ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35 din 31 ianuarie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea reclamantului D.C.D. formulată în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Consiliul Local Pielești, având ca obiect anularea concursului organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în luna septembrie 2007 pentru ocuparea funcției publice de conducere vacantă de secretar al Comunei Pielești, județul Dolj. Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 120 din 22 mai 2008 în temeiul dispozițiilor art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 în sensul că pârâții au fost obligați la 2007 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat anularea concursului organizat pentru ocuparea funcției publice de conducere de secretar al Consiliului Local al comunei Pielești, județul Dolj, în perioada 17 septembrie 2007 – 18 septembrie 2007 invocând încălcarea dispozițiilor art. 8 referitoare la îndeplinirea condițiilor specifice de participare la concurs și art. 22 privind comisia de concurs și comisia de soluționare a contestațiilor din H.G. nr. 1209/2003. Conform art. 10 din H.G. 1209/2003 procedura de desfășurare a concursului constă în 3 etape: selectarea dosarelor, proba scrisă și interviul.

La data selectării dosarelor de concurs reclamantul era singurul care îndeplinea condițiile de vechime în studii pentru participarea la concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere, situație în care comisia de concurs ar fi trebuit să selecteze doar dosarul reclamantului și nu să aplice excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006, potrivit căreia în cazul în care la concursul organizat nu se prezintă persoane care îndeplinesc condițiile de studii juridice sau administrative și/ sau condițiile de vechime în specialitatea studiilor juridice ori administrative, pot candida și persoane care nu îndeplinesc aceste condiții. Instanța de fond a reținut că în mod nelegal Comisia de soluționare a contestațiilor a procedat în data de 18 septembrie 2007, când a afișat la sediul A.N.F.P.

rezultatul contestației formulate de reclamant cu privire la selecția dosarelor, deși concursul propriu-zis s-a desfășurat în perioada 17 – 18 septembrie 2007, respingând contestația acestuia pentru ca în baza aceluiași temei de drept să se menționeze că, de fapt, comisia de soluționare a contestațiilor nu are competența asupra selecției dosarelor de concurs depuse de candidați. Instanța de fond a mai apreciat că singura competentă să soluționeze contestațiile împotriva etapei selectării dosarelor este comisia de soluționare a contestațiilor care are și obligația soluționării acestor contestații într-un termen rezonabil și înaintea susținerii celorlalte două probe. În ceea ce privește comisia de concurs, instanța de fond a constatat că aceasta a fost constituită prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. a)) și b) din H.G.

nr. 1209/2003. Din comisia de concurs au participat din partea Consiliului local un inspector financiar debutant (din iunie 2007), un inspector agricol asistent (iulie 2007) și un referent asistență socială (iunie 2006). Având în vedere bibliografia de concurs, ce cuprinde doar legislația de concurs, instanța de fond a apreciat că nici unul din acești membri nu dețineau cunoștințele juridice necesare evaluării probelor de concurs și nici experiența necesară pentru a evalua obiectiv, competent și profesional cunoștințele candidaților. Împotriva acestor hotărâri pârâții A.N.F.P. și C.L. Pielești au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie . I. Ulterior, Consiliul Local Pielești a renunțat la judecarea recursului declarat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (2) C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecarea recursului declarat de C.L. Pielești. II. A.N.F.P., în motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în condițiile în care această cerere a fost pusă în discuția părților. Se mai arată că potrivit legislației în vigoare și anexei la Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al președintelui A.N.F.P.

pentru participarea la concurs, candidații trebuiau să îndeplinească condițiile generale prevăzute de art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006 și cele specifice pentru exercitarea funcției publice de secretar respectiv: studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniul juridic sau administrație publică, o vechime de 2 ani în specialitatea studiilor absolvite (în domeniul juridic sau administrație publică) necesare exercitării funcției publice de conducere de secretar, cunoștințe operare P.C., respectiv aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006.

