ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2946/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 861 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, secția comercială, a respins acțiunea în revendicare și obligația de a face promovată de reclamanta SC D. SRL în contradictor cu pârâta SC C.D.O. SA în calitate de succesoare în drepturi și obligații a SC E.O. SA pentru lipsa calității procesuale pasive, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect. Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că societatea pârâtă are ca obiect principal de activitate consultanță pentru afaceri și management, că nu gestionează și nu are în administrare sau proprietate instalații electrice.

În altă ordine de idei, reclamanta, proprietara terenului pe care sunt amplasați doi stâlpi din axul liniei electrice aeriene, potrivit art. 16 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 318/2003, în vigoare la data la care reclamanta a dobândit proprietatea terenului are dreptul la despăgubiri pentru orice pagube aduse cu ocazia intervenției pentru reparații, revizii, avarii, asupra proprietății astfel afectate fiind instituit un drept de uz și de servitute în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și licențelor pentru activități și servicii legate de capacitățile energetice, instanța nefiind însă sesizată cu o cerere în despăgubiri. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, a respins apelul formulat de reclamantă.

Analizând probele administrate și în raport de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 1395 din 29 octombrie 2009 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 invocată de apelantă, dispoziții identice cu cele ale art. 37 alin. (4) din fosta lege a energiei electrice nr. 318/2003, conform cărora terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, a apreciat sentința atacată ca temeinică și legală. În raport de prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cererea de obligare la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului a fost respinsă întrucât în fața instanței de apel nu se pot formula cereri noi.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC D. SRL. Recurenta nu invocă niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. într-o enumerare limitativă, dar, dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. privind aplicarea și interpretarea greșită a legii respectiv a prevederilor incidente din Legea nr. 13/2007 și a prevederilor art. 294 C. proc. civ. Recursul nu este fondat.

Ceea ce critică în fapt recurenta este decizia Curții Constituționale nr. 163 din 27 februarie 2007 prin care i s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și în paralel decizia curții de apel cu privire la aplicarea acelorași prevederi legale, or, decizia Curții Constituționale este general obligatorie atât sub aspectul considerentelor cât și al dispozitivului, ea neputând fi pusă în discuție de nicio altă instanță, nici chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cât privește critica greșitei constatări a felului stâlpilor ca fiind de distribuție iar nu de transport și reținerea existenței rețelelor de distribuție în loc de rețele de transport de medie tensiune, deși distincția este prevăzută de art. 41 alin. (3) din Legea energiei electrice, critica nu poate fi examinată întrucât ea vizează de fapt temeinicia hotărârii atacate excedând controlului de legalitate la care instanța de recurs este limitată prin art. 304 C. proc. civ., partea introductivă. Cum instanța de apel a făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 294 C. proc. civ. cu privire la neexaminarea cererii de despăgubiri formulată în fața acesteia, în raport și de faptul că instanța de fond a soluționat acțiunea reclamantei pe excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamanta SC D. SRL Bumbești împotriva deciziei nr. 5 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.