ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3416/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3416/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față:

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 117 din 06 august 2013, Tribunalul Teleorman a dispus

următoarele:

În

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 -76 C. pen. a condamnat

inculpatul L.G. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.

A

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. potrivit dispozițiilor art. 65 C. pen. pe o perioadă de 3

(trei) ani stabilită conform art. 53 C. pen., aceleași drepturi fiind interzise

și cu titlu de pedeapsă accesorie.

A

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada prevenției de la data de 29

aprilie 2013 la zi și a fost menținută starea de arest.

A

luat act că partea vătămată B.I., Spitalul Județean de Urgență Alexandria și

Spitalul Orășenesc Videle nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.

A

obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență

Bagdasar Arseni București suma de 3.946,20 RON și dobânda aferentă calculată de

la data pronunțării până la plata efectivă.

A

obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul Județean de Ambulanță

Teleorman, suma de 806,08 RON cu titlu de despăgubiri, plus majorările de

întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.

În

baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea corpului delict - obiect din lemn de

esență tare cu lungimea de circa 1,30 m și diametrul de circa 5 cm.

A

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.

257/P/2013 din data de 21 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.G., cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 - 175 lit. i) C. pen.

Tribunalul

Teleorman a arătat că prin actul de sesizare al instanței s-a precizat că

inculpatul L.G. (30 ani) trăiește în concubinaj cu T.A.E. (martor), având

împreună un copil minor, care se încadrează în gradul de handicap accentuat,

aceștia locuind în orașul Videle, vis-a-vis de imobilul lui B.I., zis

"B." (parte vătămată, 41 ani), fără a avea conflicte cu acesta.

S-a

reținut că, la data de 28 aprilie 2013, fiind sărbătoare, L.G. a mers împreună

cu concubina sa la locuința părinților săi din comuna C. și cu această ocazie a

consumat o cantitate de bere, după care în jurul orelor 18:40 a revenit la

domiciliu. În timp ce se afla în curte, inculpatul a văzut că B.I. era la poartă

și, după ce a discutat cu acesta, s-au înțeles să cumpere un recipient cu circa

2,5 litri bere, pe care l-au consumat împreună și cu fratele părții vătămate -

B.D. (martor).

Pe

fondul consumului de alcool, între inculpat și B.D. au existat neînțelegeri,

acesta reproșându-i că nu au mers să muncească împreună în activități de

construcții, împrejurare în care l-a luat cu mâna de obiectele de îmbrăcăminte,

iar apoi l-a îmbrâncit. Auzind gălăgie și observând starea în care se afla

concubinul său, pentru aplanarea neînțelegerilor T.A.E. i-a solicitat să intre

în locuință.

La

scurt timp însă, inculpatului i-au fost trimise mesaje și a fost sunat pe

telefonul mobil de B.D., care i-a spus "hai mă, dacă ești șmecher, ieși la

poartă (...) te mut de aici (...)". Fiind sub influența băuturilor

alcoolice și indignat de comportamentul manifestat de fratele părții vătămate,

L.G. s-a înarmat cu un obiect din lemn de esență tare, de culoare neagră (axul

de la un cuier pom), cu lungimea de circa 1,30 m și diametrul de circa 5 cm și

a ieșit la poartă.

În

acest interval de timp, partea vătămată i-a solicitat fratelui său să înceteze

atitudinea manifestată și observând că L.G. se afla la poartă, a traversat

drumul public, fără să fie înarmat cu vreun obiect, cu intenția să-l determine

și pe inculpat să renunțe. Ajungând în apropierea gardului, care împrejmuia

imobilul inculpatului, acesta a ieșit din curte și profitând de faptul că în

apropiere nu se aflau alte persoane, fără să aibă loc vreo discuție ori să fie

provocat în vreun mod, deși anterior nu au avut conflicte sau neînțelegeri, i-a

aplicat părții vătămate o lovitură în zona capului, cu intensitate sporită, cu

obiectul cu care era înarmat. Datorită intensității cu care a aplicat lovitura,

obiectul cu care era înarmat s-a rupt, iar B.I. a căzut în șanțul pentru

scurgerea apei, unde a fost abandonat de inculpat, care a luat fragmentele din

lemn și a intrat în locuință.

