ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2924/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Bihor a fost condamnat inculpatul S.L.  la pedeapsa de 18 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Militar Timișoara și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa mai sus stabilită, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani în regim de detenție și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 15 august 2003 la 21 noiembrie 2003 și de la 25 noiembrie 2005 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

După decesul soției sale, victima B.L., în vârstă de 72 de ani, a locuit singură în satul Belfir, la nr. 239, comuna Tinca, județul Bihor. Datorită vârstei înaintate și a stării de sănătate, victima a încheiat o înțelegere cu inculpatul pentru a fi întreținută de acesta și după discuțiile purtate, inculpatul și concubina sa, martora S.L., s-au mutat în casa victimei în luna aprilie 2003.

Întrucât în gospodărie existau mai multe animale, tinerii  s-au ocupat și de acestea, iar victimei îi pregăteau mâncarea pe care o duceau în cameră.

La data de 14 august 2003, inculpatul a plecat de dimineață împreună cu martorul C.T. să pregătească țuică și s-a întors acasă în jurul orelor 15,00, găsind pe concubina sa și pe martorul T.D., care, după ce a băut o cafea, a plecat. În tot acest timp, victima B.L. s-a aflat în camera sa.

După ce a efectuat câteva treburi în gospodărie și după ce s-a odihnit circa o oră, inculpatul a plecat la cosit și s-a întors acasă în jurul orelor 20,00, timp în care victima B.L. a ieșit în curte, a deschis ușa de la stradă, moment în care între cei doi a avut loc un schimb de cuvinte în limba maghiară, apreciată ca o „ceartă destul de puternică”, în care victima l-a întrebat pe inculpatul „unde este hârtia”.

Inculpatul și victima au intrat în casă, au mâncat, după care victima s-a retras în camera sa înainte de orele 23,00.

A doua zi dimineața, în jurul orelor 5,30, B.L. a fost găsit mort în stradă, la o distanță de circa 100 m de locuință.

Au fost sesizate organele de poliție din comuna Tinca și, presupunându-se că este vorba de un accident de circulație, la fața locului s-au deplasat lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, care nu au constatat nici un fel de urmă care să conducă la concluzia unui accident rutier.

Procurorul criminalist, împreună cu lucrătorii de la serviciul judiciar din cadrul I.P.J. Bihor au stabilit că victima a decedat în urma unor violențe exercitate asupra sa, după care a fost transportată la locul respectiv, înscenându-se un accident de circulație.

S-a mai reținut că violențele constatate pe corpul victimei și descrise în raportul medico-legal de primă expertiză întocmit de I.M.L. Timișoara sub nr. 779 din 24 mai 2007 au putut fi produse de o persoană dar și de un grup de persoane, nefiind evidențiate leziuni de impact cu un autovehicul în mișcare și nici nu există elemente care să sugereze călcarea victimei de un vehicul în condițiile în care aceasta era întinsă în șosea.

Instanța de fond, după o anchetă amănunțită a probelor administrate, a stabilit că agresiunea asupra victimei a avut loc în camera acesteia, în noaptea de 14/15 august 2003, unde, între orele 22,00-23,00, a survenit decesul acesteia, locuință în care, în acel interval de timp s-au aflat doar inculpatul și concubina acestuia.

Pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, planșelor foto executate, raportului de constatare medico-legală a cauzei morții, raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, procesului-verbal de examinare criminalistică a obiectelor ridicate de la domiciliul victimei, a constatărilor tehnico-științifice privind stabilirea ADN-ului și depozițiilor martorilor T.A., S.V., J.E., L.M., O.I., M.I., T.D., F.A., O.M., S.L., S.M., I.I., C.T., C.P., N.A., S.L., B.A., D.A., T.I., A.I., K.L. și M.I., instanța de fond a reținut că autorul omorului este inculpatul S.L.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 52/A din 26 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apel prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că sunt dubii cu privire la autorul faptei.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele de apel, susținând că nu el este autorul infracțiunii de omor.

Recursul nu este fondat.

Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut nici în faza de urmărire penală și nici în cea de cercetare judecătorească infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, însă vinovăția acestuia rezultă din celelalte mijloace de plată administrate în cauză.

Astfel, însuși inculpatul în declarațiile date a confirmat faptul că locuia împreună cu concubina sa, în casa victimei și că în seara zilei de 14 august 2003, după orele 23,00, când victima s-a retras în camera sa, nu s-a aflat o altă persoană. Tot inculpatul a mai precizat că victima nu lipsea noaptea de acasă și nu poate explica modul în care B.L. a părăsit locuința și a ajuns în stradă, în condițiile în care poarta de la intrare era închisă dinspre interior.

Încercarea de a induce ideea producerii unui accident de circulație în urma căruia victima ar fi decedat în noaptea de 14/15 august 2003 este contrazisă de cercetările efectuate la fața locului, de planșele foto executate de Inspectoratul Județean Bihor de Poliție – Serviciul Criminalistic și de Raportul de constatare medico-legală nr. 2442/III/337 din 15 august 2003, raport care concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute cu contuzie și rupturi de plămân, miocard și artera aortă, consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale. Același raport de constatare medico-legală mai precizează că leziunile constatate cu ocazia autopsiei s-au produs prin lovire cu un corp dur (pumn, picior), cădere și comprimare între două planuri dure.

