ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2265/2013

Asupra recursului penal de față:

Prin

sentința penală nr. 495/IJ. din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. 11447/30/2012, în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul B.S.F. la 5 ani închisoare pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat.

În

temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a,

lit. b) C. pen., pe un termen de 3 ani, de la data executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării

preventive și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata de 24 ore

și a arestului preventiv din data de 31 octombrie 2012 și până la zi.

În

temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bastonului

metalic în lungime de 45 cm.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 2.012,75 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timiș.

În

temeiul art. 14 și art. 145 C. proc. pen. a fost admisă, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă A.C.N. și a fost obligat inculpatul

să achite în favoarea părții civile suma de 8.500 RON cu titlu de daune materiale

și suma de 20.000 RON daune morale.

În

baza art. 37 din Legea nr. 76/2003, s-a dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al

inculpatului în S.I.D.G.I.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat să achite în

favoarea statului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală,

Tribunalul Timiș a constatat că inculpatul a arătat în fața instanței că înțelege

să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. că recunoaște

săvârșirea infracțiunii, în modalitatea descrisă de procuror în rechizitoriu și

că își însușește toate probele depuse în acuzare.

În

condițiile în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei

în baza procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției s-a considerat de către

prima instanță că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente

pentru a-și forma o părere și în consecință nu se mai impune efectuarea cercetării

judecătorești.

Procedând la analiza materialului probator

administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul

este trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. e) C. pen. și

a reținut următoarea stare de fapt:

Între inculpat și victimă există o stare

de tensiune legat de faptul că partea vătămată A.C.N. îi datora o sumă de bani.

în ziua incidentului inculpatul a contactat telefonic pe A.C.N. pentru a-i solicita

restituirea sumei de bani.

S-a reținut că cei doi au stabilit la telefon

să se întâlnească în localitatea în care ambii locuiesc. Convorbirea telefonică

a celor doi, nu a fost, însă, deloc cordială, chiar tensionată. Aceasta a făcut

ca inculpatul să meargă la întâlnire înarmat cu un telescop metalic, așteptându-se

la violențe din partea părții vătămate. Deși partea vătămată nu a manifestat violență,

inculpatul apropiindu-se de aceasta a lovit-o cu telescopul în cap. Intervenind

martorul B.P., incidentul s-a oprit pentru moment, dar a fost reluat de inculpat,

ulterior victima fiind lovită până a căzut jos încât a fost necesară transportarea

ei la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara, unde a trebuit să sufere o intervenție

chirurgicală.

Din toate probele dosarului, Tribunalul

Timiș și-a format convingerea că inculpatul lovind în public victima A.C.N. în cap,

cu telescopul metalic de 45 cm, producându-i victimei leziuni pentru a căror vindecare

au fost necesare un număr de 40 de zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața

în pericol, întrunește elementele infracțiunii de omor calificat.

Pentru săvârșirea acestei fapte, Tribunalul

Timiș l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, la individualizarea pedepsei

avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și recunoașterea de

către acesta a infracțiunii, în contextul solicitării judecării cauzei, conform

art. 320

1

C. proc. pen.

În

temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata

executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 3 ani, de la data executării pedepsei principale.

Instanța a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat telescopul metalic

corp delict.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei

de 2.012,75 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara

și la suma de 20.000 RON daune morale și 8.500 RON daune materiale către partea

civilă A.C.N., ca urmare a admiterii, în parte, a acțiunii civile a acestuia.

În

baza art. 3, art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al

inculpatului în S.I.D.G.I.

În

sfârșit, instanța l-a obligat pe inculpat la 1.500 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 495/PI

din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 11447/30/2012

a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.S.F., solicitând reducerea pedepsei

și modificarea modalității de executare a acesteia.

Analizând apelul declarat prin prisma prin

prisma motivelor de apel, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea atacată este temeinică și

legală, apelul fiind nefondat.

Starea de fapt reținută a fost corectă,

fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești

și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile raportului de constatare medico-legală

din 12 iulie 2012 al I.M.L. Timișoara, declarațiile martorilor N.P.M. și B.D.R.,

precum și ale inculpatului și părții vătămate. S-a reținut că, inculpatul a recunoscut

fapta în fața

instanței, aplicându-se procedura reglementată

de dispozițiile art. 320 C. proc. pen.

