ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3246/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SIF T. SA Brașov, a chemat în judecată pe

pârâta SC F. SA Mediaș și a solicitat obligarea să desemneze un expert în

condițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care să întocmească un

raport privind gestiunea societății, înmânat administratorilor cenzorilor și

reclamantei iar pârâta să fie obligată la plata onorariului de expert.

Tribunalul Sibiu, prin

sentința civilă nr. 1687/C din 13 octombrie 2008 a admis acțiunea, a desemnat

un expert (M.M.) să efectueze expertiză cu obiectivele: stabilirea cauzelor

care au determinat situația economică a societății și eventualele persoane

vinovate, situația clădirilor și terenurilor vândute, destinația sumelor

obținute din vânzare, situația analitică a debitorilor la 30 iunie 2008 și

situația clădirilor și terenurilor aflate în patrimoniul pârâtei la 30

noiembrie 2008, cu un onorariu de 400 lei în sarcina pârâtei.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta deține 36.22% din capitalul social și a cerut în condițiile art. 136

din Legea nr. 31/1990 desemnarea unui expert care să analizeze operațiuni din

gestiunea societății.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia comercială 152/A din 19 decembrie 2008, a respins ca nefondat

apelul reclamantei, considerând că textul art. 136 din legea citată nu prevede

în sarcina instanței atribuții de control a expertizei, însă în condițiile în

care expertul nu va efectua lucrarea ordonată, nu va fi împiedicată să-și

exercite dreptul fundamental de acces în justiție.

Împotriva deciziei astfel

pronunțare, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de fond a admis acțiunea fără a se pronunța asupra capătului de cerere

privind întocmirea raportului și comunicarea acestuia cenzorilor și consiliului

de administrație.

Instanța nu și-a exercitat

dreptul de control, respectiv nu a constatat întocmirea raportului și nu a

dispus comunicarea acestuia.

Pe de altă parte, instanța a

considerat greșit că cererea are caracter contencios.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 136 din

Legea nr. 31/1990 îndreptățesc pe acționarul, individual sau împreună cu alții

care reprezintă cel puțin 10% din capitalul social, să ceară instanței

desemnarea unuia sau mai multor experți însărcinați să analizeze anumite

operațiuni din gestiunea societății să întocmească un raport care să le fie

înmânat și predat oficial consiliului de administrație sau directorului și

consiliului de supraveghere precum și cenzorilor sau auditorilor interni spre

analiză și propuneri, raport care va fi pe ordinea de zi a următoarei adunări

generale a acționarilor.

Instanțele de fond nu s-au

pronunțat pe toate capetele de cerere ale acțiunii care reclama atât desemnarea

unui expert care să analizeze operațiunile contabile din gestiunea pârâtei,

plătit de aceasta, cât și obligarea predării oficial organelor stabilite de

lege care la rândul său să aibă obligația înscrierii raportului pe ordinea de

zi și a următoarei adunări generale a acționarilor.

Din această perspectivă,

necercetarea uneia dintre cererile formulate atrage reformarea hotărârilor

atacate.

Instanțele de fond vor

desemna expertul sau experții care să întocmească raportul de expertiză, raport

vate va fi oficial înaintat de experți organelor prevăzute de lege, iar

acestora instanța le va dispune măsura includerii în ordinea de zi a următoarei

adunări generale.

In privința caracterului

necontencios al procedurii de soluționare a cererii reclamantului, se constată

prin obiectivele raportului de expertiză, existența unor drepturi potrivnice.

De altfel, recurenta nu poate invoca greșita calificare dată de către instanța

de apel acțiunii câtă vreme nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 331 C.

proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și

Justiție va admite recursul, va casa decizia comercială nr. 152/A din 19

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și sentința comercială nr.

1687/C din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SIF T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 152/A din 19 decembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Casează decizia atacată și

sentința nr. 1687/C/2008 din 13 octombrie 2008 cu trimitere spre rejudecare la

Tribunalul Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2009.