ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2018

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., formulată de petenta A., prin mandatar B.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 6.12.2017 sub nr. x/39/2017/a2.1 pe rolul Curții de Apel Suceava, petenta A., prin mandatar B. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.

În motivarea cererii a arătat, în esență, că articolul de lege menționat legiferează imposibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierilor prin care se soluționează abținerile și recuzările, generând abuzuri și că Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, având ca obiect cererea sa, de recuzare a președintelui completului C11 C. pen., judecător C. a fost soluționat abuziv și ilegal, solicitând desființarea încheierii pronunțată în acest dosar, la data de 5.12.2017. Totodată, s-a reținut potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

De asemenea, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rep., dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul și momentul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Verificând condițiile de admisibilitate formală a excepției, prevăzute de alin. (1), (2) și 3 ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția legăturii acesteia cu soluționarea cauzei, cât timp în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a pronunțat o soluție definitivă la data de 5.12.2017, prin încheierea din aceiași dată, iar cererea petentei prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. a fost formulată ulterior acestei date, respectiv la 06.12.2017, când litigiul nu se mai afla în curs de judecată.

În acest context nefiind întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în alin. (1)-(3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, la data de 16 martie 2018, recurenta A. prin mandatar B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de recurenta A. prin mandatar B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru motivele arătate în continuare:

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În cauză, din examinarea argumentelor invocate de recurenta A. prin mandatar B., Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de aceasta cu privire la dispozițiile art. 68 alin. (7) C. proc. pen. nu sunt critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale pe considerentul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în alin. (1)-(3) ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Totodată, se apreciază ca fiind corectă soluția pronunțată în condițiile în care excepția de neconstituționalitate este chestiune prejudicială, respectiv o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă, iar excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta A. prin mandatar B. a fost formulată după soluționarea, în mod definitiv, a cauzei.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. prin mandatar B. împotriva încheierii din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. prin mandatar B. împotriva încheierii din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 mai 2018.

Procesat de GGC - GV