ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin

sentința nr. 49 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat capătul de

cerere din acțiunea formulată de reclamanta S.E. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate - Serviciul de Integritate, având ca obiect

solicitarea reclamantei de desființare a actului de constatare nr. 26/1.1/2008

din 5 decembrie 2008 prin care pârâta a stabilit situația de incompatibilitate

în care s-a aflat reclamanta, în perioada 22 mai 2006 - 01 octombrie 2008.

Totodată,

instanța a admis excepția de inadmisibilitate invocată de autoritatea pârâtă

și, în consecință, a respins ca inadmisibil capătul de cerere prin care

reclamanta a solicitat desființarea actului de constatare nr. 26/1.1/2008 prin

care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești în

vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamantă a

infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că începând cu data de 22

mai 2006, reclamanta S.E. a dobândit calitatea de funcționar public, ocupând

funcția de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice a orașului Comănești, jud. Bacău.

La

data de 10 iulie 2008 pârâta Agenția Națională de Integritate a fost sesizată

de A.N.A.F. cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla

reclamanta care deține atât calitatea de funcționar public, cât și calitatea de

administrator la SC S.C. SRL Comănești.

În

urma verificărilor efectuate, Agenția Națională de Integritate - Inspecția de

Integritate a întocmit, la data de 5 decembrie 2008, două acte de constatare

având același număr, 26/1.1/2008, respectiv:

- în

temeiul art. 13 alin. (1) lit. d) și art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

144/2007 Agenția a întocmit actul prevăzut de art. 44 prin care a constatat că,

în perioada 22 mai 20006 - 1 octombrie 2008 S.E. s-a aflat în stare de

incompatibilitate întrucât a deținut atât calitatea de funcționar public, cât

și funcțiile de administrator și cenzor la diferite persoane juridice de drept

privat;

- în

temeiul art. 4 alin. (3) lit. c) teza a II-a, art. 13 alin. (1) lit. f), art. 44

alin. (3) teza 1 și art. 44 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 Agenția a

constatat existența unor indicii temeinice privind săvârșirea de către S.E. a

infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. și a dispus

sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești. S-a reținut că în

declarațiile de interese completate la datele de 31 mai 20006 și 11 iunie 2008

reclamanta nu a menționat că deține atât funcția de administrator la SC S.C.

SRL Comănești, precum și calitatea de cenzor supleant la SC T., așa cum reiese

din documentele informative eliberate de Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Bacău.

În

ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de

Integritate, prima instanță a reținut că din economia prevederilor art. 46 din

Legea nr. 144/2007, rezultă că poate fi contestat la instanța de contencios

administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, doar actul de constatare privind

existența unei stări de incompatibilitate, cel de-al doilea act reprezentând,

în drept, un act de sesizare a organelor de urmărire penală care nu poate fi

cenzurat pe calea acțiunii în contencios administrativ.

Prin actul de constatare privind existența unei stări de

incompatibilitate s-a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public

începând cu data de 22 mai 2006, ocupând funcția de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice Comănești, Jud. Bacău și totodată a deținut și următoarele

funcții:

- administrator la SC S.C. SRL Comănești, în perioada 21 august 2002-18

iunie 2008;

- cenzor supleant la SC T. SRL, în perioada 29 martie 2004 -29 martie 2007,

și

- cenzor la F.N.C.A., în perioada 23 februarie 2006 - 01 octombrie 2008.

Relativ

la calitatea de administrator la SC S.C. SRL Comănești, prima instanță a

reținut că reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată că a

deținut această calitate, dar a susținut că nu a obținut beneficii

patrimoniale.

Totodată, societatea în speță a avut ca unic asociat și administrator pe

reclamanta S.E., iar prin cererea de mențiuni nr. 21030 din 17 iunie 2008,

așadar după sesizarea pârâtei de către A.N.A.F., s-a solicitat înscrierea de

mențiuni privind intrarea ca asociat și numirea ca administrator a d-nei L.D.,

precum și retragerea reclamantei din funcția de administrator.

A mai reținut judecătorul fondului că această mențiune a fost înscrisă

în baza încheierii 4193 din 18 iunie 2008, dată până la care autoritatea pârâtă

a constatat existența stării de incompatibilitate.

De asemenea, calitatea de membru fondator a fost recunoscută și menționată

de reclamantă în declarația de interese pe anul 2008, la data de 11 iunie 2008,

așadar tot după sesizarea pârâtei.

În ce privește calitatea de cenzor la SC T. Comănești, prima instanță a

reținut că această calitate rezultă din adresa transmisă de O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Bacău, începând cu data de 29 martie 2004, mandatul expirând la 29

martie 2007.

S-a apreciat că susținerea reclamantei în sensul că nu a avut cunoștință

de această calitate nu poate fi reținută de vreme ce datele în speță sunt

menționate la Registrul Comerțului.

Cât privește calitatea de cenzor la cea de-a treia societate, s-a

reținut că reclamanta a făcut demersuri pentru revocarea sa din funcție, însă

numai urmare a sesizării autorității pârâte, revocarea sa a fost înscrisă, potrivit

încheierii nr. 6564 din 01 octombrie 2008, dată până la care pârâta a și reținut,

de altfel, starea de incompatibilitate.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.E., invocând motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea căruia,

în esență, a prezentat următoarele critici:

-

instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii împrejurarea că nu

a fost în nici un fel ascunsă calitatea de administrator deținută de S.C. S.C. S.R.L.

