ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4414/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.A.G. a chemat în judecată pârâta Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să anuleze decizia Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior prin care s-a dispus acordarea premiului „In Hoc Singo Vinces”, în domeniul matematică și științele naturii, numitei B.M.M., să reanalizeze dosarele candidaților și să acorde premiul candidatului cu punctajul cel mai mare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma concursului organizat de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, premiul „In Signo Vinces” a fost acordat numitei B.M.M., care a obținut un punctaj mai mic decât al său.

A mai arătat că a contestat rezultatul concursului, însă pârâta nu a formulat nici un răspuns. În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantei A.E.C.E.C., A.G. și C.M. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1834 din 17 iunie 2008, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, respingând ca atare atât acțiunea principală, cât și cererile de intervenție formulate în cauză. Pentru a hotărî astfel , prima instanță a avut în vedere argumentele ce urmează. Cenzura judiciară de atribuire a premiului în discuție presupune examinarea procedurii de concurs în care a fost implicată nu numai reclamanta, ci și persoana câștigătoare.

Este indiscutabil faptul că decizia de atribuire a premiului, ca act final al procedurii de concurs, a creat un drept în patrimoniul persoanei câștigătoare – B.M.M., iar o eventuală anulare a acestei decizii ar avea efect direct, în mod inexorabil, stingerea acestui drept, ceea ce nu este permis fără a se da posibilitatea titularului să-și exprime punctul de vedere în condiții de contradictorialitate. Întrucât, la solicitarea instanței, reclamanta a declarat că nu înțelege să cheme în judecată și terțul în favoarea căruia a fost emis actul administrativ atacat, neexistând nici o altă cale, prevăzută expres sau implicit, în dreptul comun sau reglementarea specială, pentru atragerea acestuia în proces, s-a concluzionat, că atât cererea principală, cât și cererile de intervenție sunt inadmisibile, excepția invocată de pârâtă în acest sens fiind întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta M.A.G. și intervenienta A.E.C.E.C. București precum și intervenienta G.R.A.U.G. Cluj Napoca. Prin ambele recursuri au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a făcut referire la următoarele aspecte: 1.Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, intervenientele și pârâtul C.N.C.I.S. nefiind citați pentru termenul din 17 iunie 2008 când a fost pusă în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii. Intervenienta - recurentă A.G. a apreciat că prevederile legale exprese și natura specifică a cauzei impuneau ca societatea civilă să fie reprezentată mai ales prin acele asociații care își recunosc poziția de avertizor de integritate.

2.Aplicarea greșită a dispozițiilor legale pentru admiterea respectivei excepții, apreciindu-se că, fiind vorba de un act administrativ unilateral cu caracter individual și nu unul bilateral, atacarea acestuia se face față de autoritatea emitentă sau față de persoanele care au participat la emiterea lui, cauzând vătămarea. Acțiunea a vizat, în principal, nerespectarea de către pârâtă a procedurii anunțate inițial și înlocuirea acesteia cu o procedură arbitrară, discriminatorie și favorizantă pentru un anumit candidat, deci în esență o neregularitate de procedură, persoana câștigătoare neputând formula niciun fel de apărare în raport cu această neregularitate și neputând răspunde pentru comportamentul altei persoane.

În opinia recurentelor, aceasta avea, de altfel, posibilitatea să intervină în proces în baza unei cereri de intervenție în interes personal sau în interesul pârâtelor. 3. Ignorarea de către instanța de fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor să comunice criteriile în baza cărora s-a evaluat în competiția „In Hoc Signo Vinces”. Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate invocate de recurente, în mod grupat, printr-un raționament de sinteză, raportat la legătura lor logică și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursurile nu sunt fondate, pentru argumentele în continuare arătate. Este incontestabil faptul că în conținutul principiului disponibilității care guvernează procesul civil intră și dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată și obiectul cererii.

Pe de altă parte însă, principiul rolului activ al judecătorului, consacrat la rândul său prin art. 129 C. proc. civ., permite instanței să pună în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces a terților, o eventuală încălcare a principiului anterior indicat putând fi reținută doar în situația în care ar dispune, din oficiu, o atare măsură, fără a atrage atenția reclamantului cu privire la respectiva necesitate și cu nesocotirea altui principiu fundamental, cel al contradictorialității. De asemenea, potrivit tezei a II-a art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate, precum și a altor subiecte de drept.

În considerarea acestor principii și prevederi legale, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost investită și la consecințele unei eventuale soluții de admitere a acesteia asupra drepturilor dobândite de terța persoana declarată câștigătoare în urma procedurii de concurs, prima instanță a statuat în mod corect că este necesară lărgirea codului procesual prin chemarea în judecată a acesteia, necesitate învederată reclamantei în ședința din 17 iunie 2008, anterior dezbaterii excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă. În conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Noțiunea de „vătămare” desemnează un prejudiciu „procesual”, legea impunând și condiția ca acesta să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului. În speță, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la poziția procesuală a părților care nu au fost citate, acestea participând voluntar la judecată pentru a apăra drepturile reclamantei, prin formularea unor cereri de intervenție accesorie și nu în interes propriu, în condițiile în care instanța fondului era datoare să stabilească în prealabil, cu respectarea prevederilor legale, cadrul procesual în care pot fi examinate pretențiile reclamantei, iar partea în favoarea căreia s-a intervenit nu a înțeles să procedeze la extinderea acestuia, în modalitatea ce i-a fost învederată, o atare vătămare a titularilor respectivelor cereri nu poate fi reținută.

În condițiile date, nu era legalmente posibilă continuarea procedurii prevăzute de art. 52 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se hotărî asupra încuviințării în principiu a cererilor de intervenție, care constituie o condiție pentru ca terțul să devină parte în proces și pentru ca instanța să fie investită cu judecarea cererii sale. Față de cele expuse, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., invocate de recurente, ca de altfel nici un alt motiv care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.A.G. și A.E.C.E.C. București, precum și de G.R.A.U.G. Cluj Napoca, împotriva sentinței civile nr. 1834 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.