ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 30.08.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2013

HOTĂRÂRE

30.08.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36/P din data de 26 februarie 2013 pronunțată de către Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A.L. pentru comiterea infracțiunii de omor la o pedeapsă de: 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 08 decembrie 2012 la zi.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.

S-a dispus conservarea corpurilor delicte reprezentând o batistă albă, o față de pernă albă cu carouri albastre, un șervețel alb, o eșarfă din mătase de culoare albastră, toate cu urme de sânge, tapetul de hârtie de pe peretele de lângă fotoliul tip pat și un fragment de cană de plastic albastru-verzui, sigilate în saci de hârtie și aflate în custodia I.P.J. Bihor.

În baza art. 13 din H.G. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul parțial în cuantum de 100 RON pentru avocatul din oficiu F.A. din cadrul Baroului Bihor s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației din 30 ianuarie 2013.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 29 ianuarie 2013 în Dosar nr. 961/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.L. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

În fapt s-a reținut că la data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinței victimei B.I. din M., str. A.E., județul Bihor, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în față, torace și abdomen, după care a sugrumat-o.

Audiat în cursul urmăririi penale în legătură cu decesul victimei B.I. și cu prezența multiplelor urme de sânge din locuința sa, inculpatul A.L. a recunoscut încă din primele declarații că a agresat-o pe victimă.

Astfel, inițial inculpatul a susținut că, după ce în dimineața zilei de miercuri, 5 decembrie 2012 a primit de la victimă suma de 10 RON pentru a cumpăra mâncare pentru câini și pisici, victima a revenit în camera lui în jurul orei 22:00, ocazie cu care el i-a restituit banii întrucât nu reușise să cumpere mâncarea pentru animale. Victima a plecat, dar a revenit în cursul nopții, în jurul orei 03:00, când, fără ca victima să fie lovită ori de sânge, i-ar fi cerut inculpatului cheia de la casa ei. După ce inculpatul i-a răspuns că nu are cheia, victima i-ar fi cerut inculpatului să îi dea mai multe palme pentru ca nu cumva ea să plece la ora aceea târzie pe stradă. Inculpatul s-a conformat acestei „solicitări" absurde a victimei și i-a aplicat 4-5 palme peste față, astfel că victimei - aflate în picioare lângă pat - a început să îi curgă sânge din gură și nas. Victima s-ar fi așezat apoi pe colțul patului iar apoi a căzut lângă pat. Inculpatul susține că nu a mai agresat-o apoi și nici nu a strâns-o de gât, ci i-a pus sub cap o pernă și a acoperit-o cu o plapumă, lăsând-o pe victimă întinsă lângă pat, după care el s-a culcat în pat.

Inculpatul a mai declarat că s-a trezit în jurul orei 06:30, când a constatat că victima decedase lângă patul său, în aceeași poziție în care căzuse, astfel că s-a deplasat imediat la martora T.I., a anunțat-o despre cele întâmplate iar împreună cu martora au luat-o pe victimă din camera inculpatului și au mutat-o în locuința ei, unde victima a fost schimbată de haine și spălată.

Ulterior, inculpatul a susținut că atunci când victima a pătruns în camera lui nu ar fi recunoscut-o și, fără să știe cine intră în locuință ori ce dorește, a sărit asupra acesteia și a lovit-o cu pumnul în față de mai multe ori, victima căzând apoi lângă pat.

Inculpatul a mai declarat că în cursul zilei de miercuri, 5 decembrie 2012, consumase cca. 500 ml palincă.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 29 ianuarie 2013, inculpatul a declarat că, de fapt, victima a intrat în camera lui la ora 03:00, i-a cerut să îi aplice câteva palme, el s-a conformat dar a lovit-o cu pumnii, dar nu a sugrumat-o, însă este posibil să o fi lovit-o cu pumnii în gât.

Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 6 decembrie 2012 polițiștii din cadrul Poliției Municipiului M. au fost sesizați de dr. L.E., medic de familie în localitate, cu privire la faptul că în cursul dimineții, în jurul orei 08:10, a fost găsită decedată în curtea locuinței sale din M., str. A.E. numita B.I., în vârstă de 82 de ani, iar cadavrul prezintă leziuni la nivelul feței și membrelor, astfel că nu poate fi emis certificatul medical constatator al decesului.

La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului M., care a constatat că într-o cameră a locuinței era întins pe un pat cadavrul victimei B.I., aceasta fiind îmbrăcată și prezentând urme de violență pe mâini și față, astfel că s-a procedat la sigilarea celor două corpuri de clădire din curtea locuinței decedatei și s-a dispus efectuarea autopsiei, din primele date rezultând că moartea victimei este violentă.