Din raportul de constatare medico-legală

din 12 iulie 2012 al I.M.L. Timișoara rezultă că în momentul examinării medico-legale

numitul A.C.N. prezenta contuzie frontală stângă, aer pericerebral frontal stânga,

fractură cu înfundare os frontal stânga, vertebre cervicale aliniate posterior,

fără fracturi; acestea putând fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri/planuri dure;

putând data din 10 iulie 2012, topografia leziunilor sugerând poziția victimă-agresor

față în față, fără a se exclude însă și alte posibilități. În declarația sa dată

în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoaște că a lovit pe partea vătămată

cu un telescopul metalic în zona capului.

Instanța de apel a constatat că încadrarea

juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art.

175 lit. i) C. pen. Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv

al infracțiunii de tentativă de omor calificat, trebuie dedus din următoarele criterii

obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii,

numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și

aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile

dintre autor și victimă. Lovirea părții vătămate cu un telescop metalic (instrument

apt de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (capul) și cu intensitate, demonstrează

că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, sau cel puțin a acceptat acest

deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor

împrejurări mai presus de voința acestuia, respectiv intervenția martorului N.P.M.

și a organelor medicale. Mai mult, martorii N.P.M. și B.D.R. au relevat că după

lovitura aplicată cu telescopul metalic, inculpatul a revenit la locul unde rămăsese

victima și l-a lovit cu mai multe ori cu piciorul în zona abdominală.

În

ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel a apreciat

că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a

pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile

art. 72 Cpen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatei,

împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, beneficiind de aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Atingerea dublului scop preventiv

și educativ al pedepsei a fost condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa

de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

de omor a fost în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.,

respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Modalitatea de executare a pedepsei aplicate,

respectiv în regim de detenție cu interzicerea pe durata executării pedepsei a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., s-a considerat că este

de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei, având în vedere gravitatea faptei

reținute în sarcina inculpatului. Instanța de apel, a considerat că nu se poate

omite faptul că inculpatul a încercat să suprime viața unui alt tânăr pentru întârzierea

plății unei datorii financiare, iar în condițiile unei integrări reduse în societate,

o altă modalitate de executare nu ar putea conduce la prevenirea comiterii altor

fapte sociale și la circumscrierea conduitei sale normelor de conviețuire socială.

În

ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel a constatat

că a fost corect soluționată, suma de 8.500 RON acordată cu titlu de daune materiale

fiind probată cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Referitor la daunele morale, instanța de

apel a constatat că și acestea au fost corect cuantificate.

Prin decizia penală nr. 42/A din 28 februarie

2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei din urmă decizii, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul B.S.F., invocând motivul prevăzut de

art. 385

9

alin. (6) coroborat cu art. 197 alin. (1) C. proc. pen., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași Curți de Apel.

Inculpatul recurent a susținut că i s-ar

fi încălcat dreptul de apărare prin judecarea apelului său, cu apărător din oficiu,

deși el avea apărător ales, respectiv, avocatul de la prima instanță și care în

mod nejustificat reziliase convenția, refuzând să-l apere deoarece familia sa nu

a mai avut alți bani să-i plătească în plus, pentru apărarea din apel. Că, în felul

cum s-a desfășurat procesul a fost vătămat în sensul art. 197 alin. (1) C.

proc. pen. încât judecata apelului ar fi nulă și s-ar impune rejudecarea acestuia.

Recursul inculpatului este nefondat.

La data de 31 ianuarie 2013, instanța de

apel constatând că inculpatul nu are apărător, i-a atras atenția acestuia că are

dreptul să-și angajeze un apărător ales până la următorul termen de judecată la

care inculpatul, fără să fi invocat vreun angajament existent cu avocatul avut la

prima instanță, a mai solicitat un nou termen de judecată. În aceste condiții, cum

avocatul ales pentru fond, nu s-a prezentat la judecata apelului și cum inculpatul

nu și-a angajat nici alt apărător, în mod corect, instanța a soluționat dosarul

asigurându-i apărarea din oficiu, în condițiile legii.

În

plus, prin procedeul folosit, instanța nu l-a prejudiciat

cu nimic, încât, în speță, nu operează nici o nulitate absolută cum pretinde inculpatul.

În

această situație, Curtea va constata că recursul inculpatului

B.S.F. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 28 februarie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, ca nefondat, menținând decizia atacată.

Se vor deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea, în continuare, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor

judiciare către stat, inclusiv al suportării onorariului pentru avocatul din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.S.F. împotriva deciziei penale nr. 42/A din 28 februarie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2012 la 26 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie

2013.