ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2011

Asupra

recursurilor de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr.

2988 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă ca fiind

lipsită de interes acțiunea formulată de reclamanta A.N.F.P. în contradictoriu

cu pârâții C.N.A.S. și B.A.G.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea

introductivă, reclamanta A.N.F.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

C.N.A.S. și B.A.G., constatarea nulității de drept a concursului desfășurat în

perioada 6 - 7 mai 2008 pentru ocuparea funcției publice de director al D.A.E.,

precum și a actului de numire în funcție a pârâtei B.A.G. și constatarea

nulității de drept a concursului desfășurat în februarie 2004 pentru ocuparea

funcției publice de consilier juridic, grad profesional asistent din cadrul

C.N.A.S.

Analizând

actele dosarului, instanța de primă jurisdicție a constatat că excepția privind

lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni, invocată de pârâta B.A.G.,

este întemeiată, întrucât în prezent pârâta nu mai deține funcțiile atribuite

în urma celor două concursuri contestate.

Instanța a

apreciat că în condițiile de fapt actuale, declararea nulității celor două acte

de numire nu mai poate produce nicio consecință juridică, astfel încât a

concluzionat că nu mai există nici un interes pentru promovarea acțiunii de

față.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs recursurile formulate de A.N.F.P. și

C.N.A.S., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurenta A.N.F.P.

a arătat pe larg situația de fapt a cauzei, precizând că în mod greșit instanța

a soluționat cauza pe excepție, întrucât motivarea instanței este în dezacord

cu dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003 în vigoare la data organizării

concursurilor și care impuneau ca instanța să se pronunțe asupra motivelor de

nulitate a concursurilor invocate de A.N.F.P.

De asemenea, a

arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale,

întrucât chiar dacă pârâta nu mai deține funcțiile obținute în temeiul

concursurilor organizate de instituția pârâtă, acest lucru nu prezintă

relevanță față de obiectul cauzei, întrucât ocuparea funcției publice a avut

loc ca urmare a fraudării legii.

Recurenta C.N.A.S.

a criticat soluția instanței de fond ca fiind lipsită de temei legal și dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale.

Recurenta a

arătat că instituția C.N.A.S. a fost indusă în eroare de pârâta B.A. cu privire

la îndeplinirea de către aceasta a condiției de vechime de minim 5 ani în

specialitatea studiilor necesare exercitării unei funcții publice de conducere

și, pe cale de consecință, a solicitat reclamantei A.N.F.P. demararea

procedurilor necesare anulării concursurilor organizate, având în vedere că

pârâta la ambele concursuri a prezentat date nereale, iar comisia de concurs a

fost indusă în eroare și dacă ar fi fost cunoscute datele reale la data

concursului ar fi însemnat ne validarea dosarului de concurs al pârâtei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursurile formulate ca

nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Criticile

formulate de recurente nu pot fi primite de această instanță de control

judiciar, întrucât instanța de fond a analizat interesul reclamantei în

promovarea acțiunii introductive, condiție indispensabilă pentru promovarea

unei acțiuni în justiție, fără a intra pe fondul cererii introductive.

Condiția

justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod

unanim în literatura juridică română și străină, precum și în practica

judiciară, ca absolut necesară atât pentru dobândirea calității de parte în

proces cât și pentru exercițiul acțiunii civile.

Interesul

trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se

corelează cu un drept subiectiv civil și se analizează atât în persoana celui

care formulează acțiunea în justiție, cât și în persoana celui care se apără.

Interesul constă în folosul practic material sau moral, ori material și moral,

pe care partea îl urmărește în judecată. Așa fiind, justificarea interesului

judiciar incumbă în primul rând reclamantului, apreciindu-se din punct de

vedere temporal în raport de momentul promovării acțiunii, dar și pârâtului, în

strânsă legătură cu actele procedurale îndeplinite de acesta ca răspuns la

cererea reclamantului.

În general, se

consideră că interesul de a acționa în justiție trebuie să îndeplinească în mod

cumulativ mai multe atribute sau condiții, respectiv să fie legitim, să fie

născut și actual și să fie personal.

Interesul este

legitim atunci când el este în concordanță cu legea și cu normele de

conviețuire socială, respectiv atunci când pretențiile formulate izvorăsc

dintr-un raport juridic recunoscut de dreptul obiectiv și atunci când dreptul

subiectiv pe care se întemeiază este exercitat potrivit cu destinația sa

economică sau socială.

Interesul

trebuie să fie născut și actual, ceea ce presupune ca el să existe atunci când

se declanșează demersul procesual, urmare, de regulă, încălcării unui drept

subiectiv, dacă dreptul pretins este actual și interesul de a acționa este

născut și actual.

Ori, în cauza

dedusă judecății interesul reclamantei nu mai este actual, iar instanța de fond

a apreciat corect această situație.

Faptul că

intimata - pârâtă a prezentat date nereale și a indus în eroare comisia de

concurs, la data respectivă, nu înseamnă și justificarea unui interes legitim

pentru instituția recurentă în demararea acțiunii privind anularea

concursurilor arătate, întrucât pentru prezentarea de declarații nereale, ori

de alte înscrisuri care nu corespund realității există alte proceduri ce ar fi

putut fi declanșate de autoritățile implicate.

Pentru toate

aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a

sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile formulate de A.N.F.P. și C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 2988 din

22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă

recurentele la plata sumei de 5173,16 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

către intimata - pârâtă B.A.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.