ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3895/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol spre soluționare recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 40/A din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalului Botoșani, la termenul din 11 noiembrie 2009 a fost sesizată de către intimata partea civilă SC S.T. SRL Iași, prin administrator și apărător ales, avocat G.S., cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (1) pct. 10,15,17,18 C. proc. pen. Prin aceeași cerere intimata partea civilă a solicitat și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Prin încheierea din aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007, instanța de ultim control judiciar a dispus, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulată de partea civilă SC S.T. SRL Iași, prin administrator S.G., în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen., excepțiile fiind apreciate ca inadmisibile, fixând, totodată, termen pentru soluționarea cauzei, în recurs, la 2 decembrie 2009 și, respectiv la 6 ianuarie 2010, conform fișei dosarului atașată. Pentru a dispune astfel, instanța de ultim control judiciar a constatat că la termenul din 23 septembrie 2009 intimata parte civilă SC S.T.

SRL Iași, prin apărătorul ales, a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 și art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. și, pe cale de consecință, de suspendare a cauzei, iar la termenul din 11 noiembrie 2009, aceeași parte civilă a depus precizări la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 9 alin. (1), făcând referire la pct. 10, 15, 17 și 18 C. proc. pen. Verificând excepțiile de neconstituționalitate invocate de intimata partea civilă, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea de Apel Suceava a apreciat că se nu impune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea lor.

Astfel, a constatat că excepțiile de neconstituționalitate invocate de intimata parte civilă au vizat tocmai dispozițiile legale pe care se întemeiază recursul declarat de inculpatul M.I., în condițiile în care autoarea excepțiilor nu a exercitat calea de atac a recursului. De asemenea, instanța de ultim control judiciar a mai relevat că, aserțiunile intimatei părți civile privind limitarea instanței de recurs la motivele de casare reglementate de art. 385 9 punctele criticate C. proc. pen. și starea de incompatibilitate a judecătorului, generată de prevederile art. 334 C. proc.

pen., constituie adăugări sau modificări la lege, cât timp textele menționate reprezintă norme de procedură prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze, pe de o parte calea de atac a recursului, cale care permite o verificare a hotărârii atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, precum și pe baza cazurilor de casare invocate sau luate în discuție din oficiu, iar pe de altă parte, necesitatea punerii în discuție a existenței elementelor juridice din dosar, ce impun ca fapta să primească o nouă încadrare juridică, fără ca acest lucru să echivaleze cu o pronunțare asupra existenței faptei sau asupra vinovăției.

Interpretând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de recurs a constatat că, în vederea sesizării Curții Constituționale, instanțele exercită un control de admisibilitate a cererii de sesizare asupra următoarelor aspecte: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

S-a mai relevat, de asemenea, că instanțele sunt obligate să verifice existența unui interes, în examinarea ca textului presupus neconstituțional, legat de soluționarea cauzei pendinte, condiție care presupune îndeplinirea cumulativă a două cerințe în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituțională și anume, existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual pe care l-a utilizat și remedierea situației juridice a acesteia prin soluționarea excepției de neconstituționalitate. S-a apreciat că interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție și trebuie justificat de partea care a formulat excepția, iar în speță, s-a considerat că nu se poate reține, printr-o interpretare a reglementărilor art. 385 9 C. proc.

pen., că a fost obstrucționat în vreun fel, dreptul intimatei părți civile de a formula calea ordinară de atac întemeiată pe cazurile de casare criticate, după cum nu rezultă în ce măsură un text de lege deja aplicat (art. 334 C. proc. pen.) cauzează o restrângere a drepturilor acesteia. Analizând motivele învederate în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate, instanța de ultim control judiciar a constatat că, de fapt, partea civilă este nemulțumită, întrucât inculpatul și-a exercitat un drept prevăzut de lege, acela de a promova o cale de atac împotriva unei hotărâri care-l vizează. De asemenea, s-a mai menționat că critica unui text de lege ca neconstituțional nu este o actio popularis , aceasta nefiind admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu este de natură să provoace, într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor, o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție.

