ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P. București, anularea deciziei

Directorului General al A.N.P. nr. 435 din 05 iunie 2009 și

menținerea sa în funcția de șef serviciu I.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată

s-a dispus sancționarea sa cu trecerea din funcția de șef

serviciu I, într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul

de bază al gradului profesional deținut, respectiv șef de

tură.

A susținut

reclamantul că nu au fost respectate prevederile art. 63 din Legea nr.

293/2004, întreaga cercetare și instrumentare a cazului făcându-se în

mod superficial, spre exemplu citația de prezentare în fața comisiei

de disciplină cu nr. 215692 din 09 aprilie 2009, ce vizează sesizarea

Directorului Penitenciarului Colibași fiind trimisă în data de 08

aprilie 2009.

S-a mai

arătat că decizia de sancționare din 05 iunie 2009 a fost

comunicată prin fax către unitate abia în data de 10 iunie 2009, cu

depășirea termenului de 5 zile prevăzut la art. 66 pct. 1 din

Legea nr. 293/2004.

De asemenea,

abaterea reținută în sarcina sa este inexistentă și nu a

putut fi dovedită pe parcursul audierilor, iar sancțiunea

aplicată este disproporționată și neconformă cu

realitatea.

Funcția de

șef serviciu a fost obținută prin concurs organizat la nivel

național.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința

nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte

acțiunea formulată, dispunându-se anularea parțială a deciziei

nr. 435 din 05 iunie 2009 a Directorului General al A.N.P. , în sensul că

a fost înlocuită sancțiunea aplicată cu sancțiunea

prevăzută la art. 62 lit. b) din Legea nr. 293/2004, constând în

diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe

o perioada de 3 luni.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că

prin decizia atacată s-a dispus sancționarea reclamantului M.M.I.,

ofițer în cadrul Penitenciarului - Spital Tg. Ocna, cu trecerea într-o

funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al

gradului profesional deținut, pentru săvârșirea abaterii

disciplinare prevăzută de art. 61 lit. a) din Legea nr. 293/2004

și anume "manifestări care aduc atingere prestigiului

autorității sau instituției publice în care își

desfășoară activitatea", în concret imputându-i-se că

la data de 06 ianuarie 2009, ora 00,55 a dispus un exercițiu de alarmare a unității, după ce, în aceeași seara, consumase alcool.

A constatat

prima instanță că decizia atacată nu respectă

cerințele pentru individualizarea sancțiunii disciplinare, care

trebuie să țină seama de cauzele și gravitatea abaterii

disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită,

gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea

generală în serviciu, precum și existenta în antecedentele persoanei

cercetate a altor sancțiuni.

S-a apreciat

că pentru a se lua o astfel de măsură este necesar să fi

fost săvârșite abateri repetate de o mai mică gravitate ori o

abatere gravă, reclamantul neavând nicio altă sancțiune

disciplinară.

S-a mai

reținut că deși fapta reclamantului prezintă în concret

gravitate în raport cu obligațiile de serviciu ce îi incumbă,

sancțiunea disciplinară aplicată apare ca fiind

disproporționată și din perspectiva faptului că ulterior

evenimentului, reclamantului i s-a prelungit împuternicirea în funcția de

Director Penitenciar Spital II, respectiv decizia de zi pe unitate, fiind

evident că dacă faptele ar fi fost considerate atât de reprobabile

și de natură a aduce atingere prestigiului instituției, nu i-ar

fi fost încredințată aceeași funcție și ulterior

săvârșirii acestora.

declarat de A.N.P.

Împotriva hotărârii

Curții de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P.,

fără a-și încadra în drept criticile expuse.

În

esență, raportat la considerentele sentinței atacate, recurenta susține

că instanța a apreciat greșit asupra individualizării sancțiunii

aplicate.

