ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3895/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3895/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, având pe rol spre soluționare recursul declarat de

inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 40/A din data de 4 martie 2009,

pronunțată de Tribunalului Botoșani, la termenul din 11 noiembrie 2009 a fost

sesizată de către intimata partea civilă SC S.T. SRL Iași, prin administrator și

apărător ales, avocat G.S., cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale în

vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

334 C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (1) pct. 10,15,17,18 C. proc.

pen. Prin aceeași cerere intimata partea civilă a solicitat și suspendarea

judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate

invocate.

Prin încheierea din aceeași dată,

pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007, instanța de ultim control judiciar a

dispus, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale, formulată de partea civilă SC S.T. SRL Iași,

prin administrator S.G., în vederea soluționării excepțiilor de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen., excepțiile fiind apreciate ca

inadmisibile, fixând, totodată, termen pentru soluționarea cauzei, în recurs, la

2 decembrie 2009 și, respectiv la 6 ianuarie 2010, conform fișei dosarului

atașată.

Pentru a dispune astfel,

instanța de ultim control

judiciar a constatat că la termenul din 23 septembrie 2009 intimata parte

civilă SC S.T. SRL Iași, prin apărătorul ales, a depus la dosar o cerere de

sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 334 și art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. și, pe

cale de consecință, de suspendare a cauzei, iar la termenul din 11 noiembrie

2009, aceeași parte civilă a depus precizări la cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385

9

alin. (1), făcând referire la pct. 10, 15, 17 și 18 C. proc. pen.

Verificând excepțiile de neconstituționalitate

invocate de intimata partea civilă, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea

nr. 47/1992 republicată, Curtea de Apel Suceava a apreciat că se nu impune

sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea lor.

Astfel, a constatat că excepțiile de

neconstituționalitate invocate de intimata parte civilă au vizat tocmai

dispozițiile legale pe care se întemeiază recursul declarat de inculpatul M.I.,

în condițiile în care autoarea excepțiilor nu a exercitat calea de atac a

recursului.

De asemenea, instanța de ultim

control judiciar a mai relevat că, aserțiunile intimatei părți civile privind

limitarea instanței de recurs la motivele de casare reglementate de art. 385

9

punctele criticate C. proc. pen. și starea de incompatibilitate a

judecătorului, generată de prevederile art. 334 C. proc. pen., constituie

adăugări sau modificări la lege, cât timp textele menționate reprezintă norme

de procedură prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze, pe de o parte

calea de atac a recursului, cale care permite o verificare a hotărârii atacate,

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi prezentate, precum și pe baza cazurilor de casare invocate sau luate în

discuție din oficiu, iar pe de altă parte, necesitatea punerii în discuție a

existenței elementelor juridice din dosar, ce impun ca fapta să primească o

nouă încadrare juridică, fără ca acest lucru să echivaleze cu o pronunțare

asupra existenței faptei sau asupra vinovăției.

Interpretând dispozițiile art. 29

din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, instanța de recurs a constatat că, în vederea sesizării Curții

Constituționale, instanțele exercită un control de admisibilitate a cererii de

sesizare asupra următoarelor aspecte: excepția să fie ridicată în fața

instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către

instanța de judecată; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

excepția să nu aibă ca obiect

prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale;

excepția să

aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

S-a mai relevat, de asemenea, că

instanțele sunt obligate să verifice existența unui interes, în examinarea ca textului

presupus neconstituțional, legat de soluționarea cauzei pendinte, condiție care

presupune îndeplinirea cumulativă a două cerințe în vederea trimiterii cauzei

la Curtea Constituțională și anume, existența unei relații între situația

juridică a părții și mijlocul procesual pe care l-a utilizat și remedierea

situației juridice a acesteia prin soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

S-a apreciat că interesul trebuie să

stea la baza oricărei cereri în justiție și trebuie justificat de partea care a

formulat excepția, iar în speță, s-a considerat că nu se poate reține, printr-o

interpretare a reglementărilor art. 385

9

C. proc. pen., că a fost

obstrucționat în vreun fel, dreptul intimatei părți civile de a formula calea

ordinară de atac întemeiată pe cazurile de casare criticate, după cum nu

rezultă în ce măsură un text de lege deja aplicat (art. 334 C. proc. pen.)

cauzează o restrângere a drepturilor acesteia.

Analizând motivele învederate în

susținerea excepțiilor de neconstituționalitate, instanța de ultim control

judiciar a constatat că, de fapt, partea civilă este nemulțumită, întrucât

inculpatul și-a exercitat un drept prevăzut de lege, acela de a promova o cale

de atac împotriva unei hotărâri care-l vizează.

