ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC V.F. SRL a

chemat în judecată pe pârâta SC E.T.A. C.F.R. SA - A.G. solicitând ca pe cale

de ordonanță președințială să se dispună sistarea oricărei activități pe care o

desfășoară pe terenul proprietatea sa.

Prin ordonanța nr. 303/ COM

din 11 septembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs.

În fața instanței de recurs

la termenul din 12 martie 2009 intimata SC C.F.R. SA a formulat cerere privind

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 3 alin. (3) și art. 299 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

considerându-le neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (2), art.

16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3) art. 24 alin. (1), art.

53, 126 și 135 alin. (1) și (2) din Constituția României precum și a celor ale art.

6 alin. (1) din C.E.D.O.

Prin încheierea din 12 martie

2009, Curtea de Apel Oradea a respins cererea formulată apreciind că nu există

nicio legătură între textele invocate și soluționarea cauzei.

Împotriva încheierii astfel

pronunțată, intimata a declarat recurs pe care instanța în considerarea

motivelor invocate, îl consideră întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta susține că

instanța în fața căreia s-a invocat excepția, în mod greșit a respins-o, ca

inadmisibilă, încălcând prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

47/1992 potrivit cărora excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă

a fost ridicată în fața instanței de judecată, privește neconstituționalitatea

unei prevederi legale în vigoare, a fost ridicată de o parte iar Curtea

Constituțională nu a constatat printr-o decizie anterioară

neconstituționalitatea.

Instanța de judecată în mod

greșit a pronunțat soluția de respingere a excepției depășindu-și atributele și

substituindu-se Curții Constituționale, deși competența ei era de a verifica

dacă sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Recursul este netimbrat și

va fi anulat.

Prevederile art. 1 și 20 din

Legea nr. 146/1997 precum și cele ale art. 9 din O.G. 32/1995, stabilesc

obligativitatea persoanelor care se adresează instanțelor judecătorești, de a

timbra anticipat cererile, sub sancțiunea anulării acestora.

Citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și a timbrului judiciar

de 0,15 lei, recurenta nu s-a conformat obligației legale.

Cum chestiunea taxei de

timbru este prejudicială, instanța de recurs se află în imposibilitatea de a

analiza motivele de recurs, sau motive de ordine publică, întrucât ea nu a fost

legal sesizată.

Față de această situație,

având în vedere textele de lege citate, Înalta Curte de Casație și Justiție va

anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii din 12 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat,

recursul declarat de pârâta C.F.R. SA București împotriva Încheierii din 12

martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.