Comănești, ceea ce a rezultat și din cele două declarații depuse la D.G.F.P. Bacău

și de altfel nici nu a fost consiliată în spiritul art. 9 și art. 57 din Legea

nr. 147/2007, pentru a clarifica situația de fapt existentă și a ieși din

această stare de incompatibilitate;

-

instanța nu a realizat o corectă apreciere a probelor, considerând în mod

nelegal că sunt lipsite de relevanță adresele trimise asociației C.E.C.C.A.R.

Bacău prin care a solicitat trecerea S.C. S.C. S.R.L. în sfera societăților inactive,

în condițiile în care apreciază că întrucât nu au fost desfășurate activități aducătoare

de venituri, în numele societății, nu se poate reține nici starea de incompatibilitate;

-

instanța de fond a apreciat greșit starea de incompatibilitate privind calitatea

de cenzor supleant la SC T. S.A. Comănești, ignorând faptul că numirea în această

calitatea s-a făcut fără acordul său și de altfel o asemenea poziție nici nu

impunea efectuarea unor activități specifice în contabilitatea unei societăți;

-

în fine, în legătură cu calitatea de cenzor la F.N.C.A., în mod greșit s-a

ignorat că deși a solicitat înlocuirea sa din această calitate în luna iunie

2006 nu îi poate fi imputabilă neefectuarea operațiunilor ulterioare la Registrul Comerțului, astfel că nici starea de incompatibilitate nu poate fi atrasă.

3.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Recursul

nu este fondat.

Examinând sentința atacată raportat la

motivul de nelegalitate invocat, față de prevederile legale incidente din materia

supusă analizei și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive care să atragă fie casarea

fie modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în

continuarea arătate.

După cum rezultă din actele și lucrările

dosarului și astfel cum s-a reținut și cu ocazia primei judecăți,

recurenta-reclamantă a dobândit calitatea de funcționar public la data de 22

mai 2006, când a fost numită în funcția de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice Comănești, județul Bacău, aspect care nici nu a fost de

altfel contestat.

Actul de constatare întocmit de autoritatea

intimată nr. 26/I.I/2008 prin care s-a reținut incompatibilitatea în care s-a

aflat recurenta-reclamantă în perioada 22 mai 2006 – 1 octombrie 2008 a evidențiat împrejurarea că în perioada respectivă recurenta a deținut simultan calitatea de funcționar

public cât și pe ceea de administrator, respectiv de cenzor la diferite persoane

juridice de drept privat, ceea ce contravine prevederilor art. 94 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul

de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, coroborate cu dispozițiile art.

13 alin. (1) lit. d) și art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 147/2007,

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate

și ca atare nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante raportat la modalitatea

explicită și consistentă în care prima instanță a examinat, pe de o parte,

legalitatea și temeinicia actului contestat, iar pe de altă parte, a

interpretat probele formulate în apărare de către recurentă.

Astfel, în ceea ce privește reținerea

calității recurentei de administrator la S.C. S.C. S.R.L. Comănești, în perioada

21 august 2002 – 18 iunie 2008, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate

criticile formulate, dată fiind maniera în care prima instanță a examinat conținutul

tuturor înscrisurilor depuse în apărare, raportat la textul de lege ce stipulează

starea de incompatibilitate.

Din această perspectivă, după cum corect s-a

reținut, nu are deplină relevanță desfășurarea efectivă a activității într-o

societate privată ci deținerea unei astfel de poziții, concomitent cu funcția publică

în condițiile în care textul incident, respectiv art. 94 alin. (1), și alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 161/2003 vizează două situații ce atrag deopotrivă incompatibilitatea

cu funcția publică, respectiv interdicția de a deține alte funcții și pe cea de

desfășura alte activități remunerate sau neremunerate, din redactarea textului rezultând

că nu se impune întrunirea cumulativă a celor două situații prezentate.

Nici apărarea recurentei în sensul că nu

a fost corect îndrumată în ceea ce privește conduita pe care urma să o adopte după

numirea în funcția publică nu poate fi primită întrucât nu se poate invoca

chiar de către funcționarul public în discuție, necunoașterea cazurilor concrete

de incompatibilitate pe care se impune a le respecta, din chiar momentul dobândirii

calității de funcționar public.

Cum actele dosarului atestă că recurenta

a deținut calitatea de administrator la societatea comercială sus arătată și

ulterior acestui moment, respectiv până la data de 18 iunie 2008, nu se poate reține

că actul administrativ ce a statuat asupra cazului de incompatibilitate,

raportat la prevederile textului sus arătat ar fi fost emis cu aplicarea excesivă

sau nelegală a legii.

Nefondate sunt și criticile recurentei-reclamante

vizând modul în care s-a apreciat asupra calității sale de cenzor supleant la SC

T. S.A. Comănești, în perioada 29 martie 2004 – 29 martie 2007 și respectiv

aceea de cenzor la F.N.C.A., în perioada 23 februarie 2006 – 1 iunie 2008.

Și sub aspectul reținerii incompatibilității

derivând și din deținerea acestor poziții, Înalta Curte apreciază că prima

instanță a evaluat corect materialul probator existent la dosar, incluzând

apărările formulate de recurenta-reclamantă, stabilind că lipsa de diligență a

acesteia în sensul finalizării demersurilor de radiere ca și lipsa dovezii privind

opoziția la numirea sa ca cenzor la SC T. S.A. nu pot înlătura concluziile autorității

pârâte, cu atât mai mult cu cât acestea s-au fundamentat pe înregistrările oficiale,

existente la registrul comerțului.

Față de toate cele mai sus arătate în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.E.

împotriva sentinței civile nr. 49 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2

februarie 2010.