ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova în urma declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea sa, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Primăria orașului Baia de Aramă - prin primarul orașului Baia de Aramă - D.M., anularea Ordinelor nr. 945/2008, respectiv nr. 1644/2008 emise de Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și anularea concursului pentru ocuparea postului de auditor superior din cadrul Primăriei Baia de Aramă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinele a căror anulare o solicită, prin care au fost constituite comisiile de concurs, sunt adoptate cu nesocotirea Legii nr. 188/1999, și a prevederilor H.G.

nr. 1209/2003. A arătat reclamantul că, potrivit acestor ordine comisia de concurs nu a fost alcătuită din reprezentanții indicați în Legea privind Statutul personalului didactic, fiind așadar constituită nelegal iar subiectele de concurs au fost cunoscute de candidata V.A. anterior desfășurării probelor. Prin sentința nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în vederea ocupării postului de auditor superior în cadrul aparatului de specialitate al Primarului orașului Baia de Aramă, s-a organizat de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici un concurs, la data de 10 martie 2008 având proba scrisă iar la 11 martie 2008, proba interviu.

Reclamantul H.I. a formulat contestație cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului de auditor intern, iar la data de 17 aprilie 2008 autoritatea pârâtă i-a comunicat acestuia răspuns la contestație, precizând că organizarea concursului a fost realizată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, situație în care trebuia să se adreseze acestei autorități. Prima instanță a reținut că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a răspuns la plângerile formulate de reclamant. În ce privește ordinele atacate, prima instanță a apreciat că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată și ale H.G. nr. 1209/2003. Relativ la componența comisiei de concurs s-a constatat îndeplinită condiția prevăzută la art. 22 din H.G.

nr. 1209/2003, structura comisiei fiind conformă cu cerințele legii. A mai reținut prima instanță că celelalte critici formulate nu sunt dovedite, reclamantul nesolicitând probe, iar, în ceea ce privește structura comisiei pentru rezolvarea contestațiilor, reclamantul nu a invocat vreo încălcare efectivă a prevederilor legale. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul H.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a reluat motivele din acțiune privind nelegalitatea constituirii comisiei de concurs și a lipsei de transparență în desfășurarea probelor. În acest sens, reclamantul a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că doi dintre membrii comisiei, angajați ai D.G.F.P.

Mehedinți erau rude, iar un alt membru, agent fiscal la primărie, era subalternul intervenientei V.A. S-a invocat de asemenea nelegalitatea rezultatului concursului, pe considerentul că intervenienta nu avea dreptul de a candida, întrucât, o lungă perioadă ocupase postul de șefă a biroului taxe și impozite în cadrul primăriei, făcând parte din comisiile de licitație organizate, iar soțul acesteia avusese calitatea de consilier local. Prin întâmpinare, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a invocat excepția nulității recursului, instanța neavând în vedere dispozițiile art. 302 1 lit. a) și c), C. proc. civ. privind conținutul cererii de recurs prevăzut sub sancțiunea nulității. Astfel, reclamantul nu a menționat numele părților și nici sediul instituțiilor și de asemenea, nu a indicat motivele pentru care critică sentința, limitându-se a relua considerentele din acțiunea introductivă.

Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că susținerile reclamantului privind constituirea comisiei de concurs nu sunt dovedite, iar situația intervenientei nu se regăsește printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr. 161/2003. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că atât excepția nulității invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici cât și recursul sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse. Solicitarea pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici privind nulitatea recursului formulat de reclamant este neîntemeiată. Prevederile art. 302 1 C. proc.

civ., despre care pârâta pretinde că au fost încălcate prin conținutul cererii de recurs – privind sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza numele, domiciliul ori sediul părților, numărul de înmatriculare în registrul comerțului al persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau codul fiscal al acestora au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 176/2005 a Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie. Curtea constată de asemenea, că recursul, deși sumar, este motivat, făcând posibilă încadrarea criticilor formulate în prevederile art. 304 C. proc. civ. Astfel cum a reținut instanța de fond comisia desemnată pentru concursul din 10-11 martie 2008 a fost constituită conform H.G.

nr. 1209/2003, emiterea ordinelor contestate fiind conformă normelor legale în vigoare privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Susținerea reclamantului privind existența unei stări de incompatibilitate pentru funcționarii publici ce au primit și exercitat calitatea de membru în comisie nu are suport probator, fiind în mod corect respinsă. De asemenea, situația prezentată de reclamant cu privire la intervenienta V.A., respectiv postul ocupat anterior ori faptul că soțul fusese consilier local, nu reprezintă un caz de incompatibilitate, potrivit Legii nr. 161/2003 pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În consecință, Curtea reține că ordinele emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici privind organizarea și desfășurarea concursului din 10-11 martie 2008, pentru ocuparea funcției publice de execuție vacante de auditor superior în cadrul Primăriei orașului Baia de Aramă au fost conforme dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1209/2003. Față de cele expuse mai sus criticile aduse de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.