ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3307/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 21 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, între altele, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de persoana solicitată C.M., cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77-100, art. 102, art. 105, art. 106 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008. Prima instanță a apreciat că excepțiile de neconstituționalitate invocate de persoana solicitată sunt inadmisibile în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât ceea ce se invocă, de fapt, este necesitatea modificării textelor de lege indicate, și nu contradicția acestora cu vreun text constituțional.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepțiile de neconstituționalitate invocate îndeplineau condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Dispozițiile din Constituție prevăd în mod expres și limitativ competența Curții Constituționale, în sensul că aceasta hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, reia această dispoziție constituțională, stabilind în alin. (1), (2) și (3) situațiile în care o excepție este admisibilă. De asemenea, din examinarea dispozițiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că excepțiile contrare prevederilor alin. (1), (2) și (3) al aceluiași articol sunt inadmisibile, astfel că trebuie să fie respinse chiar de instanță, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Prima instanță așa a și procedat, stabilind, corect, că nu se impune sesizarea Curții Constituționale întrucât excepțiile invocate nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate.

Persoana solicitată a invocat neconstituționalitatea mai multor articole din Legea nr. 302/2004, modificată, respectiv art. 77 – 100, art. 102, art. 105, art. 106. Deși e precizat că aceste texte vin în contradicție cu art.16 din Constituție, motivarea nu indică modul în care este încălcată Constituția, susținându-se în realitate, necesitatea modificării lor. Curtea Constituțională a arătat, în numeroase decizii că aceasta verifică potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale. Necesitatea de modificare a unor legi ca chestiune de lege formală, este atributul puterii legislative, astfel că, în mod corect, s-a stabilit că aceste critici nu au legătură cu soluționarea cauzei, care se face pe baza textelor în vigoare, excepțiile de neconstituționalitate invocate fiind inadmisibile în raport de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 va respinge, ca nefondat, recursul declarat. Conform prevederilor legii speciale nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 21 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2009.