ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1724/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1724/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată că prin Încheierea de ședință din 3 iunie 2010
pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș a fost admisă cererea reclamantei și,
în conformitate cu art. 136 din Legea nr. 131/1990, s-a încuviințat efectuarea
unei expertize contabile, având ca obiective identificarea și analiza
operațiunilor de gestiune efectuate începând cu anul 2004 și până în prezent,
între pârâtă și SC T.S.T SRL Pitești, A.S.T.96, membrii conducerii executive,
administratori, acționari, numind ca expert contabil pe M.I., cu un onorariu
provizoriu de 1.000 RON.
Instanța de fond a
constatat că prin acțiunea înregistrată la data de 10 decembrie 2009,
reclamanta SIF O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.T. SA pentru ca prin
hotărârea ce se va pronunța să fie desemnat un expert în vederea identificării
și analizării unor operațiuni de gestiune, efectuate începând cu anul 2004,
până în prezent, între pârâtă și următoarele persoane fizice și juridice
implicate: SC T.S.T SRL Pitești, A.S.T.96, membrii conducerii executive,
administratori, acționari.
Instanța de fond a
reținut că din Adresa nr. 12251 din 17 aprilie 2009, eliberată de Depozitul
Central din cadrul societății pârâte, ce cuprinde structura sintetică
consolidată a deținătorilor de instrumente financiare, simbol INTR la data de
15 aprilie 2009 (dețineri peste 10% inclusiv), rezultă că reclamanta se află
înscrisă în tabel, alături de alte persoane fizice și juridice, cu un număr de
47.232 instrumente financiare.
Potrivit art. 136 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990, „Unul sau mai mulți acționari reprezentând,
individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere
instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze
anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care
să le fie înmânat și, totodată, predat oficial consiliului de administrație,
respectiv directoratului și consiliului de supraveghere, precum și cenzorilor
sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat și a se
propune măsuri corespunzătoare”.
Față de cele de mai
sus, instanța a motivat că instituind dreptul acționarilor semnificativi de a
cere efectuarea unei expertize judiciare de gestiune, legea a creat o măsură de
protecție a acestora, și cum verificările solicitate se referă la operațiunile
efectuate de organele de gestiune, reclamanta își justifică interesul în
promovarea acțiunii, în calitate de acționar ce deține peste 10% din acțiunile
reprezentând capitalul social.
Apelul declarat
împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 100/A-C
din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal.
Instanța de apel a
reținut că, potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: Unul sau mai
mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din
capitalul social vor putea cere instanței să desemneze unul sau mai mulți
experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății
și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat
oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului și consiliului
de supraveghere, precum și cenzorilor sau auditorilor interni ai societății,
după caz, spre a fi analizat și a se propune măsuri corespunzătoare.
(2) Onorariile
experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care
sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Instanța de apel,
apreciind că sunt îndeplinite cerințele textului evocat, a considerat că
instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantului și a încuviințat
efectuarea unei expertize contabile, care să identifice și analizeze
operațiunile de gestiune efectuate începând cu anul 2004 și până în prezent,
între pârâtă și persoanele indicate în dispozitiv.
Critica din apel
referitoare la perioada ce urmează să fie verificată de expert nu a fost
primită, apreciindu-se ca fiind inexact că se încalcă dispozițiile art. 136 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990, din acest punct de vedere motivându-se corect că,
protecția acționarilor impune verificarea operațiunilor efectuate în gestiunea
societății, care pentru a fi concludente trebuie să se întindă pe o perioadă de
timp suficient de întinsă.
Analiza aspectelor
formulate prin obiectivele raportului de expertiză nu a fost interpretată ca o
critică generală a gestiunii și activității societății pârâte sau o substituire
în atribuțiile adunării generale, așa cum s-a susținut, dispozițiile legale
prezentate neimpunând o restricție de termen, în interiorul căruia să se facă
verificările.
