ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1571/2007 pronunțată la data

de 7 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanții Z.A.V., M.R., C.I., S.M., D.M., C.V., C.A.M., T.C., C.A., P.A.M., C.R.,

Z.A., P.C., B.A.,

A.I., I.L., G.Ș., G.R., F.S.,

D.C., S.A., A.V., N.D., P.A. și D.R. în contradictoriu cu A.N.S.,

obiectul acesteia constituindu-l obligarea pârâtei la acordarea premiilor

datorate în baza H.G. nr. 484/2003 și O.M. nr. 86/2004 în cuantumul legal și

anume cel prevăzut în referatul de promovare aprobat, pentru rezultatele

obținute la Campionatul Mondial de Kempo desfășurat în Elveția în perioada 20 -

22 mai 2005.

Pentru a pronunța această

sentință, prima Instanță a reținut ca prin H.G. nr. 483/2003 și Ordinul nr. 86

din 12 martie 2004, emis de Președintele A.N.S. este reglementată posibilitatea

pârâtei de a acorda premii pentru performanțele deosebite obținute în

competiții sportive, în funcție de valoarea performanței, de importanța și

amploarea competiției, de aportul personal și în limita bugetului aprobat,

pentru sporturile neolimpice reprezentate de organizații sportive

internaționale, care nu sunt recunoscute de C.I.O., cuantumul acestora fiind de

până la 40% din sumele prevăzute la art. 28 din H.G. nr. 484/2003.

Reține Instanța de Fond că

față de dispozițiile legale sus - menționate sunt lipsite de temei legal

susținerile reclamanților în sensul că în sarcina pârâtei exista obligația

legală de a acorda premii în cuantumul maxim prevăzut de lege, respectiv 40%

din sumele prevăzute pentru sporturile neolimpice.

Cum normele cuprinse în art.

28 alin. (1) din H.G. nr. 483/2003 nu instituie în sarcina pârâtei nici

obligația acordării premiilor și nici obligația acordării lor în cuantum maxim

de 40%, mai reține Instanța de Fond, decizia atacată prin care s-au aprobat 50%

din sumele propuse pentru sportivi și 10% din sumele propuse pentru antrenori,

astfel cum acestea au fost menționate în referatul întocmit de F.R.A.M. și în

referatul D.P.S.S. din cadrul A.N.S., este emisă cu respectarea dispozițiilor

acestor norme și ale Ordinului Președintelui A.N.S. nr. 86/2004.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea Instanței de Fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită

a dispozițiilor art. 28 alin. (1), art. 38, art. 40 și art. 41 din H.G. nr. 484/2003,

art. 2 - 5 din O.M. nr. 86/2004”.

Astfel, precizează

recurenții, în motivele de recurs formulate, Instanța de Fond a dat o

interpretare greșită textelor de lege incidente în cauză, din coroborarea

prevederilor art. 28 din H.G. nr. 484/2003 și cele menționate de art. 3 din

Ordinul nr. 86 din 12 martie 2004 emis de A.N.S., rezultând principiile după

care se stabilesc și se plătesc premiile pentru performanțele sportive

deosebite, principii ce au fost respectate în condițiile în care au obținut

performanțele sportive remarcabile cerute de lege pentru a fi premiați la un

Campionat mondial (au obținut locul I pe națiuni la medalii din 35 națiuni

participante).

În plus, arată recurenții,

referatul întocmit de F.R.A.M. îndeplinește condițiile de fond și formă

prevăzute de lege, acesta fiind aprobat la 11 august 2005 de către Președintele

A.N.S., și primind chiar avizul de control financiar preventiv, astfel că emiterea

unei noi decizii (cea atacată) prin care s-a diminuat cuantumul acestor premii

nu are la bază nici un factor obiectiv, așa cum de altfel stabilește și

raportul de expertiză efectuat în cauză.

Se solicită, admiterea

recursului, modificarea hotărârii Instanței de Fond și pe fond admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Pârâta A.N.S., a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea hotărârii Instanței de Fond ca fiind legală și temeinică, textul

legal incident în cauză reglementând doar posibilitatea legală pentru

autoritățile administrației publice locale, nominalizate expres, de a acorda

sportivilor, antrenorilor și personalului salariat al structurilor sportive premii

în lei sau obiecte, deci pârâtei nu îi incumbă obligația de a da aceste premii

și de a stabili un cuantum maxim de 40%.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de recurenții - reclamanți îl constituie obligarea A.N.S.

de a le acorda premiile datorate în baza H.G. nr. 484/2003 și a O.M. nr. 86/2004

în cuantumul maxim de 40% din sumele prevăzute în tabelul nr. 1 al H.G. nr. 484/2003,

pentru rezultatele obținute la Campionatul Mondial de Kempo desfășurat în Elveția în perioada 20 - 22 mai 2005.

