ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat prin decizia nr. 5780 din 13 octombrie 2008 recursul declarat de reclamantul B.D.C. împotriva deciziei nr. 64A din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru considerentele ce urmează: Recurentul a solicitat restituirea imobilului preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a părăsirii României și stabilirii definitive în Germania. Cererea adresată pârâtei a fost înregistrată la data de 21 martie 2007. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 prin modificările ulterioare, orice persoană îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând măsuri reparatorii, termen prelungit prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002. Art. 22 alin. (5) din lege stipulează că nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii. De fapt, prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare Legii nr. 10/2001 cu privire la termenul de formulare a notificării. În aceste condiții, s-a constatat că notificarea recurentului din 21 martie 2007 adresată pârâtei din cauză a depășit cu mult termenul prevăzut de lege, fiind tardivă. B.D.C., prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat retractarea deciziei sus arătate în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 6 C. proc.

civ. 1. În motivarea cererii se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra: consecințelor Legii nr. 213/1998 (și nu 1968 cum din eroare s-a indicat în cerere) față de Decretul nr. 223/1974; probei comunicării deciziei emise în temeiul Decretului nr. 223/1974 precum și asupra fondului cauzei, revendicarea bunului confiscat conform Titlului 1 art. 1 din Legea nr. 247/2005. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare pentru argumentele ce succed. Obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamantul B.D.C.

l-a reprezentat contestația formulată împotriva răspunsului dat de Primăria municipiului București prin adresa nr. 17354 din 9 mai 2007. Instanța de fond, față de dispozițiile art. 21 alin. (1) devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001, au reținut că notificarea formulată la 21 martie 2007 a depășit cu mult termenul instituit de lege și că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a adus nicio modificare legii de reparație. Instanța de recurs, prin decizia ce se cere a fi retractată, analizând criticile formulate, s-a pronunțat strict asupra problemei de drept soluționată de instanța de apel și anume respectarea termenului de formulare a notificării. Respingând recursul, Înalta Curte a menținut hotărârea instanței de apel ca și situația de fapt și de drept reținută de aceasta.

Procedând în acest mod, instanța de recurs nu putea să acorde mai puțin decât s-a cerut, astfel cum invocă revizuentul în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât în această fază procesuală nu s-a rejudecat cererea de chemare în judecată. 2. Revizuentul invocă și dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ. cu motivarea că instanța „a ignorat absența apărătorului Primăriei București, acționând ea însăși ca avocat al intimatei, prin eludarea tuturor cererilor reclamantului așa cum erau arătate pe fondul cauzei”. Acest motiv de revizuire, ce constituie o garanție specială a dreptului la apărare, poate fi invocat doar de persoanele cărora legea a înțeles să le acorde protecție deosebită, în cauza de față unitatea administrativ teritorială și nu de către revizuent.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată și cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.