiind citată pentru termenele de judecată din data de 13 noiembrie 2009 și 5 martie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru în completare de 13,5 lei. (fila 8 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SIF O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 58 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.