ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova în urma declinării

competenței de soluționare a cauzei în favoarea sa, reclamantul H.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor

Publici și Primăria orașului Baia de Aramă - prin primarul orașului Baia de

Aramă - D.M., anularea Ordinelor nr. 945/2008, respectiv nr. 1644/2008 emise de

Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și anularea

concursului pentru ocuparea postului de auditor superior din cadrul Primăriei

Baia de Aramă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinele a căror anulare

o solicită, prin care au fost constituite comisiile de concurs, sunt adoptate

cu nesocotirea Legii nr. 188/1999, și a prevederilor H.G. nr. 1209/2003.

A arătat reclamantul că, potrivit acestor

ordine comisia de concurs nu a fost alcătuită din reprezentanții indicați în

Legea privind Statutul personalului didactic, fiind așadar constituită nelegal

iar subiectele de concurs au fost cunoscute de candidata V.A. anterior

desfășurării probelor.

Prin sentința nr. 17 din 16 ianuarie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea

formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în vederea ocupării postului de auditor superior în

cadrul aparatului de specialitate al Primarului orașului Baia de Aramă, s-a organizat

de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici un concurs, la data de 10

martie 2008 având proba scrisă iar la 11 martie 2008, proba interviu.

Reclamantul H.I. a formulat

contestație cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului de

auditor intern, iar la data de 17 aprilie 2008 autoritatea pârâtă i-a comunicat

acestuia răspuns la contestație, precizând că organizarea concursului a fost

realizată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, situație în care

trebuia să se adreseze acestei autorități.

Prima instanță a reținut că Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a răspuns la plângerile formulate de

reclamant.

În ce privește ordinele atacate,

prima instanță a apreciat că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor

Legii nr. 188/1999, republicată și ale H.G. nr. 1209/2003.

Relativ la componența comisiei de concurs

s-a constatat îndeplinită condiția prevăzută la art. 22 din H.G. nr. 1209/2003,

structura comisiei fiind conformă cu cerințele legii.

A mai reținut prima instanță că

celelalte critici formulate nu sunt dovedite, reclamantul nesolicitând probe,

iar, în ceea ce privește structura comisiei pentru rezolvarea contestațiilor,

reclamantul nu a invocat vreo încălcare efectivă a prevederilor legale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul H.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a reluat motivele din

acțiune privind nelegalitatea constituirii comisiei de concurs și a lipsei de

transparență în desfășurarea probelor.

În acest sens, reclamantul a arătat că nu

s-a avut în vedere faptul că doi dintre membrii comisiei, angajați ai D.G.F.P.

Mehedinți erau rude, iar un alt membru, agent fiscal la primărie, era

subalternul intervenientei V.A.

S-a invocat de asemenea nelegalitatea

rezultatului concursului, pe considerentul că intervenienta nu avea dreptul de

a candida, întrucât, o lungă perioadă ocupase postul de șefă a biroului taxe și

impozite în cadrul primăriei, făcând parte din comisiile de licitație organizate,

iar soțul acesteia avusese calitatea de consilier local.

Prin întâmpinare, Agenția Națională a

Funcționarilor Publici a invocat excepția nulității recursului, instanța

neavând în vedere dispozițiile art. 302

1

lit. a) și c), C. proc.

civ. privind conținutul cererii de recurs prevăzut sub sancțiunea nulității.

Astfel, reclamantul nu a menționat numele

părților și nici sediul instituțiilor și de asemenea, nu a indicat motivele

pentru care critică sentința, limitându-se a relua considerentele din acțiunea

introductivă.

Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că

susținerile reclamantului privind constituirea comisiei de concurs nu sunt

dovedite, iar situația intervenientei nu se regăsește printre cazurile de incompatibilitate

prevăzute de Legea nr. 161/2003.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că atât excepția nulității invocată de pârâta

Agenția Națională a Funcționarilor Publici cât și recursul sunt neîntemeiate,

urmând a fi respinse.

Solicitarea pârâtei Agenția Națională a

Funcționarilor Publici privind nulitatea recursului formulat de reclamant este

neîntemeiată.

Prevederile art. 302

1

C. proc.

civ., despre care pârâta pretinde că au fost încălcate prin conținutul cererii

de recurs – privind sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se

preciza numele, domiciliul ori sediul părților, numărul de înmatriculare în

registrul comerțului al persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau

codul fiscal al acestora au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 176/2005

a Curții Constituționale, decizie definitivă și obligatorie.

Curtea constată de asemenea, că recursul,

deși sumar, este motivat, făcând posibilă încadrarea criticilor formulate în

prevederile art. 304 C. proc. civ.

Astfel cum a reținut instanța de fond

comisia desemnată pentru concursul din 10-11 martie 2008 a fost constituită conform H.G. nr. 1209/2003, emiterea ordinelor contestate fiind conformă

normelor legale în vigoare privind organizarea și dezvoltarea carierei

funcționarilor publici.

Susținerea reclamantului privind

existența unei stări de incompatibilitate pentru funcționarii publici ce au

primit și exercitat calitatea de membru în comisie nu are suport probator,

fiind în mod corect respinsă.

De asemenea, situația prezentată de

reclamant cu privire la intervenienta V.A., respectiv postul ocupat anterior

ori faptul că soțul fusese consilier local, nu reprezintă un caz de

incompatibilitate, potrivit Legii nr. 161/2003 pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de

afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

În consecință, Curtea reține că ordinele

emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici privind organizarea și

desfășurarea concursului din 10-11 martie 2008, pentru ocuparea funcției

publice de execuție vacante de auditor superior în cadrul Primăriei orașului

Baia de Aramă au fost conforme dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr.

1209/2003.

Față de cele expuse mai sus criticile

aduse de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.I.

împotriva sentinței civile nr. 17 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

ianuarie 2010.