ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 15/A/2016

Deliberând asupra apelurilor de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/40/2014, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259, respectiv art. 356 alin. (3) C. proc. pen., formulată de inculpații apelanți A. și B. și de partea responsabilă civilmente apelantă SC C. SRL Botoșani, prin apărător ales, însușită și de inculpații apelanți D. și E., în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/40/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava.

Verificând cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele:

Prin cererea formulată în scris și susținută oral, inculpații apelanți A. și B. și de partea responsabilă civilmente apelantă SC C. SRL Botoșani, prin apărător ales, au solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 259 alin. (11), respectiv art. 356 alin. (3) C. proc. pen.

În motivarea excepției invocate însușită și de inculpații apelanți D. și E., s-a arătat că obiectul excepției de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen., punând în discuție constituționalitatea interpretării și aplicării acestor texte de lege potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, fiind atributul acestei instituții de a conferi textelor criticate interpretarea, care le face compatibile cu Legea fundamentală și Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Mai mult decât atât Curtea Constituțională s-a pronunțat în nenumărate cauze în sensul că este de competența sa de a înlătura orice viciu de neconstituționalitate care derivă din deturnarea reglementărilor legale ca urmare a unei aplicări eronate de către instanțele judecătorești. În acest sens, se face trimitere la trei decizii mai recente ale Curții Constituționale, respectiv nr. 336 din 30 aprilie 2015, nr. 448 din 29 octombrie 2013 și nr. 224 din 13 martie 2012. Aceste texte ale legii sunt viciate neconstituțional prin aplicarea lor, fiind contrare disp. art. 1 din Constituția României, ce reglementează supremația Constituției, art. 16 din Constituția României, ce vizează egalitatea în fața legii, fără privilegii și discriminări, art. 21 din Constituția României ce vizează dreptul la un proces echitabil, art. 24 din Constituția României ce vizează dreptul la apărare și art. 124 din Constituția României care prevede că judecătorii înfăptuiesc justiția în numele legii și se supun numai legii. În acest sens, consideră că, pentru a respecta garanțiile procesuale și drepturile părților, precum respectarea întocmai a termenelor legale, este necesar să se acorde o atenție importantă desfășurării procesului penal prin respectarea tuturor principiilor fundamentale reglementate prin Codul de procedură penală.

Dispozițiile art. 356 alin. (3) C. proc. pen. privind asigurarea apărării în procesul penal garantează părților dreptul la un singur termen în scopul angajării unui avocat și a pregătirii apărării. Așadar, acest termen face parte din însăși structura dreptului la apărare care este garantat constituțional. Deși termenul este unul aparent judiciar, totuși limitele temporale ale acestuia sunt determinabile prin lege și prin normele convenționale. Incluzând în structura sa o componentă legală, respectiv termenul minim legal prevăzut de normele procesuale în materia asigurării apărării din oficiu sau termenul suficient pentru realizarea unei apărări efective, acest termen este obligatoriu și produce efectele termenelor legale. În acest sens sunt și disp. art. 10 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că părțile și avocatul au dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, iar alin. 5 stabilește că organele judiciare au obligația să asigure exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare. De asemenea, art. 92 alin. 8 C. proc. pen. prevede că avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea și realizarea unei apărări efective. Având în vedere disp. art. 91 alin. (2) partea finală C. proc. pen., este evident că timpul necesar pentru pregătirea și realizarea unei apărări efective fixat de însuși legiuitor este de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării. Acesta este termenul minim legal care trebuie respectat pentru realizarea unei apărări efective, iar acest termen minim legal nu trebuie însă să includă și sărbătorile legale când inculpații și apărătorii nu au acces la dosarul instanței, în caz contrar ar fi un termen pur formal în care dreptul la apărare ar fi doar unul iluzoriu. În această situație, este evident că termenul acordat în cauză include zilele sărbătorilor de Crăciun, când părțile nu au avut acces la dosar și, față de complexitatea dosarului, nu poate fi vorba de o apărare efectivă.

De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care la pct. 3 lit. b) prevede că persoana acuzată trebuie să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, iar pct. 3 lit. c) garantează inculpatului în primul rând dreptul de a beneficia de un apărător la alegerea lui și numai în condițiile în care nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, poate fi asistat de un avocat din oficiu. Prin urmare, există un drept al oricărui acuzat de a fi apărat efectiv de un avocat ales și aceasta este unul dintre elementele fundamentale ale procesului echitabil. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că toate considerentele deciziei anterioare pronunțate de Curtea Constituțională, nr. 336 din 30 aprilie 2015, în interpretarea și aplicarea disp. art. 10 alin. (2) C. proc. pen., cu caracter obligatoriu pentru organele judiciare interne, sunt aplicabile și în prezenta cauză.

În ce privește dispozițiile art. 259 alin. (11) C. proc. pen. care prevăd regula potrivit căreia trebuie să se asigure un interval de timp corespunzător de minim 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare numai inculpatului aflat în străinătate, această dispoziție este contrară principiului constituțional al egalității în drepturi. Principiul nediscriminării impune egalitatea de tratament juridic în această chestiune între inculpatul aflat în străinătate și inculpatul aflat în țară, ambele fiind citate într-o procedură penală, ambele trebuind să beneficieze de o protecție egală a legii.

