ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea adresată instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.R. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.F.P., anularea probei de concurs – interviu ca parte a concursului pentru ocuparea postului de secretar al Primăriei Borlești desfășurat în zilele de 3-5 martie 2008. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la proba de interviu au fost înserate două cazuri ipotetice de contrasemnare pentru legalitate de către secretar al Hotărârilor Consiliului Local neincluse în bibliografie, că la aceeași probă nu au fost prezenți în sală concomitent ambii concurenți.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 117 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că în perioada 3-4 martie 2008 s-a desfășurat concursul pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Borlești, județul Neamț, la acest concurs înscriindu-se reclamanta și S.C. Bibliografia pentru concurs (fila 17 dosar) a cuprins actele normative specifice activității funcționarilor publici (Legea nr. 188/1999, Legea nr. 161/2003, HG. nr. 1209/2003, Legea nr. 211/2001 etc.).

Punctajele obținute la proba interviu (instanța reține aspectele legate doar de această probă având în vedere că proba scrisă nu face obiectul acțiunii pendinte) au fost reliefate în procesul verbal privind proba interviu (fila 49 dosar) reclamantul înțelegând să conteste această probă pe considerentul că i-au fost puse întrebări ce nu erau incluse în bibliografie. Analizând acest aspect s-a reținut că speța propusă spre rezolvare se circumscrie legii administrației publice locale, lege care apare trecută în bibliografie. Față de aceste împrejurări, respingerea, în temeiul art. 21 lit. b). din H.G. nr. 1209/2003 a contestației apare ca legală (fila 60 proces verbal din data de 10 martie 2008). S-a arătat că H.G.

nr. 1209/2003 privind organizarea și desfășurarea carierei funcționarilor publici prevede modalitatea de organizare și desfășurare a concursurilor. În ce privește proba cu interviu s-a reținut că potrivit art. 4 lit. c) Anexa a la H.G. nr. 1209/2003 comisia de concurs a stabilit planul de interviu. Potrivit art. 13 alin. (1) membrii comisiei pot adresa candidaților, pe baza bibliografiei stabilite pentru concurs, întrebări care vizează testarea aptitudinilor de a transpune în practică informațiile și cunoștințele teoretice acumulate. H.G. nr. 1209/2003 nu prevede obligativitatea prezenței concomitente a celor doi candidați în sala de concurs, așa încât în lipsa unei reglementări legale, instanța nu a putut aprecia că proba cu interviu este lovită de nulitate.

Relatarea martorului în sensul că reclamantul i-a spus că unul dintre subiecte nu era în bibliografie nu a fost reținută față de dispozițiile art. 13 din H.G. nr. 1209/2003 și de împrejurarea că din bibliografie făcea parte și Legea nr. 215/2001 ca și faptul că nu a fost prezentată comisiei de contestații și lucrarea celeilalte candidate pentru că atâta vreme cât contestația a fost formulată de reclamant, comisia de contestații a soluționat contestația raportat la lucrarea contestatorului, fiind evaluată individual și nu prin raportarea la lucrările altor can didați. Suspiciunile reclamantului în sensul că cea care a câștigat concursul ar fi știut subiectele anterior concursului nu au fost probate, nefăcându-se dovada unei fraude în organizarea concursului și au fost respinse.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică. Se invocă faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că: - instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; - sentința cuprinde motivele străine de natura pricinii sau contradictorii, în loc să cuprindă motivele pe care se sprijină; - instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății; - sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că motivele de respingere a acțiunii au fost preluate din întâmpinarea A.N.F.P., deși magistratul este obligat să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.

S-a solicitat chemarea la interogatoriu a lui S.C. care și-a avizat propria dispoziție de numire în funcția de secretar de primărie. A.N.F.P. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției date de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurentul, deși a invocat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ., nu a dezvoltat critici în legătură cu acestea. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., nu au fost indicate formele de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care au fost încălcate, dar verificând, se constată că nu au existat asemenea încălcări. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta va fi respins pentru că soluția instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, nu cuprinde motive străine de natura pricinii sau contradictorii. De altfel, recurentul nici nu a indicat care ar fi aceste motive străine sau contradictorii din cuprinsul soluției adoptate de instanța de fond. Și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. va fi respins pentru că, în afară de susținerea că instanța de fond a schimbat natura sau înțelesul actului juridic dedus judecății, nici nu a fost precizat modul în care s-a făcut acest lucru de către reclamantul-recurent.

Soluția instanței de fond nu este dată cu aplicarea ori interpretarea greșită a legii, astfel că și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi respins. Așa cum a reținut și instanța de fond, proba de interviu din cadrul concursului organizat de A.N.F.P. s-a desfășurat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1209/2004. Cazurile ipotetice de contrasemnare pentru legalitate de către secretar a Hotărârilor Consiliului Local au fost conform bibliografiei stabilite pentru concurs. Tot potrivit Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, aprobat prin H.G. nr. 1209/2004, nu este obligatorie prezența concomitentă în sală a celor doi candidați, în cadrul susținerii probei de interviu și, deci, nici din acest punct de vedere, nu se poate reține nelegalitatea probei.

Nu se poate reține faptul că judecătorul care a soluționat cauza pe fond nu a stăruit pentru aflarea adevărului pentru că ar fi preluat, în motivarea hotărârii, susținerile pârâtei. Referitor la solicitarea chemării la interogatoriu a lui S.C., aceasta nu poate fi analizată în cazul cererii de recurs, mai ales că litigiul nu s-a soluționat, nici în fața instanței de fond, în contradictoriu cu această persoană. Și celelalte critici ale recurentului ce vizează răspunsurile considerate de comisia de evaluare ca fiind bune nu pot fi considerate fondate pentru că se pot contesta numai vicii de procedură privind desfășurarea concursului și instanța nu se poate transforma într-un arbitru în stabilirea răspunsului corect.

De altfel, chiar instanța europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil prevăzut de ar. 6 din C.E.D.O. nu presupune posibilitatea contestării la instanță a evaluării cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii, dar pot fi contestate iregularitățile în organizarea unei asemenea evaluări (a se vedea Cauza Van Marle și alții împotriva Belgiei, Cauza San Juan împotriva Franței). Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.R. împotriva sentinței civile nr. 117 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.