ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2011

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 2988 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă ca fiind lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta A.N.F.P. în contradictoriu cu pârâții C.N.A.S. și B.A.G. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă, reclamanta A.N.F.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.A.S. și B.A.G., constatarea nulității de drept a concursului desfășurat în perioada 6 - 7 mai 2008 pentru ocuparea funcției publice de director al D.A.E., precum și a actului de numire în funcție a pârâtei B.A.G. și constatarea nulității de drept a concursului desfășurat în februarie 2004 pentru ocuparea funcției publice de consilier juridic, grad profesional asistent din cadrul C.N.A.S.

Analizând actele dosarului, instanța de primă jurisdicție a constatat că excepția privind lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni, invocată de pârâta B.A.G., este întemeiată, întrucât în prezent pârâta nu mai deține funcțiile atribuite în urma celor două concursuri contestate. Instanța a apreciat că în condițiile de fapt actuale, declararea nulității celor două acte de numire nu mai poate produce nicio consecință juridică, astfel încât a concluzionat că nu mai există nici un interes pentru promovarea acțiunii de față. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recursurile formulate de A.N.F.P. și C.N.A.S., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Recurenta A.N.F.P.

a arătat pe larg situația de fapt a cauzei, precizând că în mod greșit instanța a soluționat cauza pe excepție, întrucât motivarea instanței este în dezacord cu dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003 în vigoare la data organizării concursurilor și care impuneau ca instanța să se pronunțe asupra motivelor de nulitate a concursurilor invocate de A.N.F.P. De asemenea, a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, întrucât chiar dacă pârâta nu mai deține funcțiile obținute în temeiul concursurilor organizate de instituția pârâtă, acest lucru nu prezintă relevanță față de obiectul cauzei, întrucât ocuparea funcției publice a avut loc ca urmare a fraudării legii.

Recurenta C.N.A.S. a criticat soluția instanței de fond ca fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale. Recurenta a arătat că instituția C.N.A.S. a fost indusă în eroare de pârâta B.A. cu privire la îndeplinirea de către aceasta a condiției de vechime de minim 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării unei funcții publice de conducere și, pe cale de consecință, a solicitat reclamantei A.N.F.P. demararea procedurilor necesare anulării concursurilor organizate, având în vedere că pârâta la ambele concursuri a prezentat date nereale, iar comisia de concurs a fost indusă în eroare și dacă ar fi fost cunoscute datele reale la data concursului ar fi însemnat ne validarea dosarului de concurs al pârâtei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursurile formulate ca nefondate, pentru considerentele ce urmează: Criticile formulate de recurente nu pot fi primite de această instanță de control judiciar, întrucât instanța de fond a analizat interesul reclamantei în promovarea acțiunii introductive, condiție indispensabilă pentru promovarea unei acțiuni în justiție, fără a intra pe fondul cererii introductive. Condiția justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim în literatura juridică română și străină, precum și în practica judiciară, ca absolut necesară atât pentru dobândirea calității de parte în proces cât și pentru exercițiul acțiunii civile.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv civil și se analizează atât în persoana celui care formulează acțiunea în justiție, cât și în persoana celui care se apără. Interesul constă în folosul practic material sau moral, ori material și moral, pe care partea îl urmărește în judecată. Așa fiind, justificarea interesului judiciar incumbă în primul rând reclamantului, apreciindu-se din punct de vedere temporal în raport de momentul promovării acțiunii, dar și pârâtului, în strânsă legătură cu actele procedurale îndeplinite de acesta ca răspuns la cererea reclamantului. În general, se consideră că interesul de a acționa în justiție trebuie să îndeplinească în mod cumulativ mai multe atribute sau condiții, respectiv să fie legitim, să fie născut și actual și să fie personal.

Interesul este legitim atunci când el este în concordanță cu legea și cu normele de conviețuire socială, respectiv atunci când pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de dreptul obiectiv și atunci când dreptul subiectiv pe care se întemeiază este exercitat potrivit cu destinația sa economică sau socială. Interesul trebuie să fie născut și actual, ceea ce presupune ca el să existe atunci când se declanșează demersul procesual, urmare, de regulă, încălcării unui drept subiectiv, dacă dreptul pretins este actual și interesul de a acționa este născut și actual. Ori, în cauza dedusă judecății interesul reclamantei nu mai este actual, iar instanța de fond a apreciat corect această situație.

Faptul că intimata - pârâtă a prezentat date nereale și a indus în eroare comisia de concurs, la data respectivă, nu înseamnă și justificarea unui interes legitim pentru instituția recurentă în demararea acțiunii privind anularea concursurilor arătate, întrucât pentru prezentarea de declarații nereale, ori de alte înscrisuri care nu corespund realității există alte proceduri ce ar fi putut fi declanșate de autoritățile implicate. Pentru toate aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de A.N.F.P. și C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 2988 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurentele la plata sumei de 5173,16 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă B.A.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.