ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4181/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantul R.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de

Apel Craiova, constatarea nulității

absolute

a concursului organizat de pârâtă în data de 21 noiembrie 2008 susținând că acesta a fost organizat cu nerespectarea prevederilor legale

ale O.U.G. nr.

24/2000 și O.G. nr. 10/2008, referitoare la: respectarea termenului de depunere

a dosarului pentru înscrierea la concurs; compunerea comisiei de concurs care

îl includea pe Președintele Tribunalului Dolj deși organizarea concursului s-a făcut

de Curtea de Apel Craiova; cerința impusă de comisia de concurs referitoare la

studiile medii necesare candidaților deși atribuțiile postului de muncitor

necalificat vizau curățenia și întreținerea

toaletelor,

curții, sălilor de ședință, holurilor și anexelor instanței iar el obținuse

derogare

de la M.J.; încălcarea condiției publicității, obligatorie pentru desfășurarea

concursului în condiții de transparență și corectitudine.

Prin sentința civilă nr. 93

din 12 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență că

cererea reclamantului privind înscrierea la concurs s-a înregistrat la data de 12 noiembrie 2008, ora 14,30, peste termenul anunțat de organizator ca dată limită de

depunere a dosarelor, respectiv 11 noiembrie 2008.

De asemenea, s-a mai constatat că reclamantul nu a fost în măsura să

facă dovada că a absolvit studii medii, fapt care de altfel nici nu a fost

contestat de acesta, singura critică invocată fiind aceea referitoare la

inoportunitatea impunerii acestei condiții pentru ocuparea unui post de

muncitor necalificat.

Cu

toate că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că a

obținut de la M.J. o derogare pentru studii aceasta nu a făcut dovada deținerii

unui astfel de înscris.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul R.C.A. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că la dosarul cauzei exista dovada comunicată prin adresă, de către

Direcția Resurse Umane din cadrul Ministerului prin care se stabilește că

potrivit anexei 5/2 a din OG. 10/2008 pentru ocuparea postului de muncitor nu

se prevede cerința studiilor medii.

Recurentul mai susține că această

adresă a fost comunicată si Președintelui Curții de Apel considerând că nu s-au

respectat cerințele postului având în vedere că cel care este în măsură să

stabilească ce fel de studii sunt necesare este angajatorul.

În aceste condiții recurentul consideră ca selecția candidaților a avut

la baza o interpretare incorectă a dispozițiilor legale cuprinse în capitolul

III

din Regulamentul pentru Ocuparea

Posturilor Vacante de personal contractual din cadrul Departamentului

economico-financiar și administrativ aprobat prin Ordinul 2720 /2004 al M.J.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu,

Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanța de fond pronunțând

hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere

considerentele în continuare arătate.

În

vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte

constată că se impune analizarea obiectului cauzei.

Reclamantul

a solicitat constatarea nulității absolute a concursului organizat de pârâtă

pentru ocuparea postului de muncitor necalificat cu contract individual de muncă.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ.

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce

formează obiectul actului administrativ contestat.

Obiectul litigiului, în cauza

de față, nu se încadrează în textul de lege sus citat, fiind de fapt un litigiu

de muncă, Curtea de Apel a organizat un concurs pentru ocuparea unui post de muncitor

necalificat, cu contract individual de muncă.

Or, potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. „tribunalele judecă în primă instanță conflictele de

muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe”.

Prin urmare, instanța competentă

să soluționeze litigiile de muncă este Tribunalului ca instanță de conflicte de

muncă.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj,

secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

R.C., împotriva sentinței civile nr. 93 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.