ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantele P.Z., T.M.L. și G.M. au solicitat

anularea hotărârii din data de 15 mai 2006 a Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor SC V. SA TÂRGOVIȘTE.

În motivarea acțiunii și în

precizările ulterioare, reclamantele au arătat că sunt lovite de nulitate

absolută hotărârile adunării cu privire la pct. 3 și 4 din ordinea de zi,

întrucât împuternicitul S.E.G. Austria, societate care a obținut poziția de

acționar al SC V. SA în procent de 67,17 % a avut mandat special numai pentru

hotârările adunării cu privire la primele puncte din ordinea de zi. Adunarea

sus-menționată nu a fost statutară conform art. 18 din statutul SC V. SA și nu

au fost respectate prevederile art. 16 din statut privind conducerea adunării

și precizarea în procesul verbal încheiat a mențiunilor privind numărul

acționarilor prezenți și procentul voturilor pentru hotârările adoptate. Se mai

arată că întrucât garanția nu a fost depusă de către administratori înainte de

preluarea funcției conform art. 140 din Legea nr. 31/1990, aceștia sunt

considerați demisionați.

Prin sentința nr. 2822 din

21 decembrie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis excepția privind lipsa calității procesuale active privind pe

reclamanta G.M. și a respins acțiunea în consecință, față de această

reclamantă. În ceea ce privește reclamantele P.Z. și T.M.L. a respins acțiunea

ca nefondată.

Pentru a dipsune astfel,

instanța a reținut că prin pierderea calității de acționar a societății pârâte,

reclamantei G.M. nu-i mai sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că

mandatul acordat firmei austriece nu trebuia să îmbrace forma autentică sau pe

cea a înscrisului sub semnătură legalizată, iar în ceea ce privește

necompletarea garanției, a arătat că dispozițiile art. 140 din Legea nr. 31/1990

a fost abrogat prin art. I pct. 87 din Legea nr. 441/2006. De asemenea, nu a

fost confirmată nici încălcarea art. 16 din Statutul SC V. SA.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamantele P.Z. și T.M.L., iar prin decizia nr. 63 din 11

aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamante, mentinând ca

legală și temeinică sentința instanței de fond.

Împotriva deciziei curții de

apel au declarat recurs reclamatele P.Z. și T.M.L., prin care au solicitat

admiterea recursului și pe fond anularea hotârârii adunării generale

extraodinare a acționarilor SC V. SA din data de 15 mai 2006.

În argumentarea motivului de

recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

recurentele au susținut că a fost încălcat art. 18 din Statutul SC V. SA,

întrucât din listingul de semnături nu a rezultat că adunarea generală a fost

statutară, mai mult decât atât pentru acționarii reprezentați în adunare nu a

existat o procură specială. De asemenea, arată că nu a fost respectat art. 16

din Statut în sensul că din procesul verbal al adunării nu rezultă numărul

acționarilor prezenți, modalitatea în care a fost ales biroul adunării generale

și modalitatea de reprezentare a acționarilor. În continuare, a susținut

încălcarea art. 21 din statutul societății, întrucât garanția pe care trebuia

să o depună fiecare membru al Consiliului de Administrație era de 10 acțiuni,

garanție care pe perioada mandatului este inalienabilă și se păstrează la

sediul societății. De asemenea, susține că nu a fost respectat votul secret

privind alegerea membrilor Consiliului de Administrație.

Prin întâmpinare intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Prima chestiune care se

impune a fi examinată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina

părții care exercită calea de atac extraordinară a recursului de a respecta

prevederile art. 302

1

lit. c) și art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit articolului menționat modificarea sau casarea unei hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate. În cazul de față, recurentele au

invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

iar prin argumentele expuse mai sus, au solicitat admiterea recursului și pe

fond anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC V. SA

din data de 15 mai 2006.

Incidența art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., invocat de către recurente, nu poate face obiect de analiză al

instanței de recurs, întrucât în actuala reglementare dispozițiile pct. 10 al

art. 304 au fost abrogate prin art. I pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000,

aprobată prin Legea nr. 219/2000.

Cum recurentele în

dezvoltarea recursului săi s-au referit și la încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, Înalta Curte le va analiza potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Or, examinând susținerile recurenților

din această perspectivă, rezultă că sunt invocate chestiuni de fapt cu privire

la întocmirea procesului verbal de ședință și procedurile privind derularea ședinței,

aspecte care au fost dezlegate de instanța fondului suverană să se pronunțe

asupra situației de fapt și care și-a motivat punctul de vedere.

Dispozițiile art. 130 din

Legea nr. 31/1990 privind votul secret pentru alegerea și revocarea administratorului

nu își găsesc aplicarea în cauză, hotărârea adoptată de A.G.E.A. a vizat

înlocuirea administratorilor, propuși de noul acționar majoritar numai până la

data de 28 martie 2007 potrivit celor menționate în contractul de vânzare

cumpărare încheiat cu reprezentanții societății la 8 noiembrie 2006.

În sfârșit, Curtea constată,

că recurenții reiterând susținerile din fond și apel, nu se referă la

considerentele pe care instanțele își fundamentează soluția, or obiectul

recursului îl constituie hotărârea atacată, astfel că și din această

perspectivă susținerile recurentelor nu se pot încadra în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, față de cele

ce preced, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantele P.Z. ȘI T.M.L. împotriva deciziei nr. 63 din 11

aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2008.