ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 932 din 5 martie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.N.F.P., în contradictoriu cu pârâta G.N.M. și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea de drept a concursului organizat de pârâtă în perioada 14 aprilie 2008 – 15 aprilie 2008, pentru ocuparea funcției publice de comisar clasa I debutant în cadrul C.S.P. din structura pârâtei; a respins totodată ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea tuturor actelor administrative subsecvente organizării concursului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cazul concursului a cărui anulare se solicită, pârâta a respectat dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G.

nr. 1209/2003 referitoare la publicarea condițiilor de desfășurare în M. Of. al României Partea III, precum și, pe cele ale art. 4 și art. 10, din actul normativ mai sus menționat privind desfășurarea concursului și, respectiv stabilirea bibliografiei și a subiectelor de concurs. S-a mai reținut că, în acest ultim caz, Comisia de soluționare a contestațiilor a constatat că întrebările nr. 3-7 și 8 exced bibliografiei stabilită și afișată și a dispus, în conformitate cu art. 5 și 20 din Anexa 1 la H.G. nr. 1209/2003, admiterea contestației formulate de M.I.G., cu consecința recalculării punctajului obținut de acesta, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 3373/GM din 15 aprilie 2008, încheiat de pârâtă.

Cu privire la situația de fapt, instanța de fond a mai reținut că modalitatea de aplicare a legislației referitoare la organizarea și desfășurarea concursului a făcut obiectul unui control al reclamantei, ocazie cu care prin raportul de control întocmit, s-a stabilit sesizarea instanței de contencios administrativ, invocându-se dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/ 2003 și art. 22 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999. În raport de aspectele mai sus menționate și față de împrejurarea că nelegalitățile constatate cu privire la neconcordanța dintre subiectele de concurs și bibliografia stabilită, nu au fost contestate de pârâtă, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este, în parte, întemeiată, împrejurarea că ceilalți candidați nu au contestat rezultatele nefiind de natură să ducă la concluzia că nu s-a produs o vătămare a drepturilor și intereselor lor legitime.

S-a apreciat totodată că, în lipsa identificării actelor administrative subsecvente concursului, sancțiunea nulității nu poate fi aplicată și pentru acestea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs A.N.F.P., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind anularea actelor subsecvente concursului. Astfel, a motivat recurenta-reclamantă, din moment ce a fost admis primul capăt al acțiunii și s-a constatat nulitatea concursului organizat de către G.N.M. la 14-15 aprilie 2008, era normal ca, potrivit principiului „accessorium sequitur principale” să fie anulate și alte acte administrative subsecvente concursului.

A mai susținut recurenta-reclamantă că nu era necesară identificarea și depunerea la dosar a actelor administrative subsecvente organizării și desfășurării concursului anulat, așa cum a cerut instanța de fond, aceasta fiind datoare să se conformeze principiului juridic citat mai sus. Intimata-pârâtă G.N.M. nu a depus întâmpinare în cauză. Recursul este nefondat. Într-adevăr, așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanța de fond, admițând în parte acțiunea și constatând nulitatea de drept a concursului pe care G.N.M. l-a organizat la 14-15 aprilie 2008 pentru ocuparea funcției publice de comisar Clasa I, debutant, din cadrul Compartimentului substanțe periculoase al acestei autorități publice, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea tuturor actelor administrative subsecvente organizării concursului.

De asemenea, este adevărat că, potrivit principiului invocat de autoritatea publică recurentă, actele administrative care ar fi fost emise în urma și în baza concursului respectiv ar fi trebuit să fie anulate din moment ce se constatase nulitatea de drept a temeiului acelor acte. Dar, din dispozițiile art. 18, referitor la soluțiile pe care le poate da instanța și art. 8 alin. (1), referitor la obiectul acțiunii în contencios administrativ, din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru ca un act administrativ să poată fi anulat de instanță este necesar în primul rând ca acesta să existe, adică să fi fost emis de către o autoritate publică și să fi produs efecte vătămătoare.

Or, în cauză, este vorba de acte subsecvente concursului, care sunt ipotetice, din moment ce autoritatea publică recurentă nu a fost în măsură să probeze existența acestora, argumentând că nu ar fi necesară nici denumirea și identificarea lor, ceea ce este lipsit de orice temei legal. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul de față să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 932 din 5 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.