ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 6 mai

2010, Tribunalul Comercial Argeș a admis cererea formulată de reclamanții E.C.

și C.M.S., împotriva pârâtei SC M.B. C.F. SA și, în conformitate cu art. 136

din Legea nr. 31/1990, republicată, a încuviințat efectuarea unei expertize

contabile, care să analizeze operațiunile din gestiunea societății, cu

următoarele obiective:

- operațiunile comerciale derulate

între SC M.B. C.F. SA și acționarul său majoritar, SC A.T. SA, în perioada 01

septembrie 2006 și până la data întocmirii raportului de expertiză;

- operațiunile comerciale derulate

între SC M.B. C.F. SA și SC S. SA, al cărei acționar semnificativ este SC A.

SA, în perioada 1 septembrie 2006 și până la data întocmirii raportului de

expertiză;

- analiza operațiunilor comerciale

care au avut loc între cele trei societăți și efectele asupra SC M.B. C.F. SA (materiile

prime și materialele fiind cumpărate prin intermediul SC A. SA);

- să se constate realitatea

transferului de bunuri și materiale de la SC A. SA, către SC M.B. C.F. SA,

realizate ca urmare a facturărilor dintre societăți;

- să se stabilească dacă raporturile

dintre aceste persoane (fizice și juridice afiliate, conform Codului fiscal),

precum și operațiunile efectuate în perioada de referință s-au circumscris

prevederilor legale în materie, precum și dacă acestea au condus la sustragerea

de la obligațiile fiscale ce revin în cazul persoanelor afiliate. În acest

sens, se vor verifica dacă prețurile practicate în astfel de operațiuni

derulate între persoane afiliate au fost juste, corecte și reale și dacă

acestea au avut la bază rapoarte de evaluare, așa cum prevăd normele legale în

vigoare;

- împrumuturile acordate de către

administratorul societății M.B.C.F. SA, P.C., care este acționar majoritar al

SC A., către aceasta;

- înregistrarea în contabilitatea

societății a creditelor obținute de aceasta, în perioada la care facem

referire, și dacă dobânzile și celelalte cheltuieli aferente acestora au fost

înregistrate corect din punct de vedere fiscal;

- verificarea realității valorii

acțiunilor A., dobândite de către SC M.B.C.F. SA, prin cumpărare de la

cesionarii T.C.L. și T.G., conform contractelor de cesiune nr. 27 din 13

noiembrie 2006 și nr. 26 din 13 noiembrie 2006;

- evoluția datoriilor societății, în

perioada anterioară cumpărării acțiunilor de la punctul h și ulterior acestei

date, până la momentul efectuării analizei; evidențierea creditorilor și

stadiul stingerii acestora;

- reinvestirea profitului aferent

anilor 2006, 2007, 2008, destinația alocării acestor sume și efectele economice

asupra societății;

- verificarea reevaluării activelor

în perioada 2006 - 2008, precizarea datei ultimei reevaluări, raportată la

momentul analizei și dacă au fost înregistrate corect în evidențele contabile;

verificarea și anexarea documentațiilor, care au stat la baza reevaluării,

deoarece din situațiile financiare rezultă diferențe foarte mari;

- volumul creditelor contractate de

către M. și destinația acestora cu precizarea gradului de îndatorare a

societății, prin luarea în calcul și a celorlalți factori, în determinarea

acestuia.

A fost numit expertul contabil D.I.,

cu un onorariu de 1000 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136

alin.(1) din Legea nr. 31/1990, republicată, reclamanții deținând împreună

peste limita de 10 % din acțiunile reprezentând capitalul social, impusă de

textul de lege mai sus menționat.

Împotriva încheierii de mai sus, în

termen legal, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii, iar pe fond,

respingerea acțiunii reclamanților.

Instanța de apel a calificat calea

de atac ca fiind apel și prin decizia nr. 65/A-C din 18 august 2010 Curtea de

Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a

respins apelul formulat de pârâta S.C. M.B.C.F. S.A. Pitești.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut că încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină,

prima instanță verificând și constatând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată; alin. (2)

al textului de lege mai susmenționat, prevede într-adevăr că onorariile

experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor în care

sesizarea a fost făcută cu rea-credință, dar această eventuală rea-credință nu

poate fi reținută, decât după efectuarea raportului de expertiză;

- dispozițiile art. 136 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, republicată, nu impun motivarea cererii acționarilor, ce

dețin cel puțin 10% din acțiunile reprezentând capitalul social, pentru

desemnarea unui expert, în vederea analizării anumitor operațiuni din gestiunea

societății și întocmirii unui raport;

- operațiunile pe care reclamanții

le-au solicitat a fi expertizate sunt operațiuni din gestiunea societății –

pârâte, astfel că, în mod corect și legal, prima instanță a dispus ca acestea

să fie supuse expertizei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta S.C. M.B.C.F. S.A. Pitești, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii

acțiunii.

În dezvoltarea în fapt a recursului

recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Decizia recurată nu cuprinde

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină. Potrivit alin. (2) al art.

136 din Legea nr. 31/1990 reclamanții trebuiau să arate motivele care au stat

la baza cererii lor în temeiul cărora instanța să aprecieze buna sau reaua

credință a acționarilor.

- Instanța trebuia să aprecieze cu

privire la încadrarea în categoria de operațiuni din gestiunea societății, în

caz contrar hotărârea pronunțată fiind nemotivată.

- Analizând fiecare operațiune în

parte, se observă că niciuna dintre ele nu se încadrează în categoria

operațiunilor de gestiune.

Intimatul E.C. a depus concluzii

scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Analizând motivele de recurs prin

prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de pârâtă.

În ce privește motivul de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea cuprinde în

considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată

și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind

posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei.

Motivarea este clară, concisă,

conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectând

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de recurs întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța de apel

constatând în mod legal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136

din Legea nr. 31/1990.

Legal instanța de apel a confirmat

hotărârea primei instanțe de admitere a cererii intimaților reclamanți

apreciind că operațiunile solicitate a fi expertizate sunt operațiuni din

gestiunea societății pârâte și a dispus efectuarea raportului de expertiză.

Cât privește buna credință a

acționarilor, aceasta se prezumă, fiind în sarcina părții adverse să dovedească

reaua-credință și abuzul de drept, recurenta nefăcând nicio dovadă în acest

sens și de asemenea, așa cum corect s-a apreciat de instanța de apel cererea

reclamantei este formulată în conformitate cu dispozițiile legale prin care se

materializează dreptul la informare și de control individual al acționarilor

asupra gestiunii societății.

Dispozițiile art. 136 alin. (1) din

Legea 31/1990 nu impun motivarea cererii acționarilor ce dețin cel puțin 10%

din acțiunile reprezentând capitalul social, pentru desemnarea unui expert în

vederea analizării anumitor operațiuni din gestiunea societății și întocmirii

unui raport.

Se observă, însă că în mod judicios

instanța de apel a apreciat că obiectul cererii este concis și precis

determinat, atât timp cât se referă doar la anumite operațiuni din gestiunea

societății și nu la ansamblul activității de administrare.

Pentru considerentele expuse se apreciază că

hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va

respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M.B.C.F. SA Pitești împotriva deciziei nr. 65/A-C din 18 septembrie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2011.