ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1915 din 3 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată în urma soluționării conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Judecătoria sector 1 București, prin sentința comercială nr. 110 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București , secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea reclamantului V.V. , iar pârâta SC E.D.M. SA București a fost obligată să încheie cu reclamantul convenția cadru de despăgubiri prevăzut de art. 16 alin. (5), (6) și (7) din Legea nr. 13/2007.

În esență, instanța a reținut că pe terenul reclamantului situat în București, str. Traian Demetrescu se află o construcție de zid în care sunt amplasate echipamente ale celor două posturi Trafo ce deservesc ansamblul de locuințe Mărășești, Nerva Traian și Mircea cel Bătrân, ce aparțin pârâtei și care astfel afectează 20,74 mp din cei 102 mp deținuți la acea adresă, că potrivit art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 este obligatorie încheierea unei convenții de despăgubiri între titularul terenului afectat de capacități energetice și titularul licenței sau autorizației de distribuție pentru uzul sau servitutea ce afectează terenul, care nu este gratuită, acestea grevând o proprietate privată, că pârâta a refuzat încheierea unei asemenea convenții, așa încât, având în vedere că potrivit art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007 proprietarii afectați au dreptul de a fi despăgubiți, au obligat-o pe pârâtă să încheie o asemenea convenție de despăgubiri cu respectarea cerințelor art. 16 alin. (6)-(7) din lege.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 352 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Prin aceeași decizie a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de intervenție în interes propriu formulată în această etapă procesuală de T.B.I., cel care a devenit proprietarul terenului pe care sunt amplasate echipamentele pârâtei, urmare vânzării-cumpărării încheiate cu reclamantul și autentificată din 25 septembrie 2008 de B.N.P. - I.T. (f.23-24 apel) . Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că este nefondată critica apelantei privitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului, deoarece reclamantul V.V.

a dovedit că este titularul proprietății asupra terenului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. - I.F., neprimind susținerea apelantei că respectivul teren ar fi fost expropriat în 1988 când s-a început construcția ansamblului de locuințe Mărășești din București . De asemenea, apelanta nu a dovedit că respectivele echipamente și posturi trafo ar fi fost instalate încă din 1944 în acea locație, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 41 din Legea nr. 13/2007 și să se poată considera că terenul este proprietatea publică a statului.

În consecință, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 și a obligat pârâta să încheie o convenție de despăgubiri, uzul și servitutea fiind gratuită doar în cazul unui teren al statului, potrivit art. 16 alin. (4) din lege . Cât privește cererea de intervenție în interes propriu instanța a reținut că ea nu conține o solicitare asupra căreia instanța să se pronunțe așa încât, ținând cont de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a respins-o. Nemulțumită de această decizie, pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, admiterea apelului său, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta critică decizia din apel pentru că la termenul din 8 octombrie 2009, când s-a judecat apelul, ea nu a fost legal citată întrucât, la termenul anterior din 17 septembrie 2009, fusese protestul magistraților iar din încheiere rezultă că s-a dispus citarea doar a intervenientului. În consecință, invocând dispozițiile art. 85, 107 C. proc. civ. și 105 alin. (2) din același cod apreciază că, prin necitarea sa, i-au fost încălcate drepturi fundamentale în procesul civil, respectiv contradictorialitatea procesului și dreptul la apărare.

Dacă nu îi este primită această critică ce ar atrage casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare, recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsa sa de interes întrucât, contrar celor reținute de instanța de apel, acesta nu mai este proprietarul terenului încă din 25 septembrie 2008, anterior pronunțării sentinței de fond, urmare înstrăinării terenului către T.B.I. În consecință, el nu mai are interesul formulării unei asemenea cereri precum cea care formează obiectul judecății motiv pentru care solicită respingerea cererii.

Pe fondul litigiului, recurenta apreciază că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007, fără a ține cont că o asemenea convenție, la încheierea căreia a fost obligată, nu se poate încheia decât în condițiile Convenției-cadru pe care Guvernul României nu a elaborat-o încă - deși avea obligația elaborării ei în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii - și care, oricum, ea nu putea avea decât un caracter temporar, strict delimitată la durata necesară executării lucrărilor la instalațiile electrice, aspect clar ce rezultă din coroborarea art. 16 cu art. 19 din lege. Recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta: Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. este nefondată deoarece, din actele dosarului de apel rezultă că recurenta, apelantă în cauză, a fost prezentă la termenul din 4 iunie 2009, apoi la 25 iunie 2009, termen când procesul s-a amânat la 17 septembrie 2009 când a avut loc protestul magistraților și când cauza a fost amânată la 8 octombrie 2009 . Din moment ce apelanta a fost prezentă la un termen anterior ea este prezumată, conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ., că are cunoștință de termenele ulterioare și „nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță”, după cum se stipulează în text. În consecință, recurenta susține neîntemeiat că ea ar fi trebuit citată pentru termenul din 8 octombrie 2009, deoarece ea a avut termen în cunoștință încă din 4 iunie 2009, criticile formulate pe acest aspect urmând a fi respinse.

Cât privește rezolvarea dată de instanța de apel excepției lipsei calității procesuale active Curtea o apreciază ca fiind greșită deoarece, chiar dacă apelanta a argumentat-o pe alte considerente - cea a exproprierii terenului și pierderii proprietății de către reclamant - instanța de apel ar fi trebuit să rețină, în considerarea cererii de intervenție a lui T.B.I. și a actului de vânzare-cumpărare atașat că reclamantul V.V. nu mai era proprietarul terenului pe care sunt amplasate cele două posturi trafo, încă din 25 septembrie 2008, deci anterior soluționării fondului. Nemaifiind titularul dreptului de proprietate asupra terenului, cererea sa de a fi obligată pârâta să încheie o convenție de despăgubiri pentru utilizarea terenului este lipsită de interes.

În consecință Curtea apreciază ca întemeiate criticile recurentei sub acest aspect motiv pentru care va admite recursul pârâtei, va modifica decizia din apel în partea referitoare la soluționarea apelului pârâtei - nu și a cererii de intervenție, dat fiind faptul că intervenientul nu a recurat decizia - în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței de fond, cererea reclamantului V.V. urmând a fi respinsă ca lipsită de interes. În atare situație, celelalte critici ce vizează fondul litigiului nu se mai impun a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E.D.M. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 352 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul admiterii apelului pârâtei împotriva sentinței comerciale nr. 1915 din 3 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Schimbă în tot sentința menționată în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.V. ca fiind lipsită de interes. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.