ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.11.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2010

HOTĂRÂRE
04.11.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3920/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

Prin încheierea din 20 septembrie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosar nr. 2942.1/40/2006 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de inculpatul C.C. cu soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate a prevederilor art. 215 alin. (5) și art. 146 C. pen.,

precum și a prevederilor art. 178 alin. (2

1

) și art. 334 C. proc.

pen.

S-a reținut că, deși

în aparență excepțiile invocate par a avea legătură cu soluționarea cauzei,

acestea contravin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât tind la o

modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate și

în special a unor prevederi ce țin de politica penală a statului.

De asemenea, din

analiza excepțiilor invocate se observă că dispozițiile art. 178 alin. (2

1

)

inculpatului, semnatar al excepțiilor de neconstituționalitate, ci vizează doar

procedura de citare a persoanelor care locuiesc în străinătate.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., susținând că sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru

sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile invocate.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 2 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, această unică autoritate de jurisdicție constituțională se

pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost

sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din analiza

excepțiilor de neconstituționalitate ce fac obiectul prezentei cauze rezultă

că:

- în privința disp.

art. 215 alin. (5) și art. 146 C. pen., se contestă instituirea limitei de

200.000 RON pentru a considera că o infracțiune, în particular, cea de

înșelăciune, a produs „consecințe deosebit de grave";

- în privința disp.

art. 178 alin. (2

1

) C. proc. pen., se consideră că „se impune

modificarea acestui text prin introducerea unei proceduri de căutare a

domiciliului persoanei care locuiește în străinătate și căreia nu i s-a adus la

cunoștință că este parte într-un proces penal";

- în privința disp.

art. 334 C. proc. pen. se consideră că, pentru a fi constituțional, „ar fi

trebuit să se prevadă că în cazul schimbării încadrării juridice instanța să

fie obligată să restituie dosarul procurorului pentru modificarea actului de

sesizare a instanței".

Or, așa cum corect a

constatat instanța de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent, prin

invocarea acestor excepții de neconstituționalitate inculpatul tinde la

modificarea dispozițiilor legale sus-amintite, situație exclusă de disp. art. 2

alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și care ar transforma Curtea Constituțională

într-un legislator pozitiv, încălcând astfel atribuțiile exclusive ale

Parlamentului.

În altă ordine de

idei, din actele dosarului de apel rezultă că anterior încheierii recurate au

mai fost formulate alte 3 cereri ale inculpatului și celorlalte părți din

cauză, de sesizare a Curții Constituționale cu diferite excepții de

neconstituționalitate, una dintre sesizări fiind și admisă, fapt ce pune în

discuție însăși buna-credință cu care sunt exercitate drepturile procesuale în

prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a respins prin

încheierea recurată noua cerere de sesizare a Curții Constituționale, astfel

încât recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii

din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosar nr. 2942.1/40/2006.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3563/2010
nței excepției, în sensul mai sus arătat. Verificând încheierea atacată pe baza considerentelor anterior prezentate, se constată că în mod corect Curtea de Apel Suceava a reținut că în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a di
ÎCCJ 2010-07-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2010
de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat că dispozițiile legale reclamate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu cauza în acest stadiu procesual ș
ÎCCJ 2009-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3307/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 21 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, între altele, respingere
ÎCCJ 2018-05-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2018
al acesteia. Verificând condițiile de admisibilitate formală a excepției, prevăzute de alin. (1), (2) și 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția legăturii acesteia cu soluționarea cauzei, cât timp
ÎCCJ 2010-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2010
Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosar nr. 5487/193/2009 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
Sursă