ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 862 din 17 februarie 2010 a

Curții de Apel București a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată

de pârâta A.P.I.A. și a fost admisă excepția tardivității invocată de pârâtul B.T.R.N.

și în consecință, a fost respinsă ca tardivă acțiunea reclamantei A.N.F.P. în contradictoriu

cu pârâții A.P.I.A. și B.T.R.N., precum și cererea de chemare în judecată a altei

persoane în ceea ce privește pe intervenienta M.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat, invocată

față de intervenienta M.C., cu privire la cauza ce a format obiectul Dosarului

nr. 7522/2/2007, este neîntemeiată, întrucât deși cele două cauze se referă la același

concurs, totuși instanța constată că obiectul cauzelor nu este identic.

Astfel, intervenienta

M.C. în Dosarul nr. 7522/2/2007 a solicitat recorectarea lucrării sale și anularea

lucrărilor celorlalți candidați privind concursul organizat în perioada 22 august

2009 - 24 august 2007, iar dosarul de față are ca obiect constatarea nulității de

drept a concursului arătat mai sus, instanța concluzionând că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru a constata că a doua cerere de

chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este

între aceleași părți, făcute de ele contra lor, în aceeași calitate.

Cu privire la excepția

de inadmisibilitate a acțiunii, dar și cu privire la excepția lipsei de interes

se constată că privesc fondul acțiunii deduse judecății, iar instanța a apreciat

că aspectele invocate țin de fondul cauzei pentru soluționarea căreia nu au fost

administrate probe.

Cu privire la excepția

de tardivitate invocată în cauză, atât a acțiunii principale dar și a cererii de

intervenție formulată de M.C., instanța a reținut că excepția este întemeiată, reținând

că actele încheiate în cursul și pentru organizarea concursului din 22 august 2007

- 24 august 2007 au fost cunoscute de A.N.F.P.

Astfel, instanța a reținut

că actele săvârșite de persoanele desemnate de autoritatea reclamantă sunt actele

persoanei juridice înseși, iar A.N.F.P. a cunoscut existența actului invocat a fi

nelegal încă de la data inițierii și despăgubirii procedurii de organizare a concursului,

respectiv de la data când reprezentanții săi au semnat procesele-verbale referitoare

la concursul organizat.

Instanța de fond a înlăturat

apărarea reclamantei, în sensul că a luat cunoștință de nelegalitatea concursului

contestat, prin raportul de control, fără număr de înregistrare, fără dată, purtând

mențiunea finală cu privire la data de 10 martie 2009, când actul respectiv ar fi

fost încheiate și semnat de șef serviciu T.T. și un consilier, întrucât din procesul-verbal

încheiat la 24 august 2007 cu privire la desfășurarea activității Comisiei de Soluționare

a Contestațiilor la proba scrisă pentru concursul în discuție, rezultă că unul din

semnatarii raportului de control a făcut parte din Comisia de Soluționare a Contestațiilor

ca reprezentant A.N.F.P., respectiv T.T.

Pentru aceste considerente,

instanța de fond a concluzionat că reclamanta a cunoscut existența actului pretins

nelegal de la data desfășurării concursului, iar ultima dată, semnalată de încheiere

a concursului este 24 august 2007, iar acțiunea în justiție a fost introdusă la

data de 18 iulie 2009, cu mult peste termenul de decădere de 1 an prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceleași considerente,

se apreciază că acțiunea este tardivă și pentru capătul de cerere privind anularea

actului de numire în funcție a pârâtului B.T.R.N., întrucât acest act este efectul

rezultatului concursului, precum și cu privire la cererea de intervenție a intervenientei

M.C.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs A.N.F.P. și M.C.

M.C. a criticat hotărârea

judecătorească, întrucât instanța nu a ținut cont de probele administrate, de situația

de fapt și mai ales de obiectul acțiunii.

A.N.F.P., motivează recursul

prin aceea că instanța fondului a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și

cu greșita aplicare a legii.

