ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1973/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4

februarie 2009, pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 437/120/2009,

reclamanta S. O. SA, acționar al pârâtei SC C.D. SA a solicitat

instanței, în baza art. 136 din Legea nr. 31/1990, republicată

desemnarea unui expert independent, în vederea întocmirii unui raport care

să identifice și să analizeze operațiunile din gestiunea

societății legate de raporturile dintre SC C. Dâmbovița SA

și acționarul majoritar R. I. SA, precum și alte

societăți afiliate acționarului majoritar.

Prin

sentința nr. 270 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins

cererea formulată de reclamantă, reținând că potrivit art. 136

din Legea nr. 31/1990

unul sau mai

mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel

puțin 10% din

capitalul social vor putea cere instanței

să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați

să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății

și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și,

totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului

și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor

interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se

propune măsuri corespunzătoare, onorariile experților urmând a

fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost

făcută cu rea credință.

Acest

text de lege se completează cu dispozițiile art. 136

1

din

Legea nr. 31/1990 care prevede condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească o asemenea cerere, respectiv ca acționarii să

își exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea

drepturilor și a intereselor legitime ale societății și ale

celorlalți acționari, ceea ce în cauză, însă, nu poate fi

reținut față de obiectul cererii prin care se solicită

verificarea întregii activități.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.I.F. Oltenia SA, criticând-o

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin

Decizia

nr.

115 din 9 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul,

a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pentru

a se pronunța astfel, a reținut că

din interpretarea

dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că

instanța are atribuția de a desemna unul sau mai mulți

experți, dar nu are posibilitatea de a aprecia oportunitatea

analizării anumitor operațiuni din gestiunea societății.

Încuviințarea

efectuării unei astfel de expertize nu este atributul

instanței, numai acționarii care

reprezintă, individual sau împreună, cel puțin 10% din

capitalul

social al societății putând aprecia asupra oportunității

expertizei.

În

consecință, în mod nelegal prima instanță a respins cererea

de desemnare a unui expert formulată de către reclamantă,

considerând că nu este oportună efectuarea expertizei, împrejurare

care echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în

cercetarea fondului.

Ca urmare, în

termenul legal, pârâta a declarat recurs, susținând că decizia a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv a

dispozițiilor art. 136, art. 137, art. 117

2

, art. 184 și art.

164

1

din Legea nr. 31/1990, republicată.

A arătat, în

esență, că acceptarea motivării deciziei ar conduce practic

la absolutizarea dispozițiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

în situația respectării condițiilor formale, iar rolul instanței

s-ar reduce doar la a verifica îndeplinirea acestor condiții, or din

interpretarea textului de lege rezultă că instanța are și

obligația verificării bunei-credințe a sesizării.

În cauză, pe de

o parte, trebuie constatat că perioada propusă pentru verificare

numai este de actualitate și s-a demonstrat că informarea

acționarilor s-a realizat în mod legal, intimata-reclamantă și-a

desemnat reprezentanții la adunările generale extraordinare și a

participat la fiecare dintre acestea, exprimându-și punctul de vedere.

Intimata-reclamantă

a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

Pe de o parte, se

constată că temeiul acțiunii îl constituie dispozițiile art.

136 și 137 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât și

legalitatea hotărârii trebuie verificată prin raportare la aceste

texte de lege, privitoare la informarea cu caracter general realizată

între adunările generale și nu la celelalte texte de lege, referitoare

la situațiile concrete în care acționarii pot consulta anumite

documente și registre ale societății comerciale sau la

convocarea adunărilor generale cu privire la care, neconstituind cauza

cererii de chemare în judecată, nu se poate reține nici pretinsa

încălcare a acestora.

Pe de altă

parte, dreptul la informare, astfel cum este reglementat prin textele de lege

sus evocate, este un drept personal nepatrimonial, relativ, accesoriu dreptului

de proprietate asupra acțiunilor, al fiecărui acționar, ce

rezidă din principiul general al controlului exercitat de acționari

asupra societății și asupra tuturor actelor juridice,

nedeterminate exhaustiv de legiuitor, acest drept neputând avea, deci, decât un

caracter permanent.

Prin urmare, legal

instanța de apel nu a confirmat hotărârea primei instanțe de

respingere a cererii intimatei-reclamante, întemeiat doar pe oportunitatea

măsurii iar cât privește buna-credință a acționarilor,

se prezumă, fiind în sarcina părții adverse să dovedească

reaua-credință și abuzul de drept, în recurs, recurenta

pârâtă nefăcând nicio referire concretă sub acest aspect cu

privire la situații care să demonstreze din această

perspectivă neîndeplinirea condițiilor legii.

Așa fiind, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta

SC

C.D

.

SA Târgoviște

împotriva deciziei nr. 115 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat

.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.