ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 8 decembrie 2008, a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj contestația formulată de A.A. în contradictoriu cu

Agenția Națională de Integritate prin care s-a solicitat în principal

constatarea nulității absolute și în subsidiar, anularea actului de constatare

nr. 22/II din 23 octombrie 2008 prin care inspectorul de integritate a dispus

sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare județul Maramureș,

precum și sesizarea comisiei de disciplină din cadrul A.N.O.F.M.

În motivarea contestației reclamantul a

invocat nulitatea actului de constatare, întrucât verificarea efectuată a

depășit limitele sesizării, ce privea numai starea de incompatibilitate raportată

la calitatea de cenzor la SC C. SA Baia Mare.

S-a mai învederat netemeinicia actului de

constatare, inspectorul de integritate neluând în considerare nici faptul că

reclamantul renunțase la calitatea de cenzor și nici împrejurarea că deținerea

calității de membru în consiliul de administrație ori a celei de reprezentant

în AGA nu sunt incompatibile calității de funcționar public.

Prin sentința civilă nr. 220 din 18 mai

2009, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii și pe fond, a

respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că verificarea efectuată de inspectorul de

integritate nu a depășit limitele sesizării, ci a vizat exclusiv starea de

incompatibilitate a reclamantului, director executiv adjunct la A.J.O.F.M. Maramureș

și simultan, cenzor și administrator la societăți comerciale. În acest sens, instanța

a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul A.A., solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, întrucât aceasta nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra

tardivității comunicării actului de constatare, apreciind-o doar ca un mijloc

de apărare.

Sub acest aspect, s-a cerut în subsidiar

anularea actului de constatare, întrucât a fost depus la oficiul poștal pentru

comunicare după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 43 alin. (2)

din Legea nr. 144/2007.

Reclamantul a invocat, de asemenea,

nulitatea actului de constatare, întrucât, deși sesizarea a vizat doar

calitatea de cenzor la SC C. SA Baia Mare, verificarea a fost extinsă și cu

privire la alte societăți unde reclamantul deținuse calitatea de cenzor sau de

administrator.

S-a mai arătat că actul de constatare a

fost întocmit cu încălcarea legii, întrucât nu conține termenul de contestare

și nici obiecțiile și explicațiile date de reclamant cu privire la calitatea sa

de cenzor.

Pe fondul litigiului, reclamantul a

învederat că instanța de fond a reținut în mod eronat starea de

incompatibilitate, neluând în considerare circulara nr. 3214 din 27 septembrie

2000, potrivit căreia funcționarul public ce nu deține atribuții de control

financiar în cadrul unui minister poate avea calitatea de cenzor și de administrator

la o societate comercială.

Nu s-a avut în vedere, a mai

precizat reclamantul nici împrejurarea că în luna august 2008 a renunțat la calitatea de cenzor la trei societăți comerciale și nici faptul că nu mai deținea

nici calitatea de administrator la alte două societăți comerciale, prin demisie

și respectiv, prin revocarea din funcție.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Referitor la critica privind

nepronunțarea instanței asupra tardivității comunicării actului de constatare,

se constată că în considerentele sentinței este analizată această situație și

apreciată ca un mijloc de apărare și nu ca o excepție, motiv pentru care nu

apare soluția separat în dispozitiv.

Potrivit art. 43 alin. (2) din Legea

nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

Naționale de Integritate inspectorul de integritate comunică persoanei

verificate actul de constatare în termen de cel mult cinci zile de la data

adoptării.

Sub acest aspect, Curtea reține că

în raport de data întocmirii actului de constatare, 23 octombrie 2008, s-a

efectuat comunicarea la 28 octombrie 2008, corespondența fiind returnată – act

nou depus în recurs la fila 27 – fapt ce necesitat o nouă comunicare la data de

17 noiembrie 2008.

Nu este fondată nici critica privind

depășirea limitelor sesizării, fapt ce ar constitui o încălcare a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, potrivit cărora activitatea de

verificare nu poate exceda limitelor sesizării.

Sesizarea adresată Agenției

Naționale de Integritate a vizat starea de incompatibilitate a reclamantului

sub aspectul că acesta ar deține concomitent calitățile de funcționar public și

cenzor al unei societăți comerciale.

Împrejurarea că, pe parcurs,

verificarea a privit și funcțiile deținute la alte societăți comerciale, nu

reprezintă o depășire a limitelor sesizării, actele controlate vizând exclusiv

starea de incompatibilitate a reclamantului, în raport de declarația de

interese întocmită la 6 februarie 2008.

Nici susținerea reclamantului

privind nelegalitatea actului de constatare, întrucât nu ar conține termenul de

contestare și explicațiile persoanei verificate, nu este întemeiată.

Chiar dacă actul administrativ nu

prevede în dispozitiv posibilitatea atacării și termenul de contestare, acest

drept curge

ope legis

, fiind reglementat expres în art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 144/2007, potrivit căruia în termen de 15 zile de la data comunicării

actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de

incompatibilitate, persoana verificată poate face contestație la curtea de

apel, secția contencios administrativ, în a cărei circumscripție locuiește.

Cât privește lipsa altor mențiuni

din actul de constatare, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că

înscrisul este întocmit cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea

nr. 144/2007, astfel încât nici această critică nu este fondată.

În legătură cu motivul de recurs ce

vizează fondul cauzei, Curtea constată că existența stării de incompatibilitate

a reclamantului a fost corect reținută.

Astfel, în perioada mai 2007 –

septembrie 2008, reclamantul a îndeplinit funcția de director executiv adjunct

la A.J.O.F.M. Maramureș, calitate în care îi erau aplicabile prevederile art.

94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit acestui text de lege,

funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte

activități remunerate sau neremunerate, în cadrul regiilor autonome,

societăților comerciale, ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul

public sau privat, în cadrul unei asociații profesionale sau ca persoană fizică

autorizată.

Așadar, această normă, în forma care

a fost în vigoare până la modificarea Legii nr. 161/2003 prin Legea nr.

330/2009, publicată în M.Of. nr. 762 din 9 noiembrie 2009 constituie legea

specială în raport de prevederile cuprinse în Legea nr. 31/1990, invocate în

circulara nr. 3214 din 27 septembrie 2000 emisă de A.N.F.P. (anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 161/2003).

Astfel cum a reținut instanța de

fond, în perioada în care reclamantul a deținut funcția publică de director

executiv adjunct, a avut concomitent și calitatea de cenzor și administrator la

societăți comerciale, incompatibilă calității de funcționar public.

Împrejurarea că ulterior sesizării

pârâtei, reclamantul a renunțat la calitatea de cenzor, a fost revocat ori și-a

dat demisia din funcția de administrator nu infirmă această concluzie, starea

de incompatibilitate existând de la data întocmirii declarației de interese, 6

februarie 2008 și până în vara anului 2008.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A.

împotriva sentinței civile nr. 220 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.