ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.R. a

solicitat, în contradictoriu cu A.N.F.P., anularea probei de concurs – interviu

ca parte a concursului pentru ocuparea postului de secretar al Primăriei Borlești

desfășurat în zilele de 3-5 martie 2008.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la proba de interviu au fost înserate două cazuri

ipotetice de contrasemnare pentru legalitate de către secretar al Hotărârilor

Consiliului Local neincluse în bibliografie, că la aceeași probă nu au fost

prezenți în sală concomitent ambii concurenți.

Prin sentința civilă nr. 117

din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

În motivarea sentinței,

instanța de fond a reținut că în perioada 3-4 martie 2008 s-a desfășurat concursul pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Borlești,

județul Neamț, la acest concurs înscriindu-se reclamanta și S.C.

Bibliografia pentru concurs

(fila 17 dosar) a cuprins actele normative specifice activității funcționarilor

publici (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 161/2003, HG. nr. 1209/2003, Legea nr. 211/2001

etc.).

Punctajele obținute la proba

interviu (instanța reține aspectele legate doar de această probă având în

vedere că proba scrisă nu face obiectul acțiunii pendinte) au fost reliefate în

procesul verbal privind proba interviu (fila 49 dosar) reclamantul

înțelegând

să conteste această probă pe considerentul că i-au fost puse întrebări ce nu

erau incluse în bibliografie.

Analizând acest aspect s-a

reținut că speța propusă spre rezolvare se circumscrie legii administrației

publice locale, lege care apare trecută în bibliografie.

Față de aceste împrejurări,

respingerea, în temeiul art. 21 lit. b). din H.G. nr. 1209/2003 a contestației

apare ca legală (fila 60 proces verbal din data de 10 martie 2008).

S-a arătat că H.G. nr. 1209/2003

privind organizarea și desfășurarea carierei funcționarilor publici prevede

modalitatea de organizare și desfășurare a concursurilor.

În ce privește proba cu

interviu s-a reținut că potrivit art. 4 lit. c) Anexa a la H.G. nr. 1209/2003 comisia de concurs a stabilit planul de interviu. Potrivit art. 13 alin.

(1) membrii comisiei pot adresa candidaților, pe baza bibliografiei stabilite

pentru concurs, întrebări care vizează testarea aptitudinilor de a transpune în

practică informațiile și cunoștințele teoretice acumulate.

H.G. nr. 1209/2003 nu

prevede obligativitatea prezenței concomitente a celor doi candidați în sala de

concurs, așa încât în lipsa unei reglementări legale, instanța nu a putut

aprecia că proba cu interviu este lovită de nulitate.

Relatarea martorului în

sensul că reclamantul i-a spus că unul dintre subiecte nu era

în bibliografie nu a fost reținută

față de dispozițiile art. 13 din H.G. nr. 1209/2003 și de împrejurarea că din

bibliografie făcea parte și Legea nr. 215/2001 ca și faptul că nu a fost prezentată

comisiei de contestații și lucrarea celeilalte candidate pentru că atâta vreme

cât contestația a fost formulată de reclamant, comisia de contestații a

soluționat contestația raportat la lucrarea contestatorului, fiind evaluată

individual și nu prin raportarea la lucrările altor can

didați.

Suspiciunile reclamantului

în sensul că cea care a câștigat concursul ar fi știut subiectele anterior

concursului nu au fost probate, nefăcându-se dovada unei fraude în organizarea

concursului și au fost respinse.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând soluția ca fiind nelegală și

netemeinică.

Se invocă faptul că

hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că:

- instanța de fond a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.;

- sentința cuprinde motivele

străine de natura pricinii sau contradictorii, în loc să cuprindă motivele pe

care se sprijină;

- instanța a schimbat natura

și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății;

- sentința este lipsită de

temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul arată că motivele de respingere a acțiunii au fost preluate

din întâmpinarea A.N.F.P., deși magistratul este obligat să stăruie prin toate

mijloacele pentru aflarea adevărului.

S-a solicitat chemarea la

interogatoriu a lui S.C. care și-a avizat propria dispoziție de numire în

funcția de secretar de primărie.

A.N.F.P. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

soluției date de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

recurs

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Recurentul, deși a invocat

ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., nu a

dezvoltat critici în legătură cu acestea.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu au fost indicate formele

de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., care au fost încălcate, dar verificând, se constată că nu au existat asemenea

încălcări.

În privința motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta va fi respins pentru

că soluția instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, nu cuprinde

motive străine de natura pricinii sau contradictorii. De altfel, recurentul

nici nu a indicat care ar fi aceste motive străine sau contradictorii din

cuprinsul soluției adoptate de instanța de fond.

Și motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. va fi respins pentru că, în afară de susținerea

că instanța de fond a schimbat natura sau înțelesul actului juridic dedus

judecății, nici nu a fost precizat modul în care s-a făcut acest lucru de către

reclamantul-recurent.

Soluția instanței de fond nu

este dată cu aplicarea ori interpretarea greșită a legii, astfel că și motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi respins.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, proba de interviu din cadrul concursului organizat de A.N.F.P.

s-a desfășurat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1209/2004.

Cazurile ipotetice de

contrasemnare pentru legalitate de către secretar a Hotărârilor Consiliului

Local au fost conform bibliografiei stabilite pentru concurs.

Tot potrivit Regulamentului

de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin H.G. nr. 1209/2004, nu

este obligatorie prezența concomitentă în sală a celor doi candidați, în cadrul

susținerii probei de interviu și, deci, nici din acest punct de vedere, nu se

poate reține nelegalitatea probei.

Nu se poate reține faptul că

judecătorul care a soluționat cauza pe fond nu a stăruit pentru aflarea

adevărului pentru că ar fi preluat, în motivarea hotărârii, susținerile

pârâtei.

Referitor la solicitarea chemării

la interogatoriu a lui S.C., aceasta nu poate fi analizată în cazul cererii de

recurs, mai ales că litigiul nu s-a soluționat, nici în fața instanței de fond,

în contradictoriu cu această persoană.

Și celelalte critici ale

recurentului ce vizează răspunsurile considerate de comisia de evaluare ca

fiind bune nu pot fi considerate fondate pentru că se pot contesta numai vicii

de procedură privind desfășurarea concursului și instanța nu se poate transforma

într-un arbitru în stabilirea răspunsului corect.

De altfel, chiar instanța

europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil

prevăzut de ar. 6 din C.E.D.O. nu presupune posibilitatea contestării la

instanță a evaluării cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea

unei profesii, dar pot fi contestate iregularitățile în organizarea unei

asemenea evaluări (a se vedea Cauza Van Marle și alții împotriva Belgiei, Cauza

San Juan împotriva Franței).

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul I.R. împotriva

sentinței civile nr. 117 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2009.