ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 107/2009 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca

nefondată excepția netimbrării cererii, admițându-se

cererea formulată de reclamantul M.M.I. în contradictoriu cu pârâta

Administrația Națională a Penitenciarelor, instanța

dispunând suspendarea executării Deciziei nr. 435 din 05 iunie 2009

emisă de Directorul General al Administrației Naționale a

Penitenciarelor, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că prin decizia a cărei suspendare se solicitat s-a

dispus sancționarea reclamantului, în calitate de inspector principal,

șef serviciu siguranță penitenciar, împuternicit director penitenciar,

cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul

de bază al gradului profesional deținut, respectiv șef de

tură, pentru manifestări care aduc atingere prestigiului

autorității sau instituției publice în care își

desfășoară activitatea.

A constatat

instanța fondului că reclamantul a învederat o serie de argumente

aparent valabile în contextul contestării deciziei de sancționare,

apreciind totodată că menținerea în continuare a acestuia pe

funcția deținută nu justifică rațiunea trecerii într-o

funcție inferioară.

S-a mai reținut

că aspectele relevate de către reclamant pot fi privite ca fiind de

natură a produce consecințe din cele la care se referă art. 2

lit. s) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Administrația Națională a

Penitenciarelor, criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând că prima

instanță a admis în mod greșit cererea de suspendare a deciziei

de sancționare motivând această soluție prin faptul că nu

există dovada că reclamantul a afectat în mod negativ imaginea

instituției.

S-a mai opinat

că tot eronat judecătorul fondului a reținut că la momentul

pronunțării sentinței recurate reclamantul ar fi fost încă

director al Penitenciarului Spital Tg. Ocna.

In fapt, a arătat

recurenta, comisia de disciplină a constatat că inspectorul principal

M.M.I. a dispus un exercițiu de alarmare a unității, nu a

întocmit un plan al activității desfășurate și nu a

finalizat această acțiune printr-un raport de constatare a modului de

îndeplinire a sarcinilor conform obiectivelor, după ce, în aceeași

seară, consumase alcool, atitudinea reclamantului aducând astfel atingere

prestigiului instituției.

S-a mai precizat

că decizia de sancționare în speță a fost transmisă

prin fax la Penitenciarul Spital Tg. Ocna încă de la data de 10 iunie

2009, cu număr de înregistrare 21453, iar prin Ordinul Ministrului

Justiției și Libertăților Cetățenești nr.

2053/C din 24 iulie 2009, începând cu data de 15 iulie 2009, a fost

împuternicită pe funcția de director al Penitenciarului Spital Tg.

Ocna doamna comisar I.A.C.

Examinând cauza prin

prisma criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs a normelor legale

incidente în materia suspendării executării

unui

act administrativ și a probatoriului administrat, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că este întemeiat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că

devin aplicabile prevederile art. 312 alin. (3) teza

I

C.

proc. civ.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea,

în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau

a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana

vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în

termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și

fără nici o formalitate".

Potrivit

reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură

provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu

caracter de excepție, în situația în care cele două

condiții legale sunt îndeplinite cumulativ.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este

definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ", iar paguba

iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș)

din aceeași lege, presupune existența în cuprinsul actului vizat a

unor dispoziții, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce

reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza

anulării actului.

Soluția de

admitere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 435 din 05

iunie 2009 emisă de Directorul General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor este greșită și în dezacord

atât cu norma legală cuprinsă în art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 (modificată și completată), cât și cu normele

europene, respectiv cu Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniștri

către statele membre privind protecția judiciară provizorie în

materie de contencios administrativ.

Prin Recomandarea nr.

R(89) 8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată

că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca

și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi

acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze

prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția

existenței unui caz prima facie împotriva validității actului

respectiv.

A

rgumentația judecătorului fondului pe

aspectul îndeplinirii în mod cumulativ a celor două cerințe

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ se

rezumă la constatarea potrivit căreia reclamantul a învederat o serie

de argumente aparent valabile în contextul contestării deciziei de

sancționare și la aprecierea că aspectele relevate sunt de

natură a produce consecințe din cele la care se referă art. 2

lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Prin raportare la

probatoriul administrat în fața primei instanțe, nu este

întrunită condiția cazului bine justificat, nefiind relevate elemente

certe care să ducă la concluzia existenței unei îndoieli

puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului

administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

În lipsa unor

elemente probatorii de natură a justifica măsura suspendării

executării, aceasta apare ca nelegală și va fi

înlăturată.

Pentru cele expuse,

recursul va fi admis, cu consecința modificării sentinței

atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței

nr. 107/2009 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea

reclamantului M.M.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2010.