ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1724/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că prin Încheierea de ședință din 3 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost admisă cererea reclamantei și, în conformitate cu art. 136 din Legea nr. 131/1990, s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective identificarea și analiza operațiunilor de gestiune efectuate începând cu anul 2004 și până în prezent, între pârâtă și SC T.S.T SRL Pitești, A.S.T.96, membrii conducerii executive, administratori, acționari, numind ca expert contabil pe M.I., cu un onorariu provizoriu de 1.000 RON. Instanța de fond a constatat că prin acțiunea înregistrată la data de 10 decembrie 2009, reclamanta SIF O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.T.

SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie desemnat un expert în vederea identificării și analizării unor operațiuni de gestiune, efectuate începând cu anul 2004, până în prezent, între pârâtă și următoarele persoane fizice și juridice implicate: SC T.S.T SRL Pitești, A.S.T.96, membrii conducerii executive, administratori, acționari. Instanța de fond a reținut că din Adresa nr. 12251 din 17 aprilie 2009, eliberată de Depozitul Central din cadrul societății pârâte, ce cuprinde structura sintetică consolidată a deținătorilor de instrumente financiare, simbol INTR la data de 15 aprilie 2009 (dețineri peste 10% inclusiv), rezultă că reclamanta se află înscrisă în tabel, alături de alte persoane fizice și juridice, cu un număr de 47.232 instrumente financiare.

Potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare”.

Față de cele de mai sus, instanța a motivat că instituind dreptul acționarilor semnificativi de a cere efectuarea unei expertize judiciare de gestiune, legea a creat o măsură de protecție a acestora, și cum verificările solicitate se referă la operațiunile efectuate de organele de gestiune, reclamanta își justifică interesul în promovarea acțiunii, în calitate de acționar ce deține peste 10% din acțiunile reprezentând capitalul social. Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare. (2) Onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință.

Instanța de apel, apreciind că sunt îndeplinite cerințele textului evocat, a considerat că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantului și a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, care să identifice și analizeze operațiunile de gestiune efectuate începând cu anul 2004 și până în prezent, între pârâtă și persoanele indicate în dispozitiv. Critica din apel referitoare la perioada ce urmează să fie verificată de expert nu a fost primită, apreciindu-se ca fiind inexact că se încalcă dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, din acest punct de vedere motivându-se corect că, protecția acționarilor impune verificarea operațiunilor efectuate în gestiunea societății, care pentru a fi concludente trebuie să se întindă pe o perioadă de timp suficient de întinsă.

Analiza aspectelor formulate prin obiectivele raportului de expertiză nu a fost interpretată ca o critică generală a gestiunii și activității societății pârâte sau o substituire în atribuțiile adunării generale, așa cum s-a susținut, dispozițiile legale prezentate neimpunând o restricție de termen, în interiorul căruia să se facă verificările. Din acest punct de vedere este inexact că prin adresa invocată, purtând data de 7 mai 2010, reclamanta a achiesat pe solicitarea pârâtei, în sensul ca verificarea gestiunii acesteia să se facă numai pentru anul 2009, conținutul său neoferind o asemenea susținere.

Nici critica potrivit căreia instanța nu a stabilit partea căreia îi incumbă plata onorariului de expert și nu s-a pronunțat pe cererea sa de a fi obligată reclamanta în acest sens, nu a fost primită, față de dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care statuează imperativ că onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea s-a făcut cu rea-credință, atitudine ce nu a putut fi reținută în sarcina reclamantei, și nici nu a fost invocată de către pârâtă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC I.T. SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând admiterea lui, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se admite în parte acțiunea SIF O. SA, a se dispune expertizarea activității societății pe o perioada de 3 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ, recurenta învederează că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile Decretului nr. 167/1958, privind termenul de prescripție, cât si dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990, în sensul că, atât instanța de apel, cât și instanța de fond, trebuiau sa aibă în vedere (așa cum s-a solicitat prin întâmpinarea de la fond) prevederile Decretului nr. 167/1958, în sensul de a admite cererea numai pentru o perioadă limitată în timp, maxim 3 ani. Recurenta a mai susținut că instanța de apel motivează în mod nelegal ca protecția acționarilor impune verificarea operațiunilor în gestiunea societății pe o perioadă de timp suficient de întinsă.

Recurenta învederează că intimata este de rea-credință prin promovarea acestei cereri, astfel că instanța de fond și instanța de apel au încălcat prevederile art. 136, alin. (2) din Legea nr. 31/1990; SIF O. SA deține 27,08% din capitalul societății SC I.T. SA și a votat, fără nicio rezervă, realegerea ca membru al C.A. și ca președinte al C.A., pe dl.I.E., împotriva activității căruia s-a promovat cererea introductivă; Recurenta a arătat că în ședința A.G.A. ordinară din 20 mai 2010, SIF O. SA nu a criticat în niciun mod activitatea societății, și nici nu a cerut lămuriri suplimentare față de raportul prezentat în A.G.A. de către președintele C.A. - dl.I.E., împrejurare ce atestă, în opinia recurentei că acțiunea a fost făcută fără temei și cu rea credință.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente. În cauză nu au fost încălcate dispozițiile privitoare la prescripția extinctivă de 3 ani reglementată de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 întrucât prezenta nu este o acțiune patrimonială izvorâtă dintr-un drept de creanță, ci una întemeiată pe dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. În ceea ce privește achitarea onorariului pentru expertiză dispozițiile legale sunt clare și nu au fost încălcate de către instanța de apel în condițiile în care nu s-a probat reaua credință a reclamantei. Nici celelalte critici nu sunt fondate întrucât prezenta acțiune nu este promovată împotriva consiliului de administrație ori a conducerii societății, ci reprezintă o valorificare a drepturilor reclamantei ce decurg din calitatea sa de acționar semnificativ al societății.

Numirea experților pentru exercitarea controlului de gestiune se circumscrie procedurii necontencioase, căci instanța nu stabilește un drept potrivnic față de o altă persoană, părțile recurgând doar la mijlocirea ei pentru luarea unei măsuri legale de ocrotire a unor drepturi ale acționarului semnificativ. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.