ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând în condițiile art. 256 C.
proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat prin decizia nr. 5780
din 13 octombrie 2008 recursul declarat de reclamantul B.D.C. împotriva
deciziei nr. 64A din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru considerentele ce
urmează:
Recurentul
a solicitat restituirea imobilului preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974,
ca urmare a părăsirii României și stabilirii definitive în Germania. Cererea
adresată pârâtei a fost înregistrată la data de 21 martie 2007.
Potrivit
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 prin modificările
ulterioare, orice persoană îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la
intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând măsuri
reparatorii, termen prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001
până la data de 14 februarie 2002.
Art.
22 alin. (5) din lege stipulează că nerespectarea termenului pentru formularea
notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri
reparatorii.
De
fapt, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare Legii nr. 10/2001 cu
privire la termenul de formulare a notificării.
În aceste condiții, s-a constatat că notificarea recurentului din 21
martie 2007 adresată pârâtei din cauză a depășit cu mult termenul prevăzut de
lege, fiind tardivă.
B.D.C., prin cererea înregistrată la
12 noiembrie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat
retractarea deciziei sus arătate în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 6 C.
proc. civ.
În motivarea cererii se arată că
instanța nu s-a pronunțat asupra: consecințelor Legii nr. 213/1998 (și nu 1968
cum din eroare s-a indicat în cerere) față de Decretul nr. 223/1974; probei
comunicării deciziei emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 precum și asupra
fondului cauzei, revendicarea bunului confiscat conform Titlului 1 art. 1 din
Legea nr. 247/2005.
Cererea de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată și urmează a fi
respinsă ca atare pentru argumentele ce succed.
Obiectul cererii de chemare în
judecată formulat de reclamantul B.D.C. l-a reprezentat contestația formulată
împotriva răspunsului dat de Primăria municipiului București prin adresa nr. 17354
din 9 mai 2007.
Instanța de fond, față de
dispozițiile art. 21 alin. (1) devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001, au
reținut că notificarea formulată la 21 martie 2007 a depășit cu mult termenul
instituit de lege și că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare
legii de reparație.
Instanța de recurs, prin decizia ce
se cere a fi retractată, analizând criticile formulate, s-a pronunțat strict
asupra problemei de drept soluționată de instanța de apel și anume respectarea
termenului de formulare a notificării.
Respingând recursul, Înalta Curte a
menținut hotărârea instanței de apel ca și situația de fapt și de drept
reținută de aceasta.
Procedând în acest mod, instanța de
recurs nu putea să acorde mai puțin decât s-a cerut, astfel cum invocă
revizuentul în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât în
această fază procesuală nu s-a rejudecat cererea de chemare în judecată.
Revizuentul invocă și
dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu motivarea că instanța „a ignorat
absența apărătorului Primăriei București, acționând ea însăși ca avocat al
intimatei, prin eludarea tuturor cererilor reclamantului așa cum erau arătate
pe fondul cauzei”.
Acest motiv de revizuire, ce
constituie o garanție specială a dreptului la apărare, poate fi invocat doar de
persoanele cărora legea a înțeles să le acorde protecție deosebită, în cauza de
față unitatea administrativ teritorială și nu de către revizuent.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte
va respinge, ca nefondată și cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de
revizuire formulată de revizuentul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din 13
octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
aprilie 2010.