De asemenea, s-a mai menționat că

critica unui text de lege ca neconstituțional nu este o

actio popularis

,

aceasta nefiind admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este

invocată nu este de natură să provoace, într-o cauză pendinte pe rolul

instanțelor, o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate

de Constituție. O astfel de critică s-a apreciat că nu poate fi analizată

formal și

anume, dacă norma va fi

folosită sau nu în soluționarea cauzei (în vederea trimiterii acesteia la

Curtea Constituțională), ci trebuie verificată condiția prealabilă a

interesului născut și actual, fiind necesar a se constata că, în mod real,

soluționarea aspectului neconstituțional al textelor de lege conduce la

respectarea drepturilor părții, în conformitate cu dispozițiile Constituției

României și anume, la respectarea egalității în drepturi și respectiv, a

accesului liber la justiție, drepturi garantate de textele legii fundamentale.

S-a mai considerat că o cerere de

declarare a unui text de lege ca neconstituțional, bazată pe un interes trecut

sau eventual ori pe salvgardarea legii în general, cum este cazul în speța de

față, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992

republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

privind existența unei legături cu soluționarea cauzei.

Față de acestea, apreciind că

excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și

art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen. sunt

inadmisibile, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii mai sus-menționate,

în termen legal, a formulat recurs, partea civilă SC S.T. SRL Iași, prin

administrator și apărător ales, avocat G.S., întemeind-o pe dispozițiile art.

29 și următoarele din Legea nr. 47/1992, fără însă a o motiva, ulterior, în

scris așa, cum, de altfel, s-a obligat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, încheierea atacată,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că recursul formulat de partea civilă SC S.T. SRL Iași este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma.

Se mai constată că, recursul

declarat de partea civilă SC S.T. SRL Iași împotriva încheierii din 11

noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

(ca instanță de recurs), este admisibil, întrucât potrivit Deciziei XXXVI din

11 decembrie 2006, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea

nr. 47/1992, încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile,

a cererilor de sesizarea a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții

de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, așa cum este

și cauza de față.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din

Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

sesizarea acestei instanțe este posibilă cu o excepție de

neconstituționalitate, sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse

verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și

care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea

Curții, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate

judecarea cauzei se suspendă.

Astfel, în primul rând, excepția de

neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege

sau ordonanță în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau

o normă juridică de drept procesual și, în fine, a treia condiție reglementată

de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi

legale care, odată constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea

Constituțională, nu mai pot face obiectul unei excepții de

neconstituționalitate.

Aceasta înseamnă că este posibilă

sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate vizând

prevederi legale în legătură cu care aceasta și-a exprimat anterior opinia că

ar fi conforme cu legea fundamentală.

Or, în speță,

Înalta Curte constată că instanța de ultim control judiciar a apreciat, în mod

justificat, că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 334 C.

proc. pen. și art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen.,

pe de o parte, nu au legătură cu cauza dedusă judecății, iar pe de altă parte,

nici nu justifică un interes trecut, actual sau eventual și nici nu au la bază

salvgardarea legii în general, întrucât inculpatul M.I. a fost trimis în

judecată și condamnat, sentința pronunțată în primă instanță fiind casată în

apel, prin decizia penală nr. 40 A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani,

la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de dispozițiile art. 215 alin.

(1) și (4) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.) și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr.

59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De altfel, se

mai constată că instanța de ultim control judiciar corect a considerat că nu se

poate reține, interpretând dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., că

au fost obstrucționate în vreun fel, drepturile intimatei părți civile de a

formula calea ordinară de atac, întemeiată pe cazurile de casare criticate,

după cum nu a rezultat în ce măsură un text de lege deja aplicat (prevederile

art. 334 C. proc. pen.) ar fi cauzat vreo restrângere a drepturilor acesteia,

intrând astfel în conflict cu prevederile legii fundamentale, așa cum s-a tins

a se susține și demonstra de către intimata parte civilă, autoare a excepțiilor

de neconstituționalitate mai sus menționate.

Pe de altă

parte, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin aceeași

încheiere, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a

acordat termen de judecată în vedere soluționării cauzei, în recurs, la 2

decembrie 2009 și respectiv la 6 ianuarie 2010 (conform fișei dosarului atașată

la fila 28), iar partea civilă SC S.T. SRL prin administrator G.S., de fapt, nici

nu a uzat de calea ordinară a recursului împotriva deciziei penale nr. 40 A din

4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani, relevându-se, fără echivoc,

lipsa de interes a acesteia în invocarea excepțiilor de neconstituționalitate

mai sus menționate.

Prin urmare,

recursul declarat de partea civilă SC S.T. SRL , prin administrator G.S.

împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, va fi apreciat ca nefondat întrucât, pe de o parte,

textele ale căror neconstituționalitate s-a invocat: art. 334 C. proc. pen. și art.

385

9

alin. (1) pct. 10, 15, 17, 18 C. proc. pen., nu au legătură cu

soluționarea cauzei dedusă judecății, și nici nu sunt justificate de vreun

interes al părții civile care le-a invocat, fiind, în mod just, respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate

ale textelor mai sus menționate, excepții corect apreciate ca inadmisibile.

Așa fiind,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.T. SRL prin

administrator G.S. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007,

privind pe intimatul inculpat M.I.

Conform

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.T. SRL prin administrator G.S.

împotriva încheierii din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2641/222/2007, privind pe

intimatul inculpat M.I.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.