ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2265/2013

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 495/IJ. din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11447/30/2012, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.F. la 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pe un termen de 3 ani, de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata de 24 ore și a arestului preventiv din data de 31 octombrie 2012 și până la zi. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului metalic în lungime de 45 cm. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.012,75 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timiș. În temeiul art. 14 și art. 145 C. proc. pen. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.C.N. și a fost obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile suma de 8.500 RON cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 RON daune morale.

În baza art. 37 din Legea nr. 76/2003, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.I.D.G.I. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat să achite în favoarea statului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a constatat că inculpatul a arătat în fața instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. că recunoaște săvârșirea infracțiunii, în modalitatea descrisă de procuror în rechizitoriu și că își însușește toate probele depuse în acuzare. În condițiile în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției s-a considerat de către prima instanță că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a-și forma o părere și în consecință nu se mai impune efectuarea cercetării judecătorești.

Procedând la analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. și a reținut următoarea stare de fapt: Între inculpat și victimă există o stare de tensiune legat de faptul că partea vătămată A.C.N. îi datora o sumă de bani. în ziua incidentului inculpatul a contactat telefonic pe A.C.N. pentru a-i solicita restituirea sumei de bani. S-a reținut că cei doi au stabilit la telefon să se întâlnească în localitatea în care ambii locuiesc. Convorbirea telefonică a celor doi, nu a fost, însă, deloc cordială, chiar tensionată.

Aceasta a făcut ca inculpatul să meargă la întâlnire înarmat cu un telescop metalic, așteptându-se la violențe din partea părții vătămate. Deși partea vătămată nu a manifestat violență, inculpatul apropiindu-se de aceasta a lovit-o cu telescopul în cap. Intervenind martorul B.P., incidentul s-a oprit pentru moment, dar a fost reluat de inculpat, ulterior victima fiind lovită până a căzut jos încât a fost necesară transportarea ei la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara, unde a trebuit să sufere o intervenție chirurgicală. Din toate probele dosarului, Tribunalul Timiș și-a format convingerea că inculpatul lovind în public victima A.C.N. în cap, cu telescopul metalic de 45 cm, producându-i victimei leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 40 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele infracțiunii de omor calificat.

Pentru săvârșirea acestei fapte, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și recunoașterea de către acesta a infracțiunii, în contextul solicitării judecării cauzei, conform art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 3 ani, de la data executării pedepsei principale.

Instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat telescopul metalic corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.012,75 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara și la suma de 20.000 RON daune morale și 8.500 RON daune materiale către partea civilă A.C.N., ca urmare a admiterii, în parte, a acțiunii civile a acestuia. În baza art. 3, art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.I.D.G.I. În sfârșit, instanța l-a obligat pe inculpat la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 495/PI din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11447/30/2012 a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.S.F., solicitând reducerea pedepsei și modificarea modalității de executare a acesteia. Analizând apelul declarat prin prisma prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea atacată este temeinică și legală, apelul fiind nefondat. Starea de fapt reținută a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile raportului de constatare medico-legală din 12 iulie 2012 al I.M.L.

Timișoara, declarațiile martorilor N.P.M. și B.D.R., precum și ale inculpatului și părții vătămate. S-a reținut că, inculpatul a recunoscut fapta în fața instanței, aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art. 320 C. proc. pen. Din raportul de constatare medico-legală din 12 iulie 2012 al I.M.L. Timișoara rezultă că în momentul examinării medico-legale numitul A.C.N. prezenta contuzie frontală stângă, aer pericerebral frontal stânga, fractură cu înfundare os frontal stânga, vertebre cervicale aliniate posterior, fără fracturi; acestea putând fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri/planuri dure; putând data din 10 iulie 2012, topografia leziunilor sugerând poziția victimă-agresor față în față, fără a se exclude însă și alte posibilități.

În declarația sa dată în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoaște că a lovit pe partea vătămată cu un telescopul metalic în zona capului. Instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor calificat, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.

Lovirea părții vătămate cu un telescop metalic (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (capul) și cu intensitate, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, sau cel puțin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor împrejurări mai presus de voința acestuia, respectiv intervenția martorului N.P.M. și a organelor medicale. Mai mult, martorii N.P.M. și B.D.R. au relevat că după lovitura aplicată cu telescopul metalic, inculpatul a revenit la locul unde rămăsese victima și l-a lovit cu mai multe ori cu piciorul în zona abdominală.

În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel a apreciat că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 Cpen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei a fost condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor a fost în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate, respectiv în regim de detenție cu interzicerea pe durata executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., s-a considerat că este de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, având în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.

Instanța de apel, a considerat că nu se poate omite faptul că inculpatul a încercat să suprime viața unui alt tânăr pentru întârzierea plății unei datorii financiare, iar în condițiile unei integrări reduse în societate, o altă modalitate de executare nu ar putea conduce la prevenirea comiterii altor fapte sociale și la circumscrierea conduitei sale normelor de conviețuire socială. În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că a fost corect soluționată, suma de 8.500 RON acordată cu titlu de daune materiale fiind probată cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Referitor la daunele morale, instanța de apel a constatat că și acestea au fost corect cuantificate. Prin decizia penală nr. 42/A din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.S.F., invocând motivul prevăzut de art. 385 9 alin. (6) coroborat cu art. 197 alin. (1) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași Curți de Apel. Inculpatul recurent a susținut că i s-ar fi încălcat dreptul de apărare prin judecarea apelului său, cu apărător din oficiu, deși el avea apărător ales, respectiv, avocatul de la prima instanță și care în mod nejustificat reziliase convenția, refuzând să-l apere deoarece familia sa nu a mai avut alți bani să-i plătească în plus, pentru apărarea din apel. Că, în felul cum s-a desfășurat procesul a fost vătămat în sensul art. 197 alin. (1) C. proc.

pen. încât judecata apelului ar fi nulă și s-ar impune rejudecarea acestuia. Recursul inculpatului este nefondat. La data de 31 ianuarie 2013, instanța de apel constatând că inculpatul nu are apărător, i-a atras atenția acestuia că are dreptul să-și angajeze un apărător ales până la următorul termen de judecată la care inculpatul, fără să fi invocat vreun angajament existent cu avocatul avut la prima instanță, a mai solicitat un nou termen de judecată. În aceste condiții, cum avocatul ales pentru fond, nu s-a prezentat la judecata apelului și cum inculpatul nu și-a angajat nici alt apărător, în mod corect, instanța a soluționat dosarul asigurându-i apărarea din oficiu, în condițiile legii. În plus, prin procedeul folosit, instanța nu l-a prejudiciat cu nimic, încât, în speță, nu operează nici o nulitate absolută cum pretinde inculpatul.

În această situație, Curtea va constata că recursul inculpatului B.S.F. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, ca nefondat, menținând decizia atacată. Se vor deduce din pedeapsă reținerea și arestarea, în continuare, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv al suportării onorariului pentru avocatul din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.F. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2012 la 26 iunie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.