Din acest punct de
vedere este inexact că prin adresa invocată, purtând data de 7 mai 2010,
reclamanta a achiesat pe solicitarea pârâtei, în sensul ca verificarea
gestiunii acesteia să se facă numai pentru anul 2009, conținutul său neoferind
o asemenea susținere.
Nici critica potrivit
căreia instanța nu a stabilit partea căreia îi incumbă plata onorariului de
expert și nu s-a pronunțat pe cererea sa de a fi obligată reclamanta în acest
sens, nu a fost primită, față de dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
care statuează imperativ că onorariile experților vor fi suportate de
societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea s-a făcut cu rea-credință,
atitudine ce nu a putut fi reținută în sarcina reclamantei, și nici nu a fost
invocată de către pârâtă.
Împotriva acestei
decizii a formulat recurs pârâta SC I.T. SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C.pr.civ., solicitând admiterea lui, modificarea în parte a hotărârii
atacate în sensul de a se admite în parte acțiunea SIF O. SA, a se dispune
expertizarea activității societății pe o perioada de 3 ani.
În temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ, recurenta învederează că hotărârea
instanței de apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile Decretului
nr. 167/1958, privind termenul de prescripție, cât si dispozițiile art. 136 din
Legea nr. 31/1990, în sensul că, atât instanța de apel, cât și instanța de
fond, trebuiau sa aibă în vedere (așa cum s-a solicitat prin întâmpinarea de la
fond) prevederile Decretului nr. 167/1958, în sensul de a admite cererea numai
pentru o perioadă limitată în timp, maxim 3 ani.
Recurenta a mai
susținut că instanța de apel motivează în mod nelegal ca protecția acționarilor
impune verificarea operațiunilor în gestiunea societății pe o perioadă de timp
suficient de întinsă.
Recurenta învederează
că intimata este de rea-credință prin promovarea acestei cereri, astfel că
instanța de fond și instanța de apel au încălcat prevederile art. 136, alin. (2)
din Legea nr. 31/1990; SIF O. SA deține 27,08% din capitalul societății SC I.T.
SA și a votat, fără nicio rezervă, realegerea ca membru al C.A. și ca
președinte al C.A., pe dl.I.E., împotriva activității căruia s-a promovat
cererea introductivă;
Recurenta a arătat că
în ședința A.G.A. ordinară din 20 mai 2010, SIF O. SA nu a criticat în niciun
mod activitatea societății, și nici nu a cerut lămuriri suplimentare față de
raportul prezentat în A.G.A. de către președintele C.A. - dl.I.E., împrejurare
ce atestă, în opinia recurentei că acțiunea a fost făcută fără temei și cu rea
credință.
Înalta Curte,
analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge
recursul pentru următoarele considerente.
În cauză nu au fost
încălcate dispozițiile privitoare la prescripția extinctivă de 3 ani reglementată
de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 întrucât prezenta nu este o
acțiune patrimonială izvorâtă dintr-un drept de creanță, ci una întemeiată pe
dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce privește
achitarea onorariului pentru expertiză dispozițiile legale sunt clare și nu au
fost încălcate de către instanța de apel în condițiile în care nu s-a probat
reaua credință a reclamantei.
Nici celelalte
critici nu sunt fondate întrucât prezenta acțiune nu este promovată împotriva
consiliului de administrație ori a conducerii societății, ci reprezintă o
valorificare a drepturilor reclamantei ce decurg din calitatea sa de acționar
semnificativ al societății.
Numirea experților
pentru exercitarea controlului de gestiune se circumscrie procedurii
necontencioase, căci instanța nu stabilește un drept potrivnic față de o altă
persoană, părțile recurgând doar la mijlocirea ei pentru luarea unei măsuri
legale de ocrotire a unor drepturi ale acționarului semnificativ.
Pentru aceste
considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 100/A-C
din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Pitești împotriva Deciziei nr. 100/A-C
din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 mai 2011.