Se apreciază că înscrisurile

aflate la dosar, dovedesc că instituția a luat cunoștință în 10 martie 2009 de modul

în care s-a desfășurat concursul, introducând acțiunea în termenul prevăzut de

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deasemenea, recursul este

motivat și pe fondul litigiului în raport de art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciindu-se că procedura de organizare a concursului a fost grav viciată prin

încălcarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursurilor, motiv pentru

care acest concurs este nul.

Prin întâmpinarea depusă

de B.T.R.N., a fost invocată excepția nulității recursului formulat de M.C.N. în

raport de prevederile art. 302

1

C. proc. civ.

Această excepție, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 302

1

C. proc. civ., nu au fost încălcate de recurentă, toate mențiunile

prevăzute în acest art. fiind îndeplinite de recurentă.

Cu certitudine M.C. critică,

sentința atacată, arătând motivul de netemeinicie și nelegalitate, încadrându-se

în termenul de formulare a căii de atac, chiar dacă motivele acestui recurs au fost

succint prezentate.

Așa fiind, excepția invocată

în raport de prevederile art. 302

1

C. proc. civ., se va respinge de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Referitor la fondul pricinii,

analizând actele dosarului și motivele de recurs din cele 2 recursuri, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține următoarele:

Instanța Curții de Apel

a admis excepția de tardivitate invocată de pârâtul B.T.R.N. și a respins cererea

de chemare în judecată formulată de A.N.F.P. cât și cererea de chemare în judecată

a altei persoane în ceea ce o privește pe M.C., ca tardiv formulate.

Prin aceeași sentință

s-a respins excepția autorității de lucru judecată invocată de A.P.I.A.

Avându-se în vedere că

motivele din ambele recursuri privesc doar excepția de tardivitate, Înalta Curte

de Casație și Justiție va analiza calea de atac prin această prismă doar.

Din actele aflate la dosar,

procesele-verbale încheiate în 2007, rezultă, că în comisia de concurs doi dintre

membrii au reprezentat A.N.F.P.

De asemenea, există la

dosar și Avizul dat de către recurenta-reclamantă, pârâtei Autoritatea administrativă

pentru organizarea concursului în 22 august 2007 și în 24 august 2007 pentru proba

scrisă și cea de interviu.

Art. 11 din Legea nr.

554/2004, prevede în alin. (3) că, în cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul

Poporului, Ministerul Public și A.N.F.P., termenul curge de la data când s-a cunoscut

existența actului nelegal, fiind aplicabile dispozițiile alin. (2).

Art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 prevede că pentru motive bine întemeiate, cererea poate fi introdusă

și peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1) al art. 11, însă nu mai târziu

de un an de la data comunicării actului.

Este cert că termenul

de 6 luni este un termen de prescripție, însă cel de un an este termen de decădere.

Este fără putință de tăgadă

că actele făcute de persoanele desemnate de reclamanta-recurentă A.N.F.P. sunt acte

ale acestei autorități, acte de care fără dubiu ea a știut chiar la data când reprezentanții

săi au semnat procesele-verbale mai sus arătate.

Deci, la data desfășurării

concursului - 24 august 2007, recurenta-reclamantă a cunoscut existența actului

pe care îl consideră nelegal.

Acțiunea în justiție a

fost introdusă la 18 iulie 2009 deci cu mult peste termenul de decădere de un an

prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Desigur, Curtea de Apel

corect a interpretat și faptul că în raport de aceleași considerente, acțiunea este

tardivă și pentru cererea privind anularea actului de numire în funcție a pârâtului,

persoană juridică, cu atât mai mult cu cât actul este efectul rezultatului concursului.

În ceea ce privește cererea

recurentei-interveniente M.C., la fond Curtea de Apel a constatat în mod corect

că este tardivă, întrucât și aceasta fără posibilitate de tăgadă a cunoscut în 24

august 2007 rezultatul concursului, astfel cum rezultă din probatoriile admise și

administrate.

În raport de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursurile declarat de

M.C.N. și de A.N.F.P., ca nefondate.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului;

Respinge recursurile declarate

de M.C.N. și A.N.F.P. împotriva sentinței nr. 862 din 17 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata

sumei de 4.760 RON cheltuieli de judecată către B.T.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.