ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 35 din 31 ianuarie 2008

Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea reclamantului D.C.D. formulată în

contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și

Consiliul Local Pielești, având ca obiect anularea concursului organizat de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici în luna septembrie 2007 pentru

ocuparea funcției publice de conducere vacantă de secretar al Comunei Pielești,

județul Dolj.

Instanța de fond, prin

sentința civilă nr. 120 din 22 mai 2008 în temeiul dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., a admis cererea de completare a dispozitivului

sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 în sensul că pârâții au fost

obligați la 2007 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța

aceste hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că

reclamantul a solicitat

anularea concursului organizat pentru ocuparea funcției publice de conducere de

secretar al Consiliului Local al comunei Pielești, județul Dolj, în perioada 17

septembrie 2007 – 18 septembrie 2007 invocând încălcarea dispozițiilor art. 8

referitoare la îndeplinirea condițiilor specifice de participare la concurs și art.

22 privind comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor din

H.G. nr. 1209/2003. Conform art. 10 din H.G. 1209/2003 procedura de desfășurare

a concursului constă în 3 etape: selectarea dosarelor, proba scrisă și

interviul.

La data

selectării dosarelor de concurs reclamantul era singurul care îndeplinea

condițiile de vechime în studii pentru participarea la concursul pentru

ocuparea funcției publice de conducere, situație în care comisia de concurs ar

fi trebuit să selecteze doar dosarul reclamantului și nu să aplice excepția

prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006, potrivit căreia în cazul

în care la concursul organizat nu se prezintă persoane care îndeplinesc

condițiile de studii juridice sau administrative și/ sau condițiile de vechime

în specialitatea studiilor juridice ori administrative, pot candida și persoane

care nu îndeplinesc aceste condiții.

Instanța de

fond a reținut că în mod nelegal Comisia de soluționare a contestațiilor a

procedat în data de 18 septembrie 2007, când a afișat la sediul

A.N.F.P.

rezultatul contestației

formulate de reclamant cu privire la selecția dosarelor, deși concursul

propriu-zis s-a desfășurat în perioada 17 – 18 septembrie 2007, respingând

contestația acestuia pentru ca în baza aceluiași temei de drept să se

menționeze că, de fapt, comisia de soluționare a contestațiilor nu are

competența asupra selecției dosarelor de concurs depuse de candidați.

Instanța de

fond a mai apreciat că singura competentă să soluționeze contestațiile

împotriva etapei selectării dosarelor este comisia de soluționare a

contestațiilor care are și obligația soluționării acestor contestații într-un

termen rezonabil și înaintea susținerii celorlalte două probe.

În ceea ce

privește comisia de concurs, instanța de fond a constatat că aceasta a fost

constituită prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 22 alin. (2) lit.

a)) și b) din H.G. nr. 1209/2003.

Din comisia de

concurs au participat din partea Consiliului local un inspector financiar

debutant (din iunie 2007), un inspector agricol asistent (iulie 2007) și un

referent asistență socială (iunie 2006).

Având în vedere

bibliografia de concurs, ce cuprinde doar legislația de concurs, instanța de

fond a apreciat că nici unul din acești membri nu dețineau cunoștințele

juridice necesare evaluării probelor de concurs și nici experiența necesară

pentru a evalua obiectiv, competent și profesional cunoștințele candidaților.

Împotriva

acestor hotărâri pârâții A.N.F.P. și C.L. Pielești au declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

.

I.

Ulterior, Consiliul Local

Pielești a renunțat la judecarea recursului declarat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2008,

în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (2) C. proc. civ., a luat act de

renunțarea la judecarea recursului declarat de C.L. Pielești.

II.

A.N.F.P., în motivarea recursului

arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că a omis să se pronunțe

asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în condițiile în care

această cerere a fost pusă în discuția părților.

Se mai arată că

potrivit

legislației în vigoare și anexei la Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al

președintelui A.N.F.P. pentru participarea la concurs, candidații trebuiau să

îndeplinească condițiile generale prevăzute de art.

50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici,

republicată, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006 și cele specifice

pentru exercitarea funcției publice de secretar respectiv: studii superioare de

lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniul

juridic sau administrație

publică, o vechime de 2 ani în specialitatea studiilor

absolvite (în domeniul juridic sau

administrație

publică) necesare exercitării funcției publice de conducere de secretar,

cunoștințe

operare P.C., respectiv

aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006.

Recurenta mai susține că reclamantul

era licențiat în științe administrative, specializarea administrație

publică,

nefiind încadrat într-o funcție corespunzătoare studiilor absolvite, astfel că

la data

selectării

dosarelor de concurs nu îndeplinea condițiile de vechime în specialitatea

studiilor superioare absolvite, respectiv administrație publică necesare

exercitării funcției publice de secretar.

Recurenta mai arată că datorită faptului că s-a apreciat că nici un

candidat nu îndeplinea condițiile de vechime –

respectiv 2 ani

în specialitatea studiilor absolvite, necesare exercitării funcției publice de

conducere de secretar, s-a

aplicat excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006 – pentru

modificarea și completarea Legii nr. 188/ 1999 privind Statutul funcționarilor

publici și menționată expres în anexa la Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al

președintelui

Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Comisia de concurs a fost constituită potrivit dispozițiilor

art. 22

din H.G. nr. 1203/2009 privind organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici prin

Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al

președintelui

Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici

, astfel cum a fost modificat prin

ordinul

nr. 9927 din 07 septembrie 2007 al președintelui A.N.F.P.

și a fost formată din 5 membri, 3 fiind desemnați

dintre

funcționari publici din cadrul autorității publice în al cărui stat de funcții

a figurat funcția

publică scoasă la concurs, respectiv din cadrul

Consiliului Local Pielești,

iar 2 fiind desemnați dintre

funcționari

publici din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

În fine,

recurenta consideră că instanța de fond trebuia să o

introducă în cauză, pe

câștigătoarea

concursului contestat, respectiv D.G., în calitate de intervenientă.

Examinând cauza și sentințele atacate, în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de A.N.F.P. împotriva

sentinței

civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 și a sentinței nr. 120 din 22 mai 2008,

ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal,

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază că nu pot

fi reținute argumentele recurentei privind neîndeplinirea cerinței pentru

vechimea în specialitatea studiilor superioare absolvite de către reclamant,

având în vedere vechimea celorlalți doi candidați.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost singurul care a

îndeplinit această condiție, fiind consilier juridic 2 ani și 2 luni.

Astfel fiind, nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit cărora

datorită faptului că nici un candidat nu a îndeplinit condiția de vechime –

respectiv 2 ani în specialitatea studiilor absolvite, a fost nevoită să aplice

excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006.

În cauză, reclamantul a făcut, la momentul depunerii candidaturii pentru

postul de secretar al Primăriei Pielești, dovada îndeplinirii condiției

privitoare la vechimea numirii în specialitatea studiilor necesară exercitării

funcției publice vacante stabilită de art. 57 alin. (6) din Legea nr. 188/1999,

republicată.

De asemenea,

Înalta Curte urmează a înlătura critica potrivit căreia instanța de fond în mod

greșit a constatat nelegala compunere a comisiei de concurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 1209/ 2003, membrii

comisiei de concurs trebuie să aibă cunoștințele necesare valorii probelor de

concurs, precum și experiență în evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor

candidaților, specifice procesului de recrutare.

Din comisia de

concurs au făcut parte un inspector financiar debutant, un inspector agricol

asistent și un referent asistență socială.

Astfel fiind,

instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtele aveau obligația, în raport

cu postul vacant sos la concurs să ia toate măsurile ca toți membrii comisiei

să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din

H.G. nr. 209/2003.

Înalta Curte

consideră neîntemeiat și motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond, în

mod nelegal nu a dispus introducerea în cauză a persoanei care a câștigat

concursul, în calitate de intervenientă.

Într-adevăr,

potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul este în drept să pună

întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau

de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere

sau întâmpinare.

Din

interpretarea textului de lege mai sus amintit, se observă că sunt avute în

vedere acele împrejurări de fapt sau de drept care se încadrează în limitele

cadrului procesual, sub aspectul obiectului și al părților în proces, deci ale

cadrului procesual trasat deja de reclamant și de pârât.

Instanța nu

poate pune în dezbatere posibilitatea reclamantului de a-și mări câtimea

obiectului sau de a cere și altceva, ori posibilitatea oricăreia dintre părți

de a solicita introducerea în cauză a unui terț.

Dreptul părților de a determina

limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanța neputând introduce

din oficiu o altă persoană în proces, posibilitatea de a lărgi sfera procesului

având-o numai părțile.

În consecință,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței fondului este legală și temeinică.

din 22 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă cererea de

completare a dispozitivului sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008, în

sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte

constată că acesta este neîntemeiat și nu poate fi promovat având în vedere

dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „partea care

cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată”.

Susținerea potrivit căreia instanța era obligată să pună în discuția

părților această cerere este nefondată, neexistând această obligație pentru

instanță.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva celor 2 hotărâri, va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat

de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 și a

sentinței nr. 120 din 22 mai 2008, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.