În cuprinsul acestui

unic motiv, recurenta a prezentat trei critici punctuale, respectiv:

a) au fost ignorate

circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și impactul acesteia

asupra colectivului condus de reclamant;

b) nu s-a reținut

că în anul 2006 reclamantul a mai primit două sancțiuni cu

mustrare scrisă;

c) nu s-a observat

că repunerea în funcție a reclamantului a fost determinată de admiterea

cererii de suspendare a executării deciziei atacate, formulate de acesta,

iar nu de reaprecierea gravității faptei.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub

toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

motivele expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant

M.M.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ competentă decizia nr. 435 din 5 iunie 2009

emisă de recurenta-pârâtă A.N.P. prin care, în temeiul art. 60 alin. (1),

art. 61 lit. a), art. 62 lit. d) și art. 66 din Legea nr. 293/2004 privind

statutul funcționarilor publici din A.N.P., cu modificările și

completările ulterioare, a fost sancționat cu trecerea într-o

funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al

gradului profesional deținut, respectiv șef de tură.

În concret, în

actul administrativ atacat s-a reținut că intimatul-reclamant,

inspector principal, șef serviciu siguranță penitenciară,

împuternicit (prin ordine succesive ale ministrului justiției) să

exercite funcția de director al Penitenciarului Spital Târgu-Ocna, a

dispus un exercițiu de alarmare a unității la data de 6 ianuarie

2009, orele 00.55, după ce anterior, în aceeași seară, a

consumat alcool; nu a întocmit un plan al activității

desfășurate și nu a finalizat această acțiune

printr-un raport de constatare a modului de îndeplinire a sarcinilor, conform

obiectivelor stabilite.

Potrivit

dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 293/2004:

„încălcarea

cu vinovăție de către funcționarii publici din sistemul administrației

penitenciare, indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor

de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere

disciplinară, dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau

contravențională” iar potrivit art. 61 lit. a) din același act

normativ:

„Sunt

abateri disciplinare următoarele fapte:

a)

manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau

instituției publice în care își desfășoară activitatea.”

Contrar

aprecierii primei instanțe, Înalta Curte consideră că fapta

săvârșită de intimatul-reclamant este foarte gravă iar sancțiunea

aplicată respectă criteriul proporționalității.

Astfel,

fiind audiat de Comisia de disciplină a funcționarilor publici cu

statut special din A.N.P., în ședința din 16 aprilie 2009, intimatul a

recunoscut că a consumat, „ o cana de vin fiert împreună cu un

prieten”, anterior exercițiului de alarmare, la domiciliul său,

precum și că obiectivele exercițiului de alarmare „nu sunt

menționate clar în documente” (filele 16-17, dosar fond).

Anterior,

în cursul anului 2006, intimatul primise alte două sancțiuni cu mustrare

scrisă, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) raportat la art. 64 alin. (1)

din Legea nr. 293/2004, aplicate prin decizia comandantului Penitenciarului Spital

Tg. Ocna nr. S/219 din 7 noiembrie 2006 și prin dispoziția Directorului

Adjunct al S.D.R.P. nr. 5038 din 30 iunie 2006 (filele 3-4, dosar recurs).

De

asemenea, nici argumentul referitor la reaprecierea gravității faptei

chiar de emitentul actului sancționator nu subzistă, câtă vreme

repunerea în funcție a intimatului-reclamant s-a realizat ca urmare a

punerii în executare a sentinței civile nr. 107 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a admis cererea acestuia de suspendare a executării

Deciziei nr. 435 din 5 iunie 2009 emisă de A.N.P., până

pronunțarea instanței de fond ( certificatul de la fila 57, dosar

fond).

Conchizând,

Înalta Curte constată că sancțiunea disciplinară a fost

legal individualizată de recurentă, potrivit criteriilor indicate în

art. 63 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avându-se în vedere în principal

gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită,

gradul de vinovăție al intimatului și consecințele asupra bunului

mers al activității în instituția publică dar și

împrejurarea că intimatul-reclamant a mai săvârșit abateri

disciplinare.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru

toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004

se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.P. împotriva

sentinței nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamatul M.M.I. ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 mai 2010.