ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3079/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3079/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, SC A. SA Craiova a

formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A.V.A.S.,

solicitând anularea actelor de executare întocmite în cauză, respectiv a

procesului – verbal de aplicare a sechestrului din 16 decembrie 2008.

Prin sentința

comercială nr. 22 din 6 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a respins contestația la executare, ca

nefondată.

Pentru a se pronunța,

astfel, a reținut că art. 63 din O.G. nr. 51/1998 enumeră

mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul – verbal de

sechestru, însă nu există nicio sancțiune aplicabilă ca

urmare a constatării lipsei uneia dintre aceste mențiuni.

Din cuprinsul procesului –

verbal rezultă că s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile

proprietatea contestatoarei, respectiv clădiri situate la punctul de lucru

al societății, conform adresei din 4 august 2008, emisă de

Primăria orașului Strehaia.

Referitor la susținerea

că nu regăsește semnătura custodelui, s-a reținut

că este firesc să lipsească această semnătură,

deoarece acesta a refuzat să semneze, astfel cum se face mențiune la

sfârșitul procesului – verbal de către executorul A.V.A.S.

Totodată, chiar

dacă valoarea bunurilor sechestrate depășește suma soldului

debitor, neachitat, astfel, cum susține contestatoarea, nici acest lucru

nu este de natură a atrage nulitatea procesului – verbal de sechestru,

intimata neputând valorifica din imobilele sechestrate decât în limita valorii

creanței pe care o deține, obligația A.V.A.S. de a evalua

bunurile supuse executării, prin efectuarea unei expertize tehnice,

existând abia la momentul scoaterii la vânzare prin licitație a bunurilor.

Contestatoarea a formulat

recurs, în termenul legal, invocând drept temei de drept dispozițiile art.

3041 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind supusă numai

căii de atac a recursului și a susținut, în esență,

că i s-a încălcat dreptul la apărare prin necomunicarea

întâmpinării și neacordarea unui termen de judecată în acest

scop, cauza fiind soluționată la primul termen.

Totodată,

hotărârea nu este motivată sau motivată sumar, sub aspectul

cauzelor care au determinat formularea contestației la executare, precum

încălcarea art. 63 din O.U.G. nr. 51/1998 care nu a fost analizată,

nu s-a stabilit care este valoarea titlului executoriu, în procesul – verbal

fiind trecute două valori și nu s-a dispus atașarea dosarului de

executare silită, sub acest aspect instanța ignorând rolul său

activ și neadministrând toate probele necesare pentru aflarea

adevărului, sancțiunea prevăzută de art. 399 alin. (2) C.

proc. civ. și care trebuia aplicată, fiind anularea actului.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În privința primei

critici, se constată, într-adevăr, că intimata a depus

întâmpinare, la 2 februarie 2009, iar cauza a fost luată în

pronunțare la 6 februarie, fără a exista dovada comunicării

întâmpinării de către partea care a formulat-o, obligație în

sarcina părții adverse, prevăzută de art. 46 alin. (3) din

O.U.G. nr. 51/1998, sub a căror incidență specială s-a

aflat judecata contestației la executare.

Pe de altă parte, în

privința motivării hotărârii, instanța a analizat toate

motivele contestației și sub acest aspect este evident că art. 63

din O.U.G. nr. 51/1998, enumeră mențiunile pe care trebuie să le

cuprindă procesul – verbal de sechestru fără să

prevadă pentru niciuna dintre mențiunile arătate vreo

sancțiune dacă nu au fost efectuate, dar aceste prevederi se

completează cu normele generale de procedură, încât, având în vedere

și art. 105 C. proc. civ., rezultă că ceea ce trebuia verificat

în cadrul contestației la executare, era vătămarea și în ce

măsură neregularitatea nu putea fi înlăturată decât prin

desființarea actului, în lipsa unei sancțiuni exprese.

În recurs, intimata a

reiterat apărările de la fond, declarând că se sprijină pe

aceleași probe, act comunicat de această dată recurentei, încât

având în vedere că hotărârea primei instanțe este supusă

numai recursului, cererea urmează a fi analizată sub toate aspectele,

de către această instanță față de caracterul

căii de atac prin raportare la dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Astfel, observând procesul –

verbal de sechestru se constată din conținutul actului că s-a

dispus aplicarea acestei măsuri asupra „bunurilor imobile reprezentate de

clădiri situate la punctul de lucru al societății din Strehaia,

județul Mehedinți

”

,

menționându-se două valori diferite ale creanței.

Proprietatea acestor bunuri

imobile nu este contestată, ceea ce contestatoarea invocă fiind, de

fapt, neindividualizarea bunurilor urmărite, deși textul de lege o

prevede în condițiile sechestrării unor bunuri, în cauză, peste

limita valorii creanței de executat.

Așa fiind, instituirea

unui sechestru pe întregul patrimoniu al debitoarei și nu asupra unor

bunuri individuale, subevaluat, la nivelul anului 2005, tocmai pentru a

justifica limita maximă a creanței, potrivit dovezilor depuse chiar

de către intimată și fără a se preciza cu exactitate

creanța rămasă de executat, este de natură a

vătăma interesele debitoarei, neregularitățile neputând fi

înlăturate, evident, decât prin înlăturarea actului.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3041 C. proc. civ., recursul va fi

admis și sentința schimbată în tot, în sensul admiterii

contestației și a anulării procesului – verbal de sechestru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatoarea SC A. SA Craiova împotriva sentinței comerciale nr. 22 din

6 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Schimbă în tot

sentința recurată, în sensul că admite contestația la

executare formulată de contestatoarea SC A. SA Craiova.

Anulează procesul – verbal

de aplicare a sechestrului din 16 decembrie 2008, încheiat de A.V.A.S.

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.