Nemulțumirea acestora a fost

determinată de faptul că Președintele A.N.S. a aprobat și a dispus plata unor

premii, stabilite într-un cuantum de 50% și respectiv 10% din suma propusă inițial

prin referatul nr. 1807 din 15 iunie 2005 (se propusese un procent maxim de 40%),

ultima propunere a D.P.S.S. din cadrul A.N.S. fiind cuprinsă în referatul întocmit

ulterior, din 13 octombrie 2005.

Așa cum corect a reținut și Instanța

de Fond, decizia Președintelui A.N.S. de a aproba 50% din sumele propuse pentru

sportivi și 10% din sumele propuse pentru antrenori, sumele astfel aprobate fiind

cuprinse într-un nou referat al D.P.S.S. din 13 octombrie 2005, a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 28 din H.G. nr. 483/2003 și ale Ordinului

Președintelui A.N.S. nr. 86/2004.

Art. 28 alin. (1) din H.G. nr.

483/2003 astfel cum este enunțat și în hotărârea Instanței de Fond,

reglementează posibilitatea legală pentru autoritățile administrației publice

locale, dar și pentru persoanele juridice de utilitate publică, în speță A.N.S.,

de a acorda sportivilor, antrenorilor și personalului salariat al structurilor

sportive premii în lei sau obiecte, în funcție de valoarea performanței, de

importanța și amploarea competiției, de aportul personal și în limita bugetului

aprobat, până la valoarea brută a sumelor prevăzute, în speță pentru sporturile

neolimpice de până la 40% din sumele prevăzute în tabelul nr. 1 al H.G. nr. 484/2003,

acest procent fiind stabilit prin Ordinul nr. 86 din 12 martie 2004 al

Președintelui A.N.S.

Așa cum este formulat textul

de lege, lasă să se înțeleagă că nici una dintre autoritățile administrative

sau persoanele juridice de utilitate publică, nu are obligația, în primul rând,

de a acorda aceste premii, iar în al doilea rând de a le stabili în cuantumul

maxim de 40%, în cazul în care a fost aprobată acordarea lor.

Folosirea de către

legiuitor, în cuprinsul textului de lege invocat, a sintagmei „până la …”

conduce în mod indubitabil la concluzia că pârâta - intimata A.N.S. nu avea

obligația de a acorda aceste premii la nivel maxim, dispozițiile art. 28 din

H.G. nr.484/2003 înscriindu-se în sfera normelor dispozitive permisive care nu

impun, ci doar permit o anumită conduită a subiectelor de drept, lăsată la

latitudinea acestora.

Este evident că Președintele

A.N.S. prin decizia luată, în stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu

de premii a avut în vedere valoarea performanței, importanța și amploarea

competiției, dar acestea nu sunt singurele criterii ce trebuie analizate, lor

alăturându-li-se și o altă condiție, aceea a stabilirii sumelor în „limita

bugetului aprobat”.

Faptul că inițial,

Președintele A.N.S. a aprobat acordarea unui procent de 40% pentru premiere,

sumele astfel calculate fiind menționate în referatul din 15 iunie 2005 al D.P.S.S.,

nu-l poate obliga pe acesta la punerea în plată a sumelor stabilite, așa cum susțin

recurenții - reclamanți.

Norma permisivă din textul

de lege enunțat, a dat posibilitatea acestuia de a reveni și a stabili un alt

cuantum al sumelor ce urmau a fi acordate cu titlu de premiere, bineînțeles în

limitele prevăzute de text, de până la 40%.

Raportul de expertiză efectuat

în cauză la cererea recurenților - reclamanți, în cadrul judecării la Instanța de Fond, nu prezintă relevanță în cauză, obiectivul acestuia fiind doar calculul

sumelor pe care aceștia le-ar fi avut de încasat în situația în care premierea

s-ar fi realizat în cuantumul maxim de 40%.

Expertul nu este în măsură

să aprecieze dacă diminuarea cuantumului acestor premii a avut la bază factori

obiectivi sau nu.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanți va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de reclamanții Z.A., M.R., C.I., S.M., D.M., C.V., C.A.M., T.C., C.A., P.A.M.,

C.R., Z.A., P.C., B.A.,

A.I., I.L., G.Ș., G.R.,

F.S.,

D.C., S.A., A.V., N.D., P.A. și D.R. împotriva sentinței civile nr.

1571 din 7 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2008.