ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P. București, anularea deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 435 din 05 iunie 2009 și menținerea sa în funcția de șef serviciu I. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia contestată s-a dispus sancționarea sa cu trecerea din funcția de șef serviciu I, într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv șef de tură.

A susținut reclamantul că nu au fost respectate prevederile art. 63 din Legea nr. 293/2004, întreaga cercetare și instrumentare a cazului făcându-se în mod superficial, spre exemplu citația de prezentare în fața comisiei de disciplină cu nr. 215692 din 09 aprilie 2009, ce vizează sesizarea Directorului Penitenciarului Colibași fiind trimisă în data de 08 aprilie 2009. S-a mai arătat că decizia de sancționare din 05 iunie 2009 a fost comunicată prin fax către unitate abia în data de 10 iunie 2009, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut la art. 66 pct. 1 din Legea nr. 293/2004. De asemenea, abaterea reținută în sarcina sa este inexistentă și nu a putut fi dovedită pe parcursul audierilor, iar sancțiunea aplicată este disproporționată și neconformă cu realitatea.

Funcția de șef serviciu a fost obținută prin concurs organizat la nivel național. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată, dispunându-se anularea parțială a deciziei nr. 435 din 05 iunie 2009 a Directorului General al A.N.P. , în sensul că a fost înlocuită sancțiunea aplicată cu sancțiunea prevăzută la art. 62 lit. b) din Legea nr. 293/2004, constând în diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioada de 3 luni. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia atacată s-a dispus sancționarea reclamantului M.M.I., ofițer în cadrul Penitenciarului - Spital Tg.

Ocna, cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 61 lit. a) din Legea nr. 293/2004 și anume "manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", în concret imputându-i-se că la data de 06 ianuarie 2009, ora 00,55 a dispus un exercițiu de alarmare a unității, după ce, în aceeași seara, consumase alcool. A constatat prima instanță că decizia atacată nu respectă cerințele pentru individualizarea sancțiunii disciplinare, care trebuie să țină seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum și existenta în antecedentele persoanei cercetate a altor sancțiuni.

S-a apreciat că pentru a se lua o astfel de măsură este necesar să fi fost săvârșite abateri repetate de o mai mică gravitate ori o abatere gravă, reclamantul neavând nicio altă sancțiune disciplinară. S-a mai reținut că deși fapta reclamantului prezintă în concret gravitate în raport cu obligațiile de serviciu ce îi incumbă, sancțiunea disciplinară aplicată apare ca fiind disproporționată și din perspectiva faptului că ulterior evenimentului, reclamantului i s-a prelungit împuternicirea în funcția de Director Penitenciar Spital II, respectiv decizia de zi pe unitate, fiind evident că dacă faptele ar fi fost considerate atât de reprobabile și de natură a aduce atingere prestigiului instituției, nu i-ar fi fost încredințată aceeași funcție și ulterior săvârșirii acestora.

3. Recursul declarat de A.N.P. Împotriva hotărârii Curții de apel a formulat recurs în termen legal pârâta A.N.P., fără a-și încadra în drept criticile expuse. În esență, raportat la considerentele sentinței atacate, recurenta susține că instanța a apreciat greșit asupra individualizării sancțiunii aplicate. În cuprinsul acestui unic motiv, recurenta a prezentat trei critici punctuale, respectiv: a) au fost ignorate circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și impactul acesteia asupra colectivului condus de reclamant; b) nu s-a reținut că în anul 2006 reclamantul a mai primit două sancțiuni cu mustrare scrisă; c) nu s-a observat că repunerea în funcție a reclamantului a fost determinată de admiterea cererii de suspendare a executării deciziei atacate, formulate de acesta, iar nu de reaprecierea gravității faptei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant M.M.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ competentă decizia nr. 435 din 5 iunie 2009 emisă de recurenta-pârâtă A.N.P. prin care, în temeiul art. 60 alin. (1), art. 61 lit. a), art. 62 lit. d) și art. 66 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din A.N.P., cu modificările și completările ulterioare, a fost sancționat cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, respectiv șef de tură.

În concret, în actul administrativ atacat s-a reținut că intimatul-reclamant, inspector principal, șef serviciu siguranță penitenciară, împuternicit (prin ordine succesive ale ministrului justiției) să exercite funcția de director al Penitenciarului Spital Târgu-Ocna, a dispus un exercițiu de alarmare a unității la data de 6 ianuarie 2009, orele 00.55, după ce anterior, în aceeași seară, a consumat alcool; nu a întocmit un plan al activității desfășurate și nu a finalizat această acțiune printr-un raport de constatare a modului de îndeplinire a sarcinilor, conform obiectivelor stabilite.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 293/2004: „încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare, indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupă, a îndatoririlor de serviciu ce le revin, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, dacă faptele nu atrag răspunderea penală sau contravențională” iar potrivit art. 61 lit. a) din același act normativ: „Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: a) manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.” Contrar aprecierii primei instanțe, Înalta Curte consideră că fapta săvârșită de intimatul-reclamant este foarte gravă iar sancțiunea aplicată respectă criteriul proporționalității.

Astfel, fiind audiat de Comisia de disciplină a funcționarilor publici cu statut special din A.N.P., în ședința din 16 aprilie 2009, intimatul a recunoscut că a consumat, „ o cana de vin fiert împreună cu un prieten”, anterior exercițiului de alarmare, la domiciliul său, precum și că obiectivele exercițiului de alarmare „nu sunt menționate clar în documente” (filele 16-17, dosar fond). Anterior, în cursul anului 2006, intimatul primise alte două sancțiuni cu mustrare scrisă, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, aplicate prin decizia comandantului Penitenciarului Spital Tg. Ocna nr. S/219 din 7 noiembrie 2006 și prin dispoziția Directorului Adjunct al S.D.R.P.

nr. 5038 din 30 iunie 2006 (filele 3-4, dosar recurs). De asemenea, nici argumentul referitor la reaprecierea gravității faptei chiar de emitentul actului sancționator nu subzistă, câtă vreme repunerea în funcție a intimatului-reclamant s-a realizat ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 107 din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a admis cererea acestuia de suspendare a executării Deciziei nr. 435 din 5 iunie 2009 emisă de A.N.P., până pronunțarea instanței de fond ( certificatul de la fila 57, dosar fond).

Conchizând, Înalta Curte constată că sancțiunea disciplinară a fost legal individualizată de recurentă, potrivit criteriilor indicate în art. 63 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, avându-se în vedere în principal gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție al intimatului și consecințele asupra bunului mers al activității în instituția publică dar și împrejurarea că intimatul-reclamant a mai săvârșit abateri disciplinare. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P. împotriva sentinței nr. 165 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamatul M.M.I. ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.