Cu ocazia cercetării la fața locului, în această cameră nu au fost descoperite decât câteva pete de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge pe pătura de pe patul respectiv, având dimensiuni considerabile: o pată de 35 x 21 cm și o pată de 15 x 19 cm.

În schimb, în clădirea anexă din curtea locuinței victimei, cu suprafața de 5 x 3 m, au fost descoperit multiple urme de sânge, a căror localizare, cantitate, formă și dimensiuni indicau un conflict violent.

Din actele dosarului rezultă că victima B.I., în vârstă de 81 de ani, locuia singură în casa ei din municipiul M., str. A.E., județul Bihor, însă din vara anului 2012 aceasta i-a permis inculpatului A.L. să locuiască în clădirea cu o cameră din curte, acesta ajutând-o în schimb la diferite activități gospodărești, cei doi cunoscându-se dinainte de 1989, când lucrau amândoi în municipiul M.

Din primele declarații ale martorei T.I. a rezultat că în dimineața zilei de miercuri, 5 decembrie 2012, martora T.I. a vizitat-o pe mătușa sa în jurul orei 11:00, victima neacuzând probleme la acel moment.

În dimineața zilei de joi, 6 decembrie 2012, la locuința martorei T.I. a venit inculpatul A.L., care a bătut la geam și a chemat-o pe martoră, spunându-i că mătușa sa are probleme.

Martora s-a deplasat apoi cu inculpatul și ar fi găsit-o pe victimă căzută în curte, murdară de noroi, plină de sânge și cu leziuni pe față și corp. Cei doi au susținut inițial că au ridicat-o pe victimă, au transportat-o în locuința acesteia, au așezat-o pe un pat, au schimbat-o de haine și au spălat-o, după care martora T.I. și fiul ei T.S.A. au mers să obțină de la medicul de familie L.E. certificatul medical constatator al decesului. Medicul de familie s-a deplasat imediat la locuința victimei și, văzând leziunile grave de pe fața și corpul acesteia, a refuzat eliberarea certificatului medical și a anunțat organele de poliție.

Ulterior martora T.I. a revenit asupra declarațiilor inițiale și a recunoscut că victima nu era căzută în curte, ci se afla în camera inculpatului, de unde ea și inculpatul au mutat-o în locuința victimei.

În data de 24 ianuarie 2013 a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul A.L. și-a menținut poziția de recunoaștere și a indicat modul în care a agrest-o și lovit-o cu pumnii pe victima B.I. în camera lui în noaptea de 5 din 6 decembrie 2012. Inculpatul nu a recunoscut însă că a sugrumat-o pe victimă.

În data de 7 decembrie 2012 a fost efectuată autopsia cadavrului, din raportul de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală al Jud. Bihor rezultând următoarele concluzii:

Moartea victimei B.I. a fost violentă.

Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare.

Cu ocazia autopsiei, pe corpul cadavrului au fost puse în evidență multiple leziuni de violență constând în: echimoze, hematoame, fracturi (piramidă nazală, os hioid, stern, coaste) și contuzii de organe interne, produse prin lovire repetată a victimei cu corpuri dure.

Poziția mai probabilă victimă-agresor în momentul decesului a fost: victima în poziție culcată cu fața în sus iar agresorul situat deasupra victimei.

Intre leziunile constatate la cadavru și deces există legătură directă de cauzalitate.

Moartea datează din 5 decembrie 2012.

La examenul extern, pe corpul victimei au fost evidențiate peste 35 de leziuni traumatice (echimoze, hematoame, excoriații, plăgi confuze) la nivelul capului, feței (ochi, piramidă nazală, buze), gâtului, antebrațelor, brațelor, toracelui, hemitoracelui, feselor, coapselor și genunchilor). De asemenea s-a constatat că victima a suferit fractură cominutivă de piramidă nazală, fractura de os hioid, fractura de stern, multiple fracturi costale bilateral.

Din buletinul de examinare toxicologică din 08 decembrie 2012 a rezultat că la momentul decesului victima avea o alcoolemie de 1,05 grame la mie.

Audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

C. proc. pen. arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa și este de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Cu privire la starea de fapt inculpatul a arătat că pe parcursul nopții, în jurul orelor 03:00 victima a venit în baraca în care locuia și i-a cerut cheile de la casa ei. Fiind băut s-a enervat și a început să-i aplice lovituri cu pumnii în diverse zone ale corpului. Este posibil să o fi lovit pe victimă și la gât însă nu își amintește să o fi sugrumat. Ulterior agresiunii i-a pus victimei o pernă sub cap, a acoperit-o cu o plapumă, iar dimineața a constatat că este moartă. Împreună cu T.I. a mutat-o pe victimă din baracă în camera unde ea locuia, au schimbat-o de haine și au pus-o pe pat.

Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate respectiv: procese-verbale de cercetare la fața locului din data de 06 decembrie 2012 și 07 decembrie 2012 și planșe foto; declarațiile martorei T.I.; concluzii medico-legale provizorii; proces-verbal din 07 decembrie 2012 de depistare a inculpatului; declarația martorei L.E.; declarația martorului T.S.A.; declarațiile inculpatului A.L.; proces-verbal de confruntare din 18 decembrie 2012 între inculpatul A.L. și martora T.I.; raport de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 al S.M.L. Bihor și proces-verbal de reconstituire din 25 ianuarie 2013 și planșa foto.

Fapta inculpatului A.L. care în data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinței victimei B.I. din M., str. A.E., județul Bihor, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în față, torace și abdomen, după care a sugrumat-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. text de lege în baza căruia, făcând și aplicarea art. 320

alin. (7) C. proc. pen. îl va condamna pe inculpatul A.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu 1/3, circumstanțele reale ale comiterii faptei, legătura dintre inculpat și victimă, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale deși are o vârstă înaintată de 61 de ani, a fost o persoană integrată social care a muncit o perioadă îndelungată, fiind pensionar și pe de altă parte a avut o atitudine de recunoaștere a faptei încă de la început.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 82 din 08 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor în baza căruia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 60/2012 întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, în condițiile în care pericolul social pentru ordinea publică nu s-a diminuat, dată fiind gravitatea faptei comise.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 08 decembrie 2012 la zi.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 13 din H.G. nr. 25/2011 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A.L. criticând-o ca netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor

a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și, în consecință, a pronunțat o pedeapsă netemeinică prin cuantumul redus al acesteia în raport de gradul de pericol social al faptei și persoanei inculpatului. Astfel, s-a arătat că infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare prezintă un grad ridicat de pericol social, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia, respectiv de modul în care inculpatul a conceput și săvârșit infracțiunea, numărul de lovituri aplicate și intensitatea acestora, atitudinea inculpatului imediat după săvârșirea faptei rezultând din aceea că a urmărit ascunderea acestuia, toate acestea fiind de natură să înlăture în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, orice caracterizare pozitivă a inculpatului, astfel că lipsa antecedentelor penale nu poate duce conduce la orientarea unei pedepse spre minim, o astfel de pedeapsă nefiind de natură a realiza scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. În susținerea motivelor de apel, parchetul a invocat și practica judiciară în materie.

Inculpatul A.L.

a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei la 7 ani închisoare, limita minimă prevăzută de lege după aplicarea prevederilor art. 320

C. proc. pen.

În motivare s-a arătat că raportat la circumstanțele comiterii faptei, la comportamentul anterior și ulterior faptei, la regretul profund avut și la atitudinea de recunoaștere a faptei încă de la prima declarație dată în fața organelor de poliție se poate dispune reducerea pedepsei.

Cu privire la persoana inculpatului s-a mai arătat faptul că nu este un om al străzii așa cum s-a încercat a se dovedi, în fața instanței fiind depuse cartea sa de muncă, certificatul de căsătorie și certificatele de naștere ale copiilor.

Prin decizia penală nr. 68/A din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și poentzru cause cu minori a admis apelurile penal declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A.L., împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că a reformat dispozițiile privind aplicarea art. 88 C. pen. în sensul că a dedus din pedeapsa aplicată inculpatulu, durata reținerii și a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 160

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.L. și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 23 mai 2013 inclusiv.

Curtea, examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen. a constat următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă existența faptei pentru care inculpatul A.L. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția prevăzută de lege.

De altfel, inculpatul apelant a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzat.

S-a reținut că, așa cum rezultă din întreg materialul probator - proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, concluzii medico-legale provizorii, raport de constatare medico-legală din 07 decembrie 2012 a Serviciului de Medicină Legală a Județului Bihor, proces-verbal de reconstituire însoțit de planșa foto, declarațiile martorilor T.I. și T.S.A., declarațiile inculpatului, inculpatul, în data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinței victimei B.I. din M., strada A.E., nr. 2, județul Bihor i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în față, torace și abdomen, după care a sugrumat-o, fapta acestuia realizând conținutul infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

În ce privește criticile referitoare la modul de individualizare a pedepsei formulate de parchet și inculpat curtea a constat că acestea sunt nefondate.

