ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3276/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oradea sub nr. 2381/271/2008, reclamanta SC V.F. SRL a chemat

în judecată pe pârâta SC E.T.A.C.F.R.T. SA, agenția de trafic

combinat, solicitând instanței, ca pe cale de ordonanță

președențială, să dispună: obligarea pârâtei la

sistarea oricărei activități pe care o desfășoară

pe terenul proprietatea sa, situat în localitatea Oradea, până la

soluționarea pe fond a dosarului nr. 2441/111/2006 al Tribunalului Bihor,

sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi.

Prin ordonanța nr. 303/2008

pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea

formulată de petenta SC V.F. SRL, iar prin decizia nr. 182 din 7 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost respins ca nefondat

recursul declarat de recurenta SC V.F. SRL împotriva ordonanței nr. 303/2008.

La data de 11 mai 2009, petenta SC

V.F. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 182/2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, contestație ce a fost

înregistrată sub nr. 599/35/2009.

La data de 4 februarie 2010,

contestatoarea SC V.F. SRL a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art.10 si art. 11 din O.U.G. nr. 114

din 23 decembrie 2007 privind unele măsuri financiar-bugetare în raport de

dispozițiile art. 21 din Constituția României.

Prin încheierea de

ședință din data de 4 februarie 2010, pronunțată în

dosarul nr. 599/2009 al Curții de Apel Oradea s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate invocată de petentul SC V.F. SRL motivat de

faptul că textele de lege indicate de petent ca fiind

neconstituționale nu au legătură cu prezenta cauză,

respectiv contestația în anulare, având în vedere dispozițiile art. 29

alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1991

Împotriva încheierii de

ședință din data de 4 februarie 2010, a declarat recurs SC V.F.

SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii

recurate, dar reiterează motivele invocate în susținerea

excepției de neconstituționalitate a – „O.U.G. nr. 114/2000

neaprobată prin Lege de Parlament și nepromulgată prin Decret

prezidențial” arătând că actul normativ trebuia „sancționat

prin poziționarea corectă a judecătorilor față de

acest act care încalcă prevederile art. 156/6 și art. 64 din Legea nr.

24/2000”.

Analizând hotărârea

recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile art. 3041

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 29 pct. 1 din Legea nr.

47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului.

Recurentul SC V.F. SRL a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 si art. 11

din O.U.G. nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar bugetare.

Prin art. 10 din O.U.G. nr. 114/2009

a fost prorogat termenul prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, la data de 1 ianuarie 2011.

De asemenea, prin art. 11 din O.U.G.

nr. 114/2009 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2011 și

termenul prevăzut de art. 111 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției.

Dispozițile art. 10 și art.

11 din O.U.G. nr. 114/2009 nu au legătură cu soluționarea

contestației în anulare formulată de contestatorul SC V.F. SRL împotriva

deciziei nr. 182/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, decizie

prin care a fost respins recursul împotriva ordonanței nr. 303/2008

pronunțată de Tribunalul Bihor, astfel că în mod corect Curtea

de Apel Oradea a dat eficiență dispozițiilor art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992 și a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale în condițiile în care excepția invocată

este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din

același act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat

de reclamanta SC V.F. SRL împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V.F. SRL Oradea împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.