ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3276/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. 2381/271/2008, reclamanta SC V.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.A.C.F.R.T. SA, agenția de trafic combinat, solicitând instanței, ca pe cale de ordonanță președențială, să dispună: obligarea pârâtei la sistarea oricărei activități pe care o desfășoară pe terenul proprietatea sa, situat în localitatea Oradea, până la soluționarea pe fond a dosarului nr. 2441/111/2006 al Tribunalului Bihor, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi. Prin ordonanța nr. 303/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea formulată de petenta SC V.F.

SRL, iar prin decizia nr. 182 din 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta SC V.F. SRL împotriva ordonanței nr. 303/2008. La data de 11 mai 2009, petenta SC V.F. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 182/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, contestație ce a fost înregistrată sub nr. 599/35/2009. La data de 4 februarie 2010, contestatoarea SC V.F. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.10 si art. 11 din O.U.G. nr. 114 din 23 decembrie 2007 privind unele măsuri financiar-bugetare în raport de dispozițiile art. 21 din Constituția României. Prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 599/2009 al Curții de Apel Oradea s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petentul SC V.F.

SRL motivat de faptul că textele de lege indicate de petent ca fiind neconstituționale nu au legătură cu prezenta cauză, respectiv contestația în anulare, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1991 Împotriva încheierii de ședință din data de 4 februarie 2010, a declarat recurs SC V.F. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, dar reiterează motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate a – „O.U.G. nr. 114/2000 neaprobată prin Lege de Parlament și nepromulgată prin Decret prezidențial” arătând că actul normativ trebuia „sancționat prin poziționarea corectă a judecătorilor față de acest act care încalcă prevederile art. 156/6 și art. 64 din Legea nr. 24/2000”.

Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 29 pct. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului. Recurentul SC V.F. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 si art. 11 din O.U.G. nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar bugetare. Prin art. 10 din O.U.G. nr. 114/2009 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, la data de 1 ianuarie 2011. De asemenea, prin art. 11 din O.U.G.

nr. 114/2009 a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2011 și termenul prevăzut de art. 111 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Dispozițile art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 114/2009 nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul SC V.F. SRL împotriva deciziei nr. 182/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, decizie prin care a fost respins recursul împotriva ordonanței nr. 303/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, astfel că în mod corect Curtea de Apel Oradea a dat eficiență dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în condițiile în care excepția invocată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC V.F. SRL împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.F. SRL Oradea împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.