ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3563/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 226 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în Dosarul nr. 894/40/2010, s-a luat în discuție cererea formulată de petent privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 116 și art. 278 1 C. proc. pen., invocată. Constatându-se că excepția privind neconstituționalitatea disp. art. 116 C. proc. pen. nu are legătura cu cauza dedusă judecății, iar cea vizând disp.

art. 278 1 din același cod este una confuză și imprecisă, fără a îndeplini condițiile cerute de lege pentru sesizarea Curții, s-a respins, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de petentul C.I. Împotriva încheierii sus-menționate, petiționarul a declarat în termen legal recurs, solicitând, în scris, admiterea acestuia și recunoașterea dreptului său de a sesiza Curtea Constituțională, reiterând motivele invocate anterior la Curtea de Apel Suceava, respectiv faptul că îi este încălcat dreptul la apărare prin prisma faptului că procurorul are dreptul de a dispune după cum dorește, putând respinge cererile sale de probe, apărări sau înscrisuri pe care ar dori să le depună în susținerea cauzei sale.

În această situație, consideră că ar trebui să se înlocuiască opțiunea procurorului de „a dispune" cu obligația de a lua orice măsură solicitată de petent. Cu privire la disp. art. 278 1 C. proc. pen. a arătat că încalcă prevederile art. 15 alin. (1) și art. 16 din Constituția României și dreptul de a produce probe față de actele produse de dl. procuror. A mai arătat ca instanța s-a substituit Curții Constituționale în momentul în care s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea articolelor de lege anterior invocate. Recursul este nefondat.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că din economia prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe, stipulate expres de respectivul text de lege, și anume: - starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; - activitatea legii, în sensul că excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; - prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; - interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești. Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei. Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești.

În orice caz, textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. De asemenea, potrivit dispozițiilor alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Pe cale de consecință, din interpretarea textului, rezultă că, instanța în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci, exclusiv a pertinenței excepției, în sensul mai sus arătat.

Verificând încheierea atacată pe baza considerentelor anterior prezentate, se constată că în mod corect Curtea de Apel Suceava a reținut că în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a disp. art. 116 C. proc. pen., în faza procesuală în care se află cauza, în acest moment, nu are legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Excepția de neconstituționalitate, fiind un incident apărut în cadrul unui proces, invocarea ei impune justificarea unui interes; stabilirea existenței acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit. De asemenea, în ceea ce privește critica prevederilor art. 278 1 C. proc.

pen., Curtea constată că, în mod justificat prima instanță a reținut că este o critică confuză și imprecisă, câtă vreme nu precizează care din alineatele textului legal menționat contravin prevederilor art. 15 alin. (1) și art. 16 din Constituția României și nici motivul pentru care acestea ar fi neconstituționale, astfel încât nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.I. împotriva încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 625/39/2010.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.I. împotriva încheierii din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 625/39/2010. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT