ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra contestației în
anulare de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 9 februarie 2007 CN
A.D.N. SA București a solicitat anularea deciziei nr. 3633 din 16 noiembrie
2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în
contradictoriu cu SC R. SRL București prin care a fost admisă excepția
necompetenței materiale a instanțelor de drept comun iar cauza trimisă spre
rejudecare Curții Internaționale de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.R.
În motivarea contestației,
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.,
contestatoarea arată că din moment ce reclamanta SC R. SRL a investit
Tribunalul București cu soluționarea în fond a litigiului de față înseamnă că a
înțeles să renunțe la clauza compromisorie înscrisă în contractul lor.
Aceeași atitudine procesuală
rezultă și din partea ei care, deși inițial a invocat necompetența instanțelor
de drept comun, ulterior a formulat cerere reconvențională în același dosar,
așa încât clauza compromisorie a rămas lipsită de eficacitate.
Deși problema necompetenței
materiale s-a pus atât la fond – a se vedea încheierea din 9 noiembrie 2004 –
cât și în apel (a se vedea decizia nr. 829 din 15 decembrie 2005) în recursul
său SC R. SRL a reiterat la 8 iunie 2006 aceeași excepție a necompetenței
materiale a instanțelor de drept comun, excepție admisă de instanța de recurs
prin decizia nr. 3633 din 16 noiembrie 2006.
Și în alte litigii între
părți s-a invocat aceeași excepție care însă a fost respinsă de instanțe, motiv
pentru care contestatoarea apreciază că instanța de recurs greșit a admis
excepția, încălcând astfel atât dispozițiile art. 969 C. civ. cât și art. 3434 C.
proc. civ.
Prin întâmpinarea din 14 mai
2007 intimata SC R. SRL a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare în
raport de dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea
invocând excepția necompetenței materiale atât la fond cât și în apel.
Totodată, a apreciat ca
nefondată contestația în anulare, în cazul când excepția inadmisibilității ar
fi respinsă.
La 16 mai 2007 a formulat
cerere de intervenție accesorie SC C.C.C.F SA București, reprezentată prin SC A.L.
SRL, invocând respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, această
societate fiind unul dintre asociații intimatei SC R. SRL.
Cererea de intervenție
accesorie a fost admisă în principiu la termenul din 31 ianuarie 2008.
În cauză s-au acordat mai
multe termene pentru a fi atașat dosarul de recurs în care s-a pronunțat
decizia a cărei anulare s-a cerut, dosar atașat dosarului arbitral.
Contestația în anulare este
inadmisibilă urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 317
alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare pentru motivele menționate la pct. 1 și 2 ale aceluiași aliniat, numai
dacă respectivele motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau
recursului.
La pct. 2 al art. 317 alin.
(1) C. proc. civ. este reglementat drept motiv al contestației în anulare
încălcarea de către judecători a dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență.
În speță, din actele
dosarului soluționat irevocabil prin decizia nr. 3633 din 16 noiembrie 2006 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, rezultă că în litigiul
dintre părți soluționat prin această decizie excepția necompetenței instanțelor
de drept comun a fost invocată atât în fond, cât și în apel și recurs, așa
încât Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerințele legale stipulate în art. 317
alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi admisibilă contestația în anulare.
Deși contestatoarea a
invocat în contestația sa dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Curtea
apreciază că nici aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece instanța de
recurs nu a respins excepția necompetenței, ci, din contră, a admis-o, iar
recursul nu a fost respins.
În consecință, excepția
invocată de intimata SC R. SRL cât și de intervenienta accesorie SC C.C.C.F SA
este întemeiată, motiv pentru care va fi admisă pe fond și cererea de
intervenție accesorie, iar contestația în anulare va fi respinsă ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de
intervenție accesorie formulată de intervenienta SC C.C.C.F SA București, prin
lichidator SC A.L. SRL București.
Respinge contestația în
anulare formulată de contestatoarea CN A.D.N. SA București prin administrator
judiciar SC A.L. SRL București împotriva deciziei nr. 3633 din 16 noiembrie
2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 3 iulie 2008.