S-a arătat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de fiind motivând criteriile de individualizare așa cum au fost ele exploatate juridic și care coroborate au condus la aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită (pe fondul unor conflicte generate de consumul de alcool atât de către inculpat cât și de către victimă, aceasta având o alcoolemie de 1,05 grame la % la data decesului), circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană în vârstă, pensionar, are familie, copii, locuind la victimă pentru a o ajuta în gospodărie, limitele de pedeapsă prevăzute de lege dar și atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, de cooperare cu organele judiciare, instanța în mod corect a aplicat o pedeapsă situată aproape de minimul special prevăzut de textul legal incriminator ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

C. proc. pen.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță, prin cuantumul acesteia este aptă să conducă la atingerea scopului stabilit de art. 52 C. pen. și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin constrângerea și reeducarea inculpatului, astfel că nu se impune o majorare a acestei pedepse așa cum a solicitat parchetul. De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, datele existente la dosar relevând că scopul pedepsei poate fi atins numai prin cuantumul stabilit de prima instanță, respectându-se astfel principiul proporționalității întrucât sancțiunea penală este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

S-a arătat că soluția instanței de fond este corectă și sub aspectul individualizării pedepsei complementare și al celei accesorii.

În ce privește aplicarea dispozițiilor legale referitoare la deducerea reținerii și arestării preventive, curtea a constatat că în mod greșit instanța a dispus deducerea acestei perioade din 08 decembrie 2012 la zi.

Așa cum rezultă din Ordonanța de reținere emisă de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de învinuit pe o durată de 24 ore cu începere din 7 decembrie 2012, ora 16:50, ora depistării și conducerii la sediul poliției, până în data de 8 decembrie 2012, orele 16:05.

Așadar, în prezenta cauză, inculpatul a fost reținut din data de 7 decembrie 2012 orele 16:50, începând din acest moment, inculpatul fiind privat de libertate ca urmare a măsurii reținerii, chiar dacă aceasta s-a făcut ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției. Începând de la această dată inculpatului i-a fost restrânsă libertatea, astfel încât se poate discuta despre o privare de libertate.

S-a reținut că din actele și lucrările dosarului mai rezultă că prin ordonanța nr. 961/P/2013 din 8 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor ora 00:05 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva învinuitului, audierea acestuia având loc la aceeași dată între orele 00:05-00:10. Prin încheierea de arestare preventivă nr. 82 din 8 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar penal nr. 12834/111/2012 s-a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data de 8 decembrie 2012.

În conformitate cu dispozițiile art. 144 alin. (1) C. proc. pen. din durata măsurii reținerii se deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției, prevăzută în art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

În cauza Creangă/România din 23 februarie 2012, Curtea a statuat faptul că în durata măsurii preventive intră și intervalul de timp în care cel vizat s-a aflat la sediul organului de urmărire penală în vederea audierii acestuia.

Or, în speță, curtea a considerat că privarea de libertate a persoanei nu curge de la data emiterii ordonanței de reținere - respectiv 8 decembrie 2012 ora 00:00 ci din momentul în care inculpatul a fost efectiv privat de libertate în vederea conducerii la sediul poliției respectiv 7 decembrie 2012, ora 16:05.

Curtea considerând că dreptul de a beneficia de deducerea integrală a perioadei în care a fost privat de libertate reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil și o expresie a principiului legalității procesului penal, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul A.L., împotriva sentinței penale nr. 36 din 26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor și a dedus din pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la zi.

Totodată, curtea a apreciat că motivele și temeiurile care au stat la baza măsurii preventive a arestului, măsură care s-a luat prin încheierea nr. 82 din 8 decembrie 2012 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosar penal nr. 12834/111/2012 față de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare, motiv pentru care a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarant recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatul A.L.

Astăzi, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a declarat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prezentând în acest sens, Referatul din 30 august 2013, semnat de Prororul șef de secție.

Recurentul inculpat A.L. a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată, solicitând reaprecierea probelor administrate în circumstanțiere și redozarea pedepsei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul A.L. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., reținându-se în sarcina sa că la data de 5 decembrie 2012, în timp ce se afla într-o baracă din curtea locuinței victimei B.I. din M., str. A.E., județul Bihor, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în față, torace și abdomen, după care a sugrumat-o, ceea ce a condus la decesul acesteia.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiind de dispozițiile art. 320

C. proc. pen.

În ce privește critica formulată de inculpat, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu se circumscriu nici unuia din cazurile de casare prevăzut de art. 385

C. proc. pen., pct. 14 al acestui text de lege fiind modificat la aspecte de nelegalitate, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Întrucât recurentul inculpat a criticat hotărârea pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor, considerate prea mari în raport de probele în circumstanțeiere administrate în cauză, Înalta Curte constată că motivul invocat nu nu poate fi luat în examinare, astfel că recursul declarat apare ca nefondat.

În ce privește recursul declarat de Ministerul Public, având în vedere dispozițiile art. 385

C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, retragerea putând fi făcută personal de parte sau prin mandatar special.

În cauza de față, reprezentantul Ministerului Public a declarat că retrage recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza referatului din 30 august 2013, semnat de procurorul șef de secție, așa încât Înalta Curte va lua act de manifestarea sa de voință.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Se va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 7 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 68/A din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.L. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 07 decembrie 2012 la 5 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2013.

§ Cauze similare