ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2946/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 861 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul

Gorj, secția comercială, a respins acțiunea în revendicare

și obligația de a face promovată de reclamanta SC D. SRL în

contradictor cu pârâta SC C.D.O. SA în calitate de succesoare în drepturi

și obligații a SC E.O. SA pentru lipsa calității procesuale

pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect.

Instanța de fond a reținut

pe baza probelor administrate că societatea pârâtă are ca obiect

principal de activitate consultanță pentru afaceri și management,

că nu gestionează și nu are în administrare sau proprietate

instalații electrice.

În altă ordine de idei,

reclamanta, proprietara terenului pe care sunt amplasați doi stâlpi din

axul liniei electrice aeriene, potrivit art. 16 alin. (4) teza a II-a din Legea

nr. 318/2003, în vigoare la data la care reclamanta a dobândit proprietatea

terenului are dreptul la despăgubiri pentru orice pagube aduse cu ocazia

intervenției pentru reparații, revizii, avarii, asupra

proprietății astfel afectate fiind instituit un drept de uz și

de servitute în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare

și licențelor pentru activități și servicii legate de

capacitățile energetice, instanța nefiind însă sesizată

cu o cerere în despăgubiri.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, a respins apelul

formulat de reclamantă.

Analizând probele administrate

și în raport de considerentele deciziei Curții Constituționale nr.

1395 din 29 octombrie 2009 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 invocată de

apelantă, dispoziții identice cu cele ale art. 37 alin. (4) din fosta

lege a energiei electrice nr. 318/2003, conform cărora terenurile pe care

se situează rețelele electrice de distribuție existente la

intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea

publică a statului, a apreciat sentința atacată ca

temeinică și legală.

În raport de prevederile art. 294 alin.

(1) C. proc. civ., cererea de obligare la plata de despăgubiri pentru

lipsa de folosință a terenului a fost respinsă întrucât în

fața instanței de apel nu se pot formula cereri noi.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC D. SRL.

Recurenta nu invocă niciunul

din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. într-o

enumerare limitativă, dar, dezvoltarea criticilor formulate face

posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de art. 304.9 C.

proc. civ. privind aplicarea și interpretarea greșită a legii

respectiv a prevederilor incidente din Legea nr. 13/2007 și a prevederilor

art. 294 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Ceea ce critică în fapt

recurenta este decizia Curții Constituționale nr. 163 din 27

februarie 2007 prin care i s-a respins excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei

electrice nr. 13/2007 și în paralel decizia curții de apel cu privire

la aplicarea acelorași prevederi legale, or, decizia Curții

Constituționale este general obligatorie atât sub aspectul considerentelor

cât și al dispozitivului, ea neputând fi pusă în discuție de

nicio altă instanță, nici chiar de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Cât privește critica

greșitei constatări a felului stâlpilor ca fiind de distribuție

iar nu de transport și reținerea existenței rețelelor de

distribuție în loc de rețele de transport de medie tensiune,

deși distincția este prevăzută de art. 41 alin. (3) din

Legea energiei electrice, critica nu poate fi examinată întrucât ea

vizează de fapt temeinicia hotărârii atacate excedând controlului de

legalitate la care instanța de recurs este limitată prin art. 304 C.

proc. civ., partea introductivă.

Cum instanța de apel a

făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 294 C. proc.

civ. cu privire la neexaminarea cererii de despăgubiri formulată în

fața acesteia, în raport și de faptul că instanța de fond a

soluționat acțiunea reclamantei pe excepția lipsei

calității procesuale pasive, Înalta Curte va respinge recursul declarat

ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de recurenta - reclamanta SC D. SRL Bumbești împotriva deciziei nr.

5 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.