O astfel de critică s-a apreciat că nu poate fi analizată formal și anume, dacă norma va fi folosită sau nu în soluționarea cauzei (în vederea trimiterii acesteia la Curtea Constituțională), ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se constata că, în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textelor de lege conduce la respectarea drepturilor părții, în conformitate cu dispozițiile Constituției României și anume, la respectarea egalității în drepturi și respectiv, a accesului liber la justiție, drepturi garantate de textele legii fundamentale.

S-a mai considerat că o cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional, bazată pe un interes trecut sau eventual ori pe salvgardarea legii în general, cum este cazul în speța de față, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, privind existența unei legături cu soluționarea cauzei. Față de acestea, apreciind că excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen. sunt inadmisibile, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii mai sus-menționate, în termen legal, a formulat recurs, partea civilă SC S.T. SRL Iași, prin administrator și apărător ales, avocat G.S., întemeind-o pe dispozițiile art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992, fără însă a o motiva, ulterior, în scris așa, cum, de altfel, s-a obligat. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, încheierea atacată, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul formulat de partea civilă SC S.T. SRL Iași este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Se mai constată că, recursul declarat de partea civilă SC S.T.

SRL Iași împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, (ca instanță de recurs), este admisibil, întrucât potrivit Deciziei XXXVI din 11 decembrie 2006, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizarea a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, așa cum este și cauza de față.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea acestei instanțe este posibilă cu o excepție de neconstituționalitate, sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea Curții, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

Astfel, în primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual și, în fine, a treia condiție reglementată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care, odată constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională, nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta și-a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu legea fundamentală.

Or, în speță, Înalta Curte constată că instanța de ultim control judiciar a apreciat, în mod justificat, că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 334 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen., pe de o parte, nu au legătură cu cauza dedusă judecății, iar pe de altă parte, nici nu justifică un interes trecut, actual sau eventual și nici nu au la bază salvgardarea legii în general, întrucât inculpatul M.I. a fost trimis în judecată și condamnat, sentința pronunțată în primă instanță fiind casată în apel, prin decizia penală nr. 40 A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped.

de dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.) și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. De altfel, se mai constată că instanța de ultim control judiciar corect a considerat că nu se poate reține, interpretând dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., că au fost obstrucționate în vreun fel, drepturile intimatei părți civile de a formula calea ordinară de atac, întemeiată pe cazurile de casare criticate, după cum nu a rezultat în ce măsură un text de lege deja aplicat (prevederile art. 334 C. proc. pen.) ar fi cauzat vreo restrângere a drepturilor acesteia, intrând astfel în conflict cu prevederile legii fundamentale, așa cum s-a tins a se susține și demonstra de către intimata parte civilă, autoare a excepțiilor de neconstituționalitate mai sus menționate.

Pe de altă parte, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a acordat termen de judecată în vedere soluționării cauzei, în recurs, la 2 decembrie 2009 și respectiv la 6 ianuarie 2010 (conform fișei dosarului atașată la fila 28), iar partea civilă SC S.T. SRL prin administrator G.S., de fapt, nici nu a uzat de calea ordinară a recursului împotriva deciziei penale nr. 40 A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, relevându-se, fără echivoc, lipsa de interes a acesteia în invocarea excepțiilor de neconstituționalitate mai sus menționate. Prin urmare, recursul declarat de partea civilă SC S.T.

SRL , prin administrator G.S. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, va fi apreciat ca nefondat întrucât, pe de o parte, textele ale căror neconstituționalitate s-a invocat: art. 334 C. proc. pen. și art. 385 9 alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății, și nici nu sunt justificate de vreun interes al părții civile care le-a invocat, fiind, în mod just, respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale textelor mai sus menționate, excepții corect apreciate ca inadmisibile. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.T. SRL prin administrator G.S. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007, privind pe intimatul inculpat M.I. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.T. SRL prin administrator G.S. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007, privind pe intimatul inculpat M.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.