În

timp ce se afla în curte, observând că fratele său a fost agresat și era în

stare de inconștiență, B.D. a sunat la 112 și, în aceeași noapte, partea

vătămată a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență

Alexandria, iar apoi la Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar Arseni"

București, unde a fost internat cu diagnosticul "Traumatism cranio-cerebral

minor gradul II GCS = 13PCT Fractură complexă multieschiloasă

fronto-temporo-orbitală stânga cu hematom extradural frontal stânga. Plagă

sprâncenoasă stânga. Contuzie glob ocular stâng forte. Hemoragie

subconjunctivală stânga" și numai intervenția promptă și de specialitate a

medicilor a împiedicat rezultatul letal.

S-a

mai arătat că prin raportul de constatare medico-legală nr. 783/B/2013,

eliberat de S.M.L. Teleorman la 20 mai 2013 "din actele medicale și

medico-legale examinate coroborate cu examenul actual, numitul B.I. prezintă

leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur. Pot data din 28 aprilie

au pus în primejdie viața victimei".

În

cuprinsul rechizitoriului s-a arătat și că având în vedere modul cum a acționat

sub influența băuturilor alcoolice, pe fondul stării conflictuale existente

între inculpat și fratele părții vătămate, obiectul folosit (obiect din lemn de

esență tare cu lungimea de circa 1,30 m și diametrul de circa 5 cm), zona

anatomică vizată, leziunile cauzate (Traumatism cranio-cerebral minor gr. II

GCS = 13PCT; fractură complexă multieschiloasă fronto-temporo-orbitală stânga

cu hematom extradural frontal stânga; plagă sprâncenoasă stânga; contuzie glob

ocular stâng forte; hemoragie subconjunctivală stânga) și intensitatea

loviturii aplicate este evident că inculpatul a urmărit cu intenție directă să

suprime viața victimei B.I., rezultat care nu s-a produs însă din motive

independente de voința sa.

S-a

subliniat și că față de inculpatul L.G. nu sunt însă aplicabile dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen., deoarece anterior agresiunii neînțelegerile au existat

între acesta și fratele părții vătămate, ceea ce nu justifică reacția sa extrem

de violentă.

Tribunalul

Teleorman a precizat și faptul că inculpatul a solicitat ca soluționarea cauzei

să aibă loc potrivit procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

În

consecință, analizând întregul material probator administrat în cursul

urmăririi penale, prima instanță a reținut că, la data de 28 aprilie 2013,

inculpatul a mers împreună cu concubina sa la locuința părinților din comuna

C., unde a consumat băuturi alcoolice și s-a întors în jurul orelor 18,40,

ulterior acestui moment consumând o cantitate de aproximativ 2,5 litri de bere

împreună cu partea vătămată B.I. și cu fratele acestuia, B.D. Pe fondul

consumului de alcool, între inculpat și martor au existat neînțelegeri,

împrejurare în care B.D. l-a prins pe inculpat de obiectele de îmbrăcăminte și

apoi l-a îmbrâncit. Concubina inculpatului a intervenit și i-a solicitat

acestuia să intre în curte, însă la scurt timp B.D. i-a trimis mesaje pe

telefonul mobil și l-a sunat, solicitându-i inculpatului să iasă la poartă

pentru a continua discuțiile, amenințându-l în același timp, adresându-i

expresiile: "hai mă, dacă ești șmecher, ieși la poartă (...) te mut de

aici (...)". A mai reținut prima instanță că, urmare a comportamentului

martorului și a consumului de alcool, inculpatul s-a înarmat cu un obiect din

lemn de esență tare, axul de la un cuier pom.

Ieșit

afară din casă, inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, în zona capului cu

obiectul cu care era înarmat părții vătămate B.I., care intervenise pentru

aplanarea conflictului, cauzându-i leziuni ce au necesitat 70 - 80 zile

îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața victimei.

