ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3680/2011

HOTĂRÂRE
23.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3680/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

completare și completare dispozitiv de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei.

1.Decizia pronunțată

în recurs.

Prin decizia nr. 4778 din 4 noiembrie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția nulității recursului și recursurile declarate de M.C.N.

și Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 862 din

17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate, obligând recurenții la plata sumei de

4760 lei cheltuieli de judecată către B.T.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

Din procesele verbale

încheiate în 2007, rezultă că în comisia de concurs doi dintre membrii au

reprezentat Agenția Națională a Funcționarilor Publici, existând și Avizul dat

de către recurenta-reclamantă pârâtei Autoritatea administrativă pentru

organizarea concursului în 22 august 2007 și în 24 august 2007 pentru proba

scrisă și cea de interviu.

Instanța de control

judiciar a reținut că actele întocmite de persoanele desemnate de recurentă

reclamanta - Agenția Națională a Funcționarilor Publici sunt acte ale acestei

autorități și de care a avut cunoștință chiar la data când reprezentanții săi

au semnat procesele verbale menționate.

Deci, la data

desfășurării concursului 24 august 2007, recurenta-reclamantă a cunoscut

existența actului pe care îl consideră nelegal.

Acțiunea în justiție

a fost introdusă la 18 iulie 2009, cu mult peste termenul de decădere de un an

prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de apel a interpretat

corect și faptul că, în raport de aceleași considerente, acțiunea este tardivă

și pentru cererea privind anularea actului de numire în funcție a pârâtului,

persoană juridică, cu atât mai mult cu cât actul este efectul rezultatului

concursului.

În privința cererii

recurentei - interveniente, a reținut că prima instanță în mod corect a

constatat că este tardiv formulată, având în vedere că la data de 24 august

2007 și aceasta a cunoscut rezultatul concursului, astfel cum rezultă din

probatoriile administrate.

2.Cererea de

îndreptare și completare a dispozitivului formulată de intimatul - pârât B.T.R.N.

Prin cererea înregistrată

la data de 20 mai 2011 în dosarul nr. 6894/2/2009, intimatul-pârât a arătat că

numele său complet este B.T.R.N. și nu B.T., cum eronat este trecut în

dispozitivul deciziei nr. 4778 din 4 noiembrie 2010, solicitând să fie trecut

corect numele său, precum și completarea acestui dispozitiv, în sensul obligării

recurentelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată către

intimatul-pârât, întrucât nu rezultă care este proporția pe care o va suporta

fiecare recurentă din suma de 4760 lei la care au fost obligate.

Înaltei Curți, asupra cererii de îndreptare și completare a dispozitivului

deciziei pronunțate în recurs.

Examinând susținerile

intimatului-pârât, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte, constată

următoarele:

și de drept relevante.

Prin decizia nr. 4778

din 4 noiembrie 2010, fiind respinse recursurile declarate, recurentele M.C.N.

și Agenția Națională a Funcționarilor Publici au fost obligate la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către intimatul-pârât B.T.R.N.

Criticile

intimatului-pârât constau în faptul că nu rezultă din dispozitivul deciziei suma

de plată care revine fiecărei recurente din totalul cheltuielilor de judecată

la care au fost obligate, impunându-se astfel obligarea acestora în solidar,

întrucât există dificultăți în executarea hotărârii, și faptul că numele său nu

a fost trecut complet.

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate

cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după

caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date

în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

La termenul de

judecată din 23 iunie 2011, recurenta-reclamantă Agenția Națională a

Funcționarilor Publici a învederat că a achitat ½ din cuantumul

cheltuielilor de judecată la care au fost obligate recurentele către

intimatul-pârât, respectiv suma de 2.380 lei, achitând astfel suma care îi

revenea.

În speță,

reglementarea este în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată

la care au fost obligate recurentele este în mod egal, nu există un raport de

solidaritate, prin urmare nu se aplică dispozițiile unui astfel de raport.

În plus, unul dintre

recurenți, respectiv Agenția Națională a Funcționarilor Publici a achitat suma

de 2.380 lei, care îi revenea din totalul cheltuielilor de judecată de 4.760

lei, potrivit dovezii existente la fila 55 din dosar.

În ceea ce privește

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 4778 din 4

noiembrie 2010, Înalta Curte, reține că potrivit prevederilor art. art. 281 alin.

(1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În speță, instanța de

control judiciar constată, din actele dosarului, că numele intimatului-pârât

este B.T.R.N. și nu B.T. cum din eroare s-a trecut în dispozitivul deciziei nr.

4778 din 4 noiembrie 2010.

asupra cererii de îndreptare și completare a dispozitivului deciziei pronunțate

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 281

2

pronunțate în recurs și va îndrepta eroarea materială strecurată în acest

dispozitiv, în sensul că numelui intimatului-pârât se va trece B.T.R.N., în loc

de B.T., cum din eroare s-a menționat.

Respinge cererea

formulată de B.T.R.N. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 4778 din

4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Admite cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de B.T.R.N.

Dispune îndreptarea

erorii materiale strecurate în decizia nr. nr. 4778 din 4 noiembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, în sensul că numele intimatului-pârât se va trece B.T.R.N. în loc de B.T.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2010
ție, rezultă că unul din semnatarii raportului de control a făcut parte din Comisia de Soluționare a Contestațiilor ca reprezentant A.N.F.P., respectiv T.T. Pentru aceste considerente, instanța de fond a concluzionat că reclamanta a cunoscu
ÎCCJ 2010-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5119/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1207 din 3 martie 2010 a admis recursul decl
ÎCCJ 2008-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 369/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 15 februarie 2007, reclamanta C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția
ÎCCJ 2011-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2011
C.N.A.S., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Recurenta A.N.F.P. a arătat pe larg situația de fapt a cauzei, precizând că în mod greșit instanța a soluționat cauza pe excepție, întrucât motivarea instanței este î
ÎCCJ 2011-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5217/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2811 din 27 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declar
Sursă