Recurenta mai susține că reclamantul era licențiat în științe administrative, specializarea administrație publică, nefiind încadrat într-o funcție corespunzătoare studiilor absolvite, astfel că la data selectării dosarelor de concurs nu îndeplinea condițiile de vechime în specialitatea studiilor superioare absolvite, respectiv administrație publică necesare exercitării funcției publice de secretar. Recurenta mai arată că datorită faptului că s-a apreciat că nici un candidat nu îndeplinea condițiile de vechime – respectiv 2 ani în specialitatea studiilor absolvite, necesare exercitării funcției publice de conducere de secretar, s-a aplicat excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006 – pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici și menționată expres în anexa la Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Comisia de concurs a fost constituită potrivit dispozițiilor art. 22 din H.G. nr. 1203/2009 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici prin Ordinul nr. 8613 din 07 august 2007 al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici , astfel cum a fost modificat prin ordinul nr. 9927 din 07 septembrie 2007 al președintelui A.N.F.P. și a fost formată din 5 membri, 3 fiind desemnați dintre funcționari publici din cadrul autorității publice în al cărui stat de funcții a figurat funcția publică scoasă la concurs, respectiv din cadrul Consiliului Local Pielești, iar 2 fiind desemnați dintre funcționari publici din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. În fine, recurenta consideră că instanța de fond trebuia să o introducă în cauză, pe câștigătoarea concursului contestat, respectiv D.G., în calitate de intervenientă.

Examinând cauza și sentințele atacate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 și a sentinței nr. 120 din 22 mai 2008, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute argumentele recurentei privind neîndeplinirea cerinței pentru vechimea în specialitatea studiilor superioare absolvite de către reclamant, având în vedere vechimea celorlalți doi candidați.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost singurul care a îndeplinit această condiție, fiind consilier juridic 2 ani și 2 luni. Astfel fiind, nu pot fi primite susținerile recurentei potrivit cărora datorită faptului că nici un candidat nu a îndeplinit condiția de vechime – respectiv 2 ani în specialitatea studiilor absolvite, a fost nevoită să aplice excepția prevăzută de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 251/2006. În cauză, reclamantul a făcut, la momentul depunerii candidaturii pentru postul de secretar al Primăriei Pielești, dovada îndeplinirii condiției privitoare la vechimea numirii în specialitatea studiilor necesară exercitării funcției publice vacante stabilită de art. 57 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, republicată.

De asemenea, Înalta Curte urmează a înlătura critica potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a constatat nelegala compunere a comisiei de concurs. Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 1209/ 2003, membrii comisiei de concurs trebuie să aibă cunoștințele necesare valorii probelor de concurs, precum și experiență în evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor candidaților, specifice procesului de recrutare. Din comisia de concurs au făcut parte un inspector financiar debutant, un inspector agricol asistent și un referent asistență socială. Astfel fiind, instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtele aveau obligația, în raport cu postul vacant sos la concurs să ia toate măsurile ca toți membrii comisiei să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G.

nr. 209/2003. Înalta Curte consideră neîntemeiat și motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond, în mod nelegal nu a dispus introducerea în cauză a persoanei care a câștigat concursul, în calitate de intervenientă. Într-adevăr, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul este în drept să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau întâmpinare. Din interpretarea textului de lege mai sus amintit, se observă că sunt avute în vedere acele împrejurări de fapt sau de drept care se încadrează în limitele cadrului procesual, sub aspectul obiectului și al părților în proces, deci ale cadrului procesual trasat deja de reclamant și de pârât.

Instanța nu poate pune în dezbatere posibilitatea reclamantului de a-și mări câtimea obiectului sau de a cere și altceva, ori posibilitatea oricăreia dintre părți de a solicita introducerea în cauză a unui terț. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanța neputând introduce din oficiu o altă persoană în proces, posibilitatea de a lărgi sfera procesului având-o numai părțile. În consecință, Înalta Curte constată că hotărârea instanței fondului este legală și temeinică. 2. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 120 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008, în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat și nu poate fi promovat având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Susținerea potrivit căreia instanța era obligată să pună în discuția părților această cerere este nefondată, neexistând această obligație pentru instanță. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva celor 2 hotărâri, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 35 din 31 ianuarie 2008 și a sentinței nr. 120 din 22 mai 2008, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.