Raportat

la situația descrisă, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., infracțiune pentru care s-a

dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare, urmare a reținerii

de circumstanțe atenuante, fiind dispuse și restul măsurilor mai sus

prezentate.

Împotriva

sentinței penale menționate a declarat apel, inculpatul L.G., solicitând

reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Prin

Decizia penală nr. 236/A din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală a respins, ca nefondat apelul declarat în cauză,

obligându-l pe inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.

Curtea

de apel a constatat că instanța de fond, a făcut o evaluare judicioasă și

obiectivă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația

de fapt dedusă judecății și a dat acesteia o încadrare juridică legală.

S-a

constatat că, în mod corect au fost încadrate faptele inculpatului în

dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

(tentativă de omor calificat, săvârșit în loc public). S-a apreciat că

existența intenției specifice infracțiunii de omor este dovedită de obiectul

folosit de inculpat pentru aplicarea loviturii, astfel cum acesta a fost

descris mai sus, de zona vizată de lovitură și de forța extraordinară a

acesteia care a dus, atât la ruperea axului de cuier, cât și la o fractură cu

înfundare și hemoragie intracraniană.

De

asemenea, s-a reținut că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit.

b) C. pen., neexistând o provocare din partea victimei B.D. sau o atitudine a

acesteia de natură a îl face pe inculpat să creadă ca partea vătămata se

alătura comportamentului agresiv al fratelui său, declarațiile inculpatului din

cursul urmăririi penale fiind singulare în acest sens, motiv pentru care în mod

judicios au fost înlăturate de la stabilirea situației de fapt.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, curtea de

apel a remarcat, în primul rând, faptul că prima instanță nu a indicat niciunul

din elementele care au determinat aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare și

nici nu a motivat reținerea circumstanțelor atenuante, contrar dispozițiilor

art. 79 C. pen.

În

al doilea rând, s-a constatat că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în

sarcina inculpatului este închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6

luni. în urma aplicării procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen. minimul pedepsei a devenit de 5 ani, astfel încât pedeapsa aplicată

inculpatului urmare a reținerii de circumstanțe atenuante neprecizate (dar care

nu pot fi înlăturate în apelul inculpatului) se situează cu 2 ani sub minimum

special.

Raportat

la împrejurările de comitere a infracțiunii, la faptul că inculpatul a

abandonat victima în șanț, având însă prezența de spirit să strângă fragmentele

obiectului folosit pentru lovirea acesteia, dar și la faptul că inculpatul a

mai fost anterior cercetat tot pentru o infracțiune de violență - cea prevăzută

de art. 18

1

alin. (1) C. pen., presupus săvârșită la data de 26

septembrie 2012 asupra unui minor - pentru care s-a dispus încetarea urmăririi

penale, urmare a retragerii plângerii prealabile, instanța de prim control

judiciar a apreciat că nu există niciun element de natură a duce la concluzia

că s-ar impune o reducere suplimentară a pedepsei sau schimbarea modalității de

executare. Astfel, în condițiile existenței unor indicii cu privire la un

comportament violent repetitiv, executarea efectivă a pedepsei apare ca fiind

singura măsură aptă să ducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea

riscului de recidivă.

Totodată,

în ceea ce privește situația familială dificilă a inculpatului (prin raportare

la starea de sănătate a copilului acestuia) și lipsa antecedentelor penale, s-a

considerat că acestea au fost deja valorificate prin reducerea pedepsei

aplicate inculpatului de către prima instanță, iar recunoașterea săvârșirii

infracțiunii a fost deja "recompensată" prin aplicarea procedurii

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. cu beneficiile stabilite de

alin. (7) al articolului menționat.

Împotriva

deciziei anterior menționate, a declarat recurs inculpatul L.G., calea de atac

fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei.

Examinând

recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Prin

Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluării recursului, în

sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost

modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs

prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr,

acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul

conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate

critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior

menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține,

însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt

supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile

pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație

exclusă din sfera de control judiciar a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față

de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 236/A din 18 septembrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art.

381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și a arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la 05 noiembrie 2013.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul

cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr.

236/A din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 29 aprilie 2013 la 05 noiembrie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 05 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV