ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 107/2009 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată excepția netimbrării cererii, admițându-se cererea formulată de reclamantul M.M.I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, instanța dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 435 din 05 iunie 2009 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia a cărei suspendare se solicitat s-a dispus sancționarea reclamantului, în calitate de inspector principal, șef serviciu siguranță penitenciar, împuternicit director penitenciar, cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv șef de tură, pentru manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. A constatat instanța fondului că reclamantul a învederat o serie de argumente aparent valabile în contextul contestării deciziei de sancționare, apreciind totodată că menținerea în continuare a acestuia pe funcția deținută nu justifică rațiunea trecerii într-o funcție inferioară.

S-a mai reținut că aspectele relevate de către reclamant pot fi privite ca fiind de natură a produce consecințe din cele la care se referă art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Națională a Penitenciarelor, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prima instanță a admis în mod greșit cererea de suspendare a deciziei de sancționare motivând această soluție prin faptul că nu există dovada că reclamantul a afectat în mod negativ imaginea instituției. S-a mai opinat că tot eronat judecătorul fondului a reținut că la momentul pronunțării sentinței recurate reclamantul ar fi fost încă director al Penitenciarului Spital Tg.

Ocna. In fapt, a arătat recurenta, comisia de disciplină a constatat că inspectorul principal M.M.I. a dispus un exercițiu de alarmare a unității, nu a întocmit un plan al activității desfășurate și nu a finalizat această acțiune printr-un raport de constatare a modului de îndeplinire a sarcinilor conform obiectivelor, după ce, în aceeași seară, consumase alcool, atitudinea reclamantului aducând astfel atingere prestigiului instituției. S-a mai precizat că decizia de sancționare în speță a fost transmisă prin fax la Penitenciarul Spital Tg. Ocna încă de la data de 10 iunie 2009, cu număr de înregistrare 21453, iar prin Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 2053/C din 24 iulie 2009, începând cu data de 15 iulie 2009, a fost împuternicită pe funcția de director al Penitenciarului Spital Tg.

Ocna doamna comisar I.A.C. Examinând cauza prin prisma criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs a normelor legale incidente în materia suspendării executării unui act administrativ și a probatoriului administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că devin aplicabile prevederile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate". Potrivit reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele două condiții legale sunt îndeplinite cumulativ. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Soluția de admitere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 435 din 05 iunie 2009 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor este greșită și în dezacord atât cu norma legală cuprinsă în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (modificată și completată), cât și cu normele europene, respectiv cu Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ. Prin Recomandarea nr. R(89) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.

A rgumentația judecătorului fondului pe aspectul îndeplinirii în mod cumulativ a celor două cerințe prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ se rezumă la constatarea potrivit căreia reclamantul a învederat o serie de argumente aparent valabile în contextul contestării deciziei de sancționare și la aprecierea că aspectele relevate sunt de natură a produce consecințe din cele la care se referă art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Prin raportare la probatoriul administrat în fața primei instanțe, nu este întrunită condiția cazului bine justificat, nefiind relevate elemente certe care să ducă la concluzia existenței unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

În lipsa unor elemente probatorii de natură a justifica măsura suspendării executării, aceasta apare ca nelegală și va fi înlăturată. Pentru cele expuse, recursul va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 107/2009 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.M.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.