ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC V.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.A. C.F.R. SA - A.G. solicitând ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună sistarea oricărei activități pe care o desfășoară pe terenul proprietatea sa. Prin ordonanța nr. 303/ COM din 11 septembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins cererea ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs. În fața instanței de recurs la termenul din 12 martie 2009 intimata SC C.F.R. SA a formulat cerere privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) și art. 299 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., considerându-le neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3) art. 24 alin. (1), art. 53, 126 și 135 alin. (1) și (2) din Constituția României precum și a celor ale art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. Prin încheierea din 12 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulată apreciind că nu există nicio legătură între textele invocate și soluționarea cauzei. Împotriva încheierii astfel pronunțată, intimata a declarat recurs pe care instanța în considerarea motivelor invocate, îl consideră întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța în fața căreia s-a invocat excepția, în mod greșit a respins-o, ca inadmisibilă, încălcând prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă a fost ridicată în fața instanței de judecată, privește neconstituționalitatea unei prevederi legale în vigoare, a fost ridicată de o parte iar Curtea Constituțională nu a constatat printr-o decizie anterioară neconstituționalitatea. Instanța de judecată în mod greșit a pronunțat soluția de respingere a excepției depășindu-și atributele și substituindu-se Curții Constituționale, deși competența ei era de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul este netimbrat și va fi anulat. Prevederile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997 precum și cele ale art. 9 din O.G. 32/1995, stabilesc obligativitatea persoanelor care se adresează instanțelor judecătorești, de a timbra anticipat cererile, sub sancțiunea anulării acestora. Citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, recurenta nu s-a conformat obligației legale. Cum chestiunea taxei de timbru este prejudicială, instanța de recurs se află în imposibilitatea de a analiza motivele de recurs, sau motive de ordine publică, întrucât ea nu a fost legal sesizată. Față de această situație, având în vedere textele de lege citate, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii din 12 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta C.F.R. SA București împotriva Încheierii din 12 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.