ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2172/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2172/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din

19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, secția penală, inculpatul B.A. a

fost condamnat la:

- 12 (doisprezece)

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174, raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 71

C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65

C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, în condițiile prevăzute

de art. 66 C. pen.

În baza art. 350

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv, iar în baza art. 88

C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a

arestării preventive de la 06 august 2012 la zi.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat un baston din lemn, cu

lungimea de 120 cm, depus la camera de corpuri delicte cu dovada seria B nr. XX

la data 03 august 2012.

În baza art. 14

și 346 C. proc. pen. a fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile

Spitalul Caritas R.V., Spitalul Clinic de Urgență B.A. București și Serviciul Județean

de Ambulanță T., iar inculpatul a fost obligat la astfel la plata sumelor de 306,10

RON, către Spitalul Caritas R.V., 998,90 RON părții civile Spitalul Clinic de Urgență

B.A. București și 1.134,40 RON către Serviciul de Județean de Ambulanță T., sumele

reprezentând despăgubiri civile, plus penalitățile de întârziere aferente acestor

sume, calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data achitării

integrale.

S-a luat act că

Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Primăria Comunei Ghimpați, județul Giurgiu,

prin primar, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.200 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Teleorman numărul 454/P/2012 a fost trimis în judecată, în stare de arest

preventiv, inculpatul B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanțe sub numărul

481/87/2013, la data de 24 ianuarie 2013.

În cuprinsul actului

de sesizare s-a reținut, în esență, că, în seara de 25 iulie 2012, în jurul orelor

19:00 inculpatul a mers la un bar din localitate, unde a consumat singur două sticle

cu circa 0,5 litri bere, iar apoi a cumpărat un recipient cu circa 2 litri bere

cu care a revenit la domiciliu și a continuat să consume alcool împreună cu tatăl

său B.I.

Cu ocazia discuțiilor

întrucât B.I. suferea de un handicap fizic (avea tălpile amputate) pe fondul consumului

de alcool între inculpat și tatăl său au avut loc din nou neînțelegeri generate

de faptul că acesta din urmă - B.I., tatăl incupatului - nu a mers să obțină actele

pentru întocmirea documentației necesare prezentării la comisia pentru persoane

cu dizabilități și obținerii pensiei în acest sens.

Deoarece cunoștea

faptul că în urmă cu circa 2 zile tatăl său încasase pensia (380 RON), dar, cu toate

acestea, i-a spus că nu avea bani să se deplaseze în comuna Ghimpați pentru obținerea

documentelor, inculpatu fiind și sub influența băuturilor alcoolice s-a hotărât

să exercite acte de violență asupratatălui său.

În timp ce se

aflau în camera unde dormeau, profitând de faptul că B.I. se deplasa cu dificultate,

inculpatul a exercitat în mod repetat acte de violență asupra tatălui său, cauzându-i

numeroase leziuni prin lovire cu și de corp dur și prin comprimare.

A doua zi (26

iulie 2012), în jurul orelor 9:00 observând că urmare agresiunii la care a fost

supus starea sănătății tatălui se agrava, inculpatul a mers la domiciliul fiului

său și i-a relatat că „s-au certat și i-a dat două - trei palme și acesta se simte

rău" și după ce au evenit la locuința unde se afla, în stare de inconștiență

B.I., martorul V.F.D. a sunat de pe telefonul mobil la 112.

În aceeași zi,

B.I. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Caritas R.V., unde s-a constatat

că prezenta „politraumatism prin agresiune, traumatism cranio facial, traumatism

toratic, traumatism umăr stâng, stare de comă" .În jurul orelor 14, B.I. a

fost transportat la Spitalul Județean de urgență Alexandria iar în perioada 26-30

iulie 2012 a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, unde, deși

i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate, acesta a decedat.

Corespunzător

actelor medic-legale eliberate de INML „M.M." București, „moartea numitului

B.I. a fost violentă, ea s-a datorat șocului traumatic consecința unui politraumatism.

Leziunile traumatice (traumatism cranio cerebral cu o zonă de contuzie - dilacerare

cerebrală, traumatism cranio disceral cu fractură piramidă nazală și leziuni traumatice

externe, traumatism cervical cu infiltrare sanguină masivă, traumatism toracic cu

fracturi de stern, scapulă stânga și costale hemitorace stâng) s-au putut produce

prin lovire cu și de corp dur și comprimare (leziunile de la nivelul gâtului și

cele toracice) posibil în împrejurările unei agresiuni. Între leziunile traumatice

ce au indus starea de șoc și deces se poate stabili o legătură de cauzalitate directă,

dar condiționată de terenul preexistent traumatismului".

S-a mai reținut

că fapta săvârșită de inculpatul B.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen.

Situația de fapt

reținută în actul de sesizare este susținută de următoarele mijloace de probă:

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și dovada,

proces-verbal de sesizare, adresă și copie F.O. eliberată de Spitalul Caritas R.V.,

proces-verbal , adresă și copie F.O. eliberate de Spitalul Județean de Urgență Alexandria,

adresă cheltuieli spitalizare - Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman, adresă

cheltuieli spitalizare și copie F.O. eliberate de Spitalul Clinic de Urgență B.A.

București, adrese concluzii provizorii, planșă foto și act medico - legal eliberate

de INML „M.M.” București, adresă Primăria Ghimpați județul Giurgiu, declarații martor,

declarații inculpat, fișă cazier inculpat.