Leziunile descrise recunosc, așadar, ca mecanism posibil de producere, lovirea repetată a capului victimei cu obiecte contondente (care puteau fi pumnul agresorului sau piciorul acestuia), iar leziunile cranio-cerebrale, cele faciale și fractura de coloană vertebrală s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, respectiv prin hiperextensia bruscă a capului.

Caracterul și dispoziția leziunilor pe corpul victimei, lipsa leziunilor specifice unui impact cu un autovehicul în mișcare exclud posibilitatea ca B.L. să fi fost victima unui accident de circulație în noaptea de 14/15 august 2003.

Dimpotrivă, același raport de constatare medico-legală evidențiază faptul că leziunile descrise puteau fi produse prin lovire de către o singură persoană, dar și de un grup de persoane.

Cum în momentul critic în locuința victimei se aflau numai inculpatul și concubina acestuia (a cărui implicare nu a fost probată) rezultă că inculpatul a fost acela care a aplicat loviturile letale cu pumnii și picioarele și cu un corp de formă alungită.

Faptul că victima s-a aflat permanent în locuința sa și nu a părăsit imobilul rezultă din declarațiile martorilor audiați care nu au auzit zgomote suspecte în noaptea respectivă și nici nu au văzut-o vreodată noaptea prin sat, iar nici un martor nu a confirmat că ar fi auzit lătrând cei trei câini deținuți de victimă și din cauza cărora nu se putea intra în curte.

Mai mult, martorii T.A. și S.V. au menționat în declarațiile date că, în seara zilei de 14 august 2003 au surprins o discuție pe ton ridicat, în limba maghiară, purtată între victimă și inculpat în legătură cu întocmirea unor acte, ceea ce ar putea explica și mobilul omorului (între B.L. și S.L. existase o înțelegere în sensul încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, însă acest contrat nu s-a perfectat din cauză că imobilul nu fusese intabulat).

Dintr-o eroare gravă a organelor de poliție, care au cerut să se facă ordine și curățenie în camera în care victima a fost agresată, la data de 15 august 2003, mai multe femei (printre care concubina inculpatului, sora și mama acestuia și martora L.M.) au scos lucrurile victimei, precum și saltelele, plapuma, păturile și alte obiecte din cameră, au măturat și spălat geamurile, perdelele, dușumeaua din scândură cu apă și detergent, astfel că au fost înlăturate și depreciate urme importante pentru stabilirea situației de fapt.

Totuși, expertiza medico-legală – examen ADN, efectuată în condițiile insuficienței și precarității probelor biologice prelevate, constată, pe baza studiului comparativ al probei judiciare, j. 98, cam vict prezentând urme sânge uman de pe cămașa albă cu dungi verticale aparținând victimei B.L., cu profilul de referință al inculpatului, că cele două profile ADN provin de la doi indivizi de sex masculin având identități diferite.

Raportul de expertiză biocriminalistică nr. 99390 din 18 aprilie 2005 evidențiază, printre altele, că pe pantalonul din stofă de culoare gri petrol și negru ce aparținea inculpatului s-au găsit urme de sânge uman, la fel și pe o cămașă cu mâneca scurtă ce aparținea victimei B.L.

Aceeași expertiză analizând genotiparea ADN extras din urmele de sânge uman identificate, referitor la coletele nr. 1 și 4, a pus în evidență pe scândurile nr. 1,3 și 4 urme de sânge uman cu profil genetic provenind de la o persoană de sex masculin, identic cu profilul genetic de ADN extras din urmele de sânge uman identificate pe cămașa victimei B.L.

La data de 26 ianuarie 2004, cu ocazia repetării cercetării locului faptei de către o echipă complexă formată din procurori, polițiști români și unguri folosindu-se luminolul (o substanță care pune în evidență urmele de sânge, procurată în baza unui protocol între Poliția Județului Bihor și Poliția Județului Hajdu Bihar) s-au pus în evidență urme de sânge pe pardoseală, pe tocul ușii, precum și pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat și care au fost expertizate anterior de I.M.L. Timișoara și la Institutul Criminalistic din cadrul I.G.P. București.

Raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat precizează că la întrebările relevante ale cauzei, în tranșeele biodiagramelor poligraf, s-au evidențiat modificări psihofiziologice semnificativ caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia prezenței detecției comportamentului simulat al inculpatului.

Întregul probator administrat confirmă că violențele asupra lui B.L. s-au produs în camera în care acesta locuia, în noaptea de 14/15 august 2003, locuință în care în acel interval de timp nu s-au aflat decât inculpatul și concubina sa și au fost exercitate de inculpat, ale cărui apărări au fost infirmate, conform celor mai sus-arătate.

În consecință, vinovăția inculpatului a fost corect stabilită, astfel că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Se va deduce perioada reținerii și arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L. împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 26 mai 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 august 2003 la 21 noiembrie 2003 și de la 25 noiembrie 2005 la 8 septembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2009.