ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului; Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol Dosarul nr. 29421/40/2006, vizând soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, de inculpatul C.C. și de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești împotriva sentinței penale nr. 96 din 21 martie 2008 a Tribunalului Botoșani, la termenul din 16 iunie 2010 a acordat cuvântul la dezbateri, în ședința publică, asupra excepțiilor de neconstituționalitate, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din încheierea din 21 iunie 2010, termen la care, instanța de prim control judiciar având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2010, instanța de prim control judiciar a reținut că prin cererea scrisă, depusă la dosar și susținută oral prin avocat ales la termenul din 16 iunie 2010, apelantele SC P.I. SRL Cristești și D.S. au invocat excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (11) C. proc. pen. În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, s-a arătat că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 24 din Constituția României. De asemenea, s-a mai susținut că prevederile art. 24 alin. (3), art. 326, precum și art. 378 alin. (1) C. proc. pen. încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituția României, întrucât partea responsabilă civilmente nu beneficiază de aceleași drepturi și garanții procesuale ca și celelalte părți din proces.

În ceea ce privește art. 173 și art. 334 C. proc. pen., s-a arătat că aceste dispoziții legale încalcă prevederile art. 24 din Constituția României, respectiv dreptul părții responsabile civilmente la apărare. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 21 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești și de apelanta D.S., cu soluționarea excepțiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 173 C. proc. pen., precum și a prevederilor art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (1) C. proc. pen. Prin aceeași încheiere instanța de apel a stabilit la data de 20 septembrie 2010, termen de judecată pentru soluționarea cauzei în apel.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar, examinând excepțiile de neconstitutionalitate formulate în cauză, a constatat că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, una din condițiile în care Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstitutionalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești este aceea ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei. S-a mai relevat că deși excepțiile de neconstitutionalitate invocate par a avea legătură cu soluționarea cauzei, cel puțin excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat că dispozițiile legale reclamate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu cauza în acest stadiu procesual și cu dispozițiile legale ce urmează a fi aplicate.

Mai mult de atât, s-a mai considerat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a modifica sau completa prevederile supuse controlului. Din analiza excepțiilor de neconstitutionalitate invocate de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești și de apelanta D.S. a constatat că acestea, contrar dispozițiilor mai sus prezentate, tind la o modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate. Față de cele anterior prezentate, instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate invocată.

Împotriva încheierii din 21 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs numai partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristești solicitând, în scris, prin registratură, prin memoriul depus la dosar de către reprezentantul său D.S. (filele 2-3 dosar recurs), în esență, admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și, pe fond, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului instanței de contencios constituțional pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost invocată de parte responsabilă civilmente, în fața Curții de Apel Suceava la 16 iunie 2010. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 5976/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 14 iulie 2010. La termenul acordat, deși au fost legal citați, recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I.

Cristești și intimatul inculpat C.C., nu s-au prezentat pentru a-și formula personal apărările, însă pentru susținerea intereselor acestora s-au prezentat apărătorii desemnați din oficiu. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate în memoriul existent la dosar, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385 6 C. proc. pen. constată că recursul declarat de partea responsabilă civilmente este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 96 din 21 martie 2008 Tribunalul Botoșani, secția penală, printre altele, l-a condamnat pe inculpatul C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.

și art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen. Prin aceeași sentință, prima instanță l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristești să plătească părții civile M.F.P. - A.N.A.F. București suma de 126.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda aferentă, respingând restul pretențiilor ca fiind neîntemeiate. Totodată, Tribunalul Botoșani l-a mai obligat pe același inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 7000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva hotărârii primei instanței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, inculpatul C.C.

și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești, iar instanța de prim control judiciar, având pe rol Dosarul nr. 2942.1/40/2006, (cauză ce avea ca obiect apelurile promovate de părțile mai sus menționate), a fost investită la termenul din 16 iunie cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (11) C. proc. pen., invocate de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești și de D.S. Întrucât a avut nevoie de timp pentru deliberare, instanța de prim control judiciar a amânat pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (11) C. proc.

pen., la termenul din 21 iunie 2010, când a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești și de apelanta D.S., încheiere atacată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristești cu prezentul recurs, ce urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele de mai jos. Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea acestei instanțe este posibilă cu o excepție de neconstituționalitate, sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea instanței de contencios constituțional, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

Interpretând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte constată că, în vederea sesizării Curții Constituționale, instanțele exercită un control de admisibilitate a cererii de sesizare asupra următoarelor aspecte: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Astfel, în primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual și, în fine, a treia condiție, reglementată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se referă la prevederi legale care, odată constatate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională, nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta și-a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Legea Fundamentală.

Or, în speță, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat, în mod justificat, că excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (11) C. proc. pen. nu vizează nu vizează normele de drept penal substanțial sau procedural incidente în prezenta cauză și nu influențează soluția instanței investite cu soluționarea cauzei de față, așa încât, pe de o parte, excepția invocată, în mod evident, nu are nici o legătură cu cauza dedusă judecății în fața instanței de prim control judiciar, care are ca obiect verificarea, în calea de atac a apelului, a hotărârii primei instanțe care a pronunțat sentința penală de condamnare a inculpatului C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

și art. 290 C. pen. alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen., iar pe de altă parte, nici nu justifică un interes trecut, actual sau eventual, recurenta parte responsabilă civilmente fiind nemulțumită de modul în care se desfășoară procesul penal și s-a soluționat, în primă instanță, latura civilă a cauzei, întrucât inculpatul a fost obligat în solidar cu aceasta la plata unor sume importante cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată, Înalta Curte mai reține că excepția invocată trebuie să fie relevantă, Curtea Constituțională statuând constant că excepția poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei, care presupun: stabilirea identității inculpatului, stabilirea și descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea și analiza probelor care servesc ca temei al soluționării laturii penale și a celei civile, precum și a probelor înlăturate, stabilirea formei și a gradului de vinovăție, a circumstanțelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluția, precum și individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare.

Instanța de apel a constatat justificat că nu se poate reține că drepturile părții responsabile civilmente ar fi fost în vreun fel obstrucționate, după cum, nu a rezultat în ce măsură textele de lege invocate drept neconstituționale, ar fi cauzat vreo restrângere a drepturilor acestuia, intrând astfel în conflict cu prevederile Legii Fundamentale, așa cum a tins a susține și demonstra autoarea excepțiilor de neconstituționalitate mai sus menționate. Pe de altă parte, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin aceeași încheiere, pronunțată la 21 iunie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a acordat termen de judecată la 20 septembrie 2010, în vederea soluționării cauzei, în faza de prim control judiciar.

Prin urmare, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristești împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006 va fi apreciat ca nefondat, întrucât prevederile art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 și art. 378 alin. (11) C. proc. pen., a căror neconstituționalitate s-a invocat, nu au legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății, fiind, în mod just, respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor mai sus menționate. Fată de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristești împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 29421/40/2006. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I. Cristești și intimatul inculpat C.C., se vor avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristești împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I. Cristești și intimatul inculpat C.C., se vor avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2010.