La termenul din

19 februarie 2013, inculpatul B.A. a arătat că recunoaște săvârșirea infracțiunii

așa cum a fost reținută în sarcina sa în rechizitoriu și a solicitat judecarea sa

conform art. 320

1

C. proc. pen., în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, pe care și Ie-a însușit.

De asemenea, a

arătat că recunoaște în totalitate pretențiile părților civile și este de acord

să le despăgubească cu sumele solicitate, reprezentând despăgubiri materiale.

În aceste condiții,

examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a apreciat că

din coroborarea acestora rezultă că fapta pentru care inculpatului a fost trimis

în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către acesta.

Astfel, tribunalul

a constatat că situația de fapt este cea reținută în rechizitoriu iar fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174, raportat 175 lit. c) C. pen., săvârșită cu intenție directă, luând

în considerare modul cum a acționat, obiectele folosite (corp dur), mecanismul complex

de producere al leziunilor, zonele anatomice vizate și numeroasele leziuni cauzate.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere, pe de

o parte gradul de pericol social ridicat al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute

de lege pentru infracțiunea săvârșită, iar pe de altă parte faptul că inculpatul

este recidivist, este o persoană în vârstă de 52 de ani, a recunoscut și regretat

fapta, precum și faptul că acesta a înțeles să solicite să fie judecat conform procedurii

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., beneficiind astfel de reducerea

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, constatându-se, în cauză întrunirea cerințelor prevăzute

de lege pentru această procedură simplificată.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța a reținut că în cauză s-au constituit părți civile Spitalul

Caritas R.V., cu suma de 306,10 RON, Spitalul Clinic de Urgență B.A. București,

cu suma de 998,90 RON și Serviciul de Județean de Ambulanță Teleorman, cu suma de

1134,40 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare și transport.

Potrivit dispozițiilor

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (modificată prin OUG nr. 72/2006) persoanele

care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii

(în speță art. 998-999 C. civ.) și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului

de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența

medicală acordată, aceste cheltuieli fiind recuperate de către furnizorul respectiv,

care, în litigiile aferente, se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale

ale caselor de asigurări de sănătate și dobândește calitatea procesuală a acestora,

în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent

de faza de judecată.

Prin urmare, săvârșind

o faptă culpabilă, prin care a cauzat un prejudiciu material cert spitalelor furnizoare

de servicii medicale pentru victimă și serviciului de ambulanță care a transportat

victima la unitățile spitalicești, inculpatul va fi obligat personal la repararea

acestuia.

Astfel, în baza

art. 14 și 346 C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cerințele prevăzute de

lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și avându-se

în vedere că acesta a fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate,

tribunalul a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Caritas

R.V., Spitalul Clinic de Urgență B.A. București și Serviciul de Județean de Ambulanță

Teleorman.

Împotriva aceste

sentințe, în termen legal, inculpatul a declarat apel, prin care a solicitat , în

principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 89/A din 22 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a

penală, a fost respins ca nefundat apelul declarat de inculpat, a fost dedusă prevenția

la zi și menținută starea de arest a acestuia.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din

oficiu.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că încadrarea juridică dată faptei

este corectă, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., iar pedeapsa

judicios individualizată.

Împotriva acestei

decizii inculpatul B.A. a declarat, în termen legal, recursul de față prin care

a solicitat, invocând ca temei de drept art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., să fie dată o eficiență sporită prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. cu finalitatea reducerii pedepsei, finalitate reiterată de inculpat

în ultimul cuvânt.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul declarat de inculpatul B.A. atât în raport

cu temeiul de drept invocat de apărător - art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. - cât și în raport cu temeiul de drept sugerat de inculpat în ultimul

cuvânt - art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.- constată că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Pedeapsa stabilită

de instanța de fond (confirmată de instanța de apel) - 12 ani închisoare - este

situată, indiscutabil, între limitele determinate de art. 175 C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (10 ani - 16 ani și 8 luni închisoare),

ba chiar în proximitatea minimului special astfel determinat.

Sub aspectul cuantumului

- din moment ce acesta este situat între limitele legal determinat (în speță, după

cum deja s-a arătat, 10 - 16 ani și 8 luni închisoare) - pedeapsa stabilită de instanța

de fond și menținută în apel nu mai poate fi pusă în discuție nici în temeiul

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.- invocat „in terminis"

de apărătorul inculpatului, care, nu întâmplător, nu a preciazat sub ce anume aspect

decizia atacată „este contrară legii" sau în ce ar consta „greșita aplicare

a legii" - și nici în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen. (doar) sugerat de inculpat în ultimul cuvânt - text de lege care, în

redactarea dată prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 având următorul cuprins:

„s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", reglementează

- în mod evident- un caz de casare exclusiv de nelegalitate, iar nu unul de netemeinicie.

Așa fiind, netemeinicia

deciziei atacte - sub singurul aspect al individualizării pedepsei [care, de afltfel,

se constată, după cum s-a mai arătat, că a fost stabilită între limitele determinate

potrivit art. 175 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.]- nu mai pote fi invocată în recurs, o astfel de critică fiind vădit inadmisibilă

în raport cu conținutul actual al pct. 14 de sub art. 385

9

alin. (1)

C. proc. pen.

Față de considerentele

ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența

altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul

declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 500 RON, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 22 martie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 august 2012

la 20 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 iunie 2013.