Față de aceste aspecte, s-a apreciat că, sub aspectul cerințelor formale, sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția de neconstituționalitate este invocată de către una dintre părțile din proces, vizează norme de drept procesual aplicabile în această cauză și nu există o altă cauză de contencios constituțional prin care să se fi admis excepția privind cele două texte de lege invocate, motiv pentru care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate.

În soluționarea cererii, Curtea de Apel Suceava a reținut că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, ceea ce înseamnă ca invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Inculpații apelanți A. și B. și partea responsabilă civilmente apelantă SC C. SRL Botoșani, prin apărător ales, inclusiv inculpații apelanți D. și E., au susținut, în fapt, că dispozițiile art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen. sunt neconstituționale pentru că, în esență, se încalcă dreptul la o apărare efectivă, respectiv există discriminare între intervalul de timp corespunzător, de minim 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare pentru inculpatul aflat în străinătate și inculpatul aflat în țară, față de care se poate fixa un termen de judecată mai scurt.

Practic, pe de o parte se critică modul în care au fost redactate textele de lege amintite, tinzând la schimbarea lor pe calea invocării excepției de neconstituționalitate, iar pe de altă parte aplicarea de către instanță a acestor dispoziții legale, în raport de data înregistrării cauzei la instanța de control judiciar și de termenul acordat în vederea pregătirii apărării, în contextul zilelor libere din perioada sărbătorilor de iarnă, aspect care însă nu poate face obiectul unei atare excepții de neconstituționalitate de natura celei invocate.

Ori în speță, raportat la motivarea excepției, nu se poate reține, printr-o interpretare a reglementărilor art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen., că a fost obstrucționat în vreun fel dreptul la o apărare efectivă, precum și inegalitatea de tratament juridic în ceea ce privește fixarea termenului de judecată, între inculpatul aflat în țară și cel aflat în străinătate, după cum nu rezultă în ce măsură textele de lege deja aplicate cauzează o restrângere a drepturilor părților.

Critica unui text de lege ca neconstituțional nu este o actio popularis, aceasta nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu este de natură să provoace într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție. O astfel de critică nu poate fi analizată formal, și anume dacă norma va fi folosită sau nu în soluționarea cauzei (în vederea trimiterii acesteia la Curtea Constituțională), ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se aprecia că, în mod real soluționarea aspectului neconstituțional al textelor de lege conduce la respectarea dreptului părții în conformitate cu dispozițiile Constituției României, și anume conduce la respectarea egalității în drepturi și respectiv a accesului la justiție.

O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional bazată pe un interes trecut sau eventual ori pe salvgardarea legii în general, cum este cazul în speța de față, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, privind existența unei legături cu soluționarea cauzei.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul încheierii din 28 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, apelanții inculpați A. și B. și apelanta partea responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani au declarat recurs.

În motivele scrise, apărătorul ales al apelanților a susținut, în esență, că dispozițiile art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen. sunt neconstituționale deoarece se încalcă dreptul la o apărare efectivă, respectiv există discriminare între intervalul de timp corespunzător, de minim 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare pentru inculpatul aflat în străinătate și inculpatul aflat în țară, față de care se poate fixa un termen de judecată mai scurt.

Analizând apelurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, reținând următoarele:

Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen. este pronunțată de Curtea de Apel Suceava cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, referitor la admisibilitatea unei asemenea sesizări, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de inculpații A. și B. și partea responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani în cursul soluționării apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 214 din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani, aflate pe rolul Curții de Apel Suceava, și are în vedere neconstituționalitatea unor texte legale care nu a fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, în acord cu judecătorul fondului în ceea ce privește condiția relevanței, Înalta Curte constată că aceasta nu este realizată, având în vedere că îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit. Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate trebuie să o aibă în judecarea cauzei.

Potrivit art. 359 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecății, persoana vătămată și părțile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat și pentru pregătirea apărării.

Conform art. 259 alin. (11) C. proc. pen., la stabilirea termenului pentru înfățișarea suspectului sau inculpatului aflat în străinătate se ține seama de normele internaționale aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citația în vederea înfățișării să fie primită cel mai târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare.

În cauză, se constată că, doar aparent sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în realitate, așa cum rezultă din motivele scrise, nu se formulează o critică de neconstituționalitate, ci se dă o interpretare proprie textelor în discuție.

În acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se putea limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza, inclusiv sub aspectul relevanței sau se tinde la modificarea legii.

Prin urmare, în cauza de față, se constată că excepția invocată, în concret, vizează o chestiune de interpretare a textului legal sau, mai exact, se critică modul în care au fost redactate dispozițiile art. 356 alin. (3) și art. 259 alin. (11) C. proc. pen., prin invocarea excepției de neconstituționalitate tinzându-se la modificarea prevederilor legale menționate și transformarea Curții Constituționale în legislator pozitiv, situație nepermisă de lege.

Pe de altă parte, se critică aplicarea de către instanță a acestor dispoziții legale, în raport de data înregistrării cauzei la instanța de control judiciar și de termenul acordat în vederea pregătirii apărării, aspect ce excede competenței instanței de contencios constituțional.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B., precum și de partea responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul încheierii din 28 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/40/2014.

Va obliga apelanții inculpați A. și B. la plata sumei de câte 330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga apelanta parte responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B., precum și de partea responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul încheierii din 28 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/40/2014.

Obligă apelanții inculpați A. și B. la plata sumei de câte 330 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanta parte responsabilă civilmente SC C